ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

ianuarie 2005 și precizată prin cererea depusă la 6 mai 2005, reclamantul B.D.

a solicitat anularea Protocolului nr. 615639/104/2003, încheiat între

Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională de Control și pe cale de

consecință, anularea deciziei nr. 47 din 20 ianuarie 2004, emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și recunoașterea dreptului său de

angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de comisar în cadrul Gărzii

Financiare, secția Olt.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că actele administrative contestate sunt nelegale, pentru că a fost

modificat raportul său de serviciu, prin trecerea din funcția de comisar

superior, clasa I, în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt, în funcția de

consilier superior, clasa I, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Olt, fără a se solicita acordul său, conform art. 41 alin. (1) C.

muncii și art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, și fără a se

face dovada selecției personalului preluat prin transfer.

Pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Olt a depus întâmpinare, la data de 25 martie

2005 și a invocat excepția tardivității cererii de anulare a deciziei nr. 47

din 20 ianuarie 2004, motivând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut

de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 199 din 6 mai

2005, prin care a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că

reclamantul a solicitat anularea Protocolului nr. 615639/104/2003, după

împlinirea termenului de 1 an de la data emiterii actului, prevăzut în art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a avut în vedere că, deși acest

termen a fost respectat pentru cererea de anulare a deciziei nr. 47 din 20

ianuarie 2004, principalul act contestat de reclamant este protocolul încheiat

la 22 ianuarie 2003 și față de care acțiunea a fost tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a constatat greșit tardivitatea acțiunii de anulare a Protocolului nr.

615639/104/2003, reținând că acest act a fost încheiat la 22 ianuarie 2003,

deși la acea dată nu exista una din semnatarele actului, Autoritatea Națională

de Control, înființată prin O.U.G. nr. 91/2003 și H.G. nr. 1538/2003. Față de

data intrării în vigoare a acestor acte normative, recurentul a arătat că protocolul

contestat în cauză a fost încheiat la 22 ianuarie 2004, ceea ce dovedește că

acțiunea în anulare a fost formulată în termenul legal.

Pe fondul cauzei, recurentul a

solicitat anularea actelor administrative prin care au fost modificate în mod

nelegal raporturile sale de serviciu, pentru că nu și-a exprimat acordul în

scris și transferul său nu a fost motivat sub aspectul criteriilor de selectare

a personalului, fiind încălcate garanțiile de stabilitate a funcției publice

prevăzute în art. 3 lit. f) și art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

republicată și art. 41 alin. (1) C. muncii.

Prin întâmpinare, intimata

Cancelaria Primului Ministru a arătat că Autoritatea Națională de Control a

fost desființată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 49/2005 și a

solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente, care vor completa motivarea hotărârii atacate.

Excepția de tardivitate a acțiunii a

fost corect admisă de instanța de fond și criticile aduse în recurs acestei

soluții sunt neîntemeiate.

În motivarea cererii de chemare în

judecată și în precizarea acțiunii depusă la 6 mai 2005, recurentul-reclamant a

arătat că decizia nr. 47 din 20 ianuarie 2004 i-a fost comunicată la data de 24

ianuarie 2004 și că, actul a cărui anulare s-a solicitat în principal, este

Protocolul nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și

Autoritatea Națională de Control.

Într-adevăr, instanța de fond a

reținut că acest protocol a fost încheiat la data de 22 ianuarie 2003, preluând

eroarea materială cuprinsă în actul administrativ.

În realitate, protocolul respectiv a

fost întocmit la 22 ianuarie 2004, pentru că la data de 22 ianuarie 2003,

reținută de instanța de fond, Autoritatea Națională de Control nu preluase de

la Ministerul Finanțelor Publice, atribuțiile specifice activității privind

Garda Financiară, competențe care i-au fost atribuite prin O.U.G. nr. 91/2003

(M. Of. nr. 712/13.10.2004).

Această eroare materială nu

influențează, însă, soluția dată excepției de tardivitate a acțiunii și, deci,

nu este întemeiat motivul de casare invocat de recurent.

Astfel, se constată că și față de

data de 22 ianuarie 2004, la care a fost semnat Protocolul nr. 615639/104/2003,

acțiunea în anulare înregistrată la 20 ianuarie 2005 a fost tardiv formulată,

cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004. Acest termen a început să curgă de la data de 5 aprilie 2004, când a

expirat termenul legal de soluționare a recursului administrativ prealabil

exercitat prin cererile înregistrate la 7 martie 2004, la Autoritatea Națională

de Control și la Comisariatul General al Gărzii Financiare.

Apărarea din recurs privind

respectarea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 și care se calculează de la data emiterii actului, nu poate fi

primită, pentru că recurentul nu a dovedit, conform acestei reglementări,

existența unor motive temeinice, în considerarea cărora să fie admisibilă

depășirea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanței de contencios

administrativ.

Toate apărările recurentului privind

excepția de tardivitate a acțiunii au fost formulate în baza art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, dar nu cuprind elementele de fapt care au determinat

depășirea termenului de 6 luni, pentru a se aprecia dacă există motive

temeinice în prezenta cauză care să justifice aplicarea acestei reglementări.

În consecință, instanța de fond a

constatat corect tardivitatea acțiunii și nefiind motive de casare sau de

modificare a hotărârii pronunțate în acest sens, Curtea va respinge, ca

nefondat, prezentul recurs.

Față de soluția dată acestui prim

motiv de recurs, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate pe fondul

pricinii și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Cancelariei

Primului Ministru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.D. împotriva sentinței civile nr. 199 din 6 mai 2005 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.