ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005 și precizată prin cererea depusă la 16 mai 2005, reclamantul P.F. a solicitat anularea Protocolului nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională de Control și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 48 din 20 octombrie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și recunoașterea dreptului său de angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că actele administrative contestate sunt nelegale, pentru că a fost modificat raportul său de serviciu, prin trecerea din funcția de comisar superior, clasa I, în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt, în funcția de consilier superior, clasa I, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, fără a se solicita acordul său, conform art. 41 alin. (1) C. muncii și art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, și fără a se face dovada selecției personalului preluat prin transfer. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt a depus întâmpinare, la data de 3 martie 2005 și a invocat excepția tardivității cererii de anulare a deciziei nr. 48 din 20 ianuarie 2004, motivând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 210 din 19 mai 2005, prin care a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că reclamantul a luat cunoștință de cele două acte contestate, la data de 23 ianuarie 2004 și acțiunea a fost introdusă peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul de 1 an, pentru că nu au fost dovedite situațiile deosebite avute în vedere de legiuitor și nici dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, care au prevăzut un termen de prescripție mai scurt pentru promovarea acțiunii în justiție.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond a constatat greșit tardivitatea acțiunii de anulare a Protocolului nr. 615639/104/2003, fără a avea în vedere că acest act nu i-a fost comunicat decât la data de 19 aprilie 2005, ceea ce dovedește că acțiunea înregistrată la 24 ianuarie 2005, a fost formulată în termen legal, conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, recurentul a arătat că acest protocol este un act administrativ cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, poate fi atacat oricând. Prin întâmpinare, intimata Cancelaria Primului Ministru a arătat că Autoritatea Națională de Control a fost desființată în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 49/2005 și a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Excepția de tardivitate a acțiunii a fost corect admisă de instanța de fond și criticile aduse în recurs, acestei soluții, sunt neîntemeiate. În motivarea cererii de chemare în judecată, recurentul-reclamant a arătat că decizia nr. 48 din 20 ianuarie 2004 i-a fost comunicată la data de 23 ianuarie 2004 și în atare situație, acțiunea în anulare înregistrată la 20 ianuarie 2005, a fost tardiv formulată, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Tardivitatea acțiunii a fost corect constatată și în privința cererii de anulare a Protocolului nr. 615639/104/2003, act de care recurentul a luat cunoștință cel mai târziu prin adresa nr. 211255 din 1 martie 2004, prin care Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară i-a comunicat răspunsul la reclamația administrativă din 24 februarie 2004. Recurentul a susținut neîntemeiat că acest protocol nu i-a fost comunicat decât la data de 19 aprilie 2005, dat fiind că în cererea de anulare nu a invocat existența refuzului de comunicare a actului și prin petițiile adresate în cadrul procedurii administrative prealabile nu a solicitat să i se comunice actul respectiv sau revocarea acestuia de către autoritățile publice emitente.

Apărarea din recurs, privind respectarea termenului de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și care se calculează de la data emiterii actului, nu poate fi primită, întrucât actele contestate au fost emise la 20 ianuarie 2004 și, respectiv, la 22 ianuarie 2004, astfel încât acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005 a fost tardiv formulată. Pe de altă parte, se constată că recurentul nu a dovedit, conform acestei reglementări, existența unor motive temeinice, în considerarea cărora să fie admisibilă depășirea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.

Apărarea invocată în recurs, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, este, de asemenea, neîntemeiată, pentru că Protocolul nr. 615639/104/2003 cuprinde listele cu personalul Gărzii Financiare preluat, prin transfer, în interesul serviciului de la Ministerul Finanțelor Publice și este un act administrativ cu caracter individual, care poate fi contestat de persoana interesată, în termenele prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași text de lege. Prin urmare, acest act nu cuprinde dispoziții cu caracter general și nu este supus regimului juridic prevăzut pentru actele administrative normative. În consecință, tardivitatea acțiunii a fost corect constatată de instanța de fond și nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate în acest sens, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

Față de soluția dată recursului, nu se mai impune examinarea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Cancelariei Primului Ministru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva sentinței civile nr. 210 din 19 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.