ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2005, la Curtea de Apel Craiova, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu, cât și pentru Ministerul Finanțelor, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 173 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate. În motivarea cererii, recurenții au susținut că în mod greșit, instanța a apreciat că excepția tardivității introducerii cererii este neîntemeiată. Sub acest aspect, recurenta a susținut că în principal, intimatul B.D.

a contestat protocolul nr. „615639/104/2003”, act ce a fost emis la 22 ianuarie 2003, așa încât și dacă s-ar accepta că petentul a formulat acțiunea în cadrul termenului de 1 an, față de dispoziția nr. 54/2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, tardivitatea promovării acțiunii se ridică în primul rând, în ceea ce privește primul act, respectiv protocolul, întrucât drept consecință a anulării acestui protocol, urmează anularea dispoziției nr. 54/2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt. Mai mult, a susținut recurenta, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției nr. 54/2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, declinând competența de soluționare a acestuia la Tribunalul Olt.

S-a susținut că urmare a reorganizării Gărzii Financiare Olt, prin preluarea de către Autoritatea Națională de Control, cu menținerea în funcția de comisar, a o parte din totalul personalului existent la acea dată, mai puțin cu 12 comisari, s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale din Legea nr. 188/1999 - art. 84. Deci, reducându-se postul ocupat de intimat, intimatul-reclamant a fost transferat pe o funcție publică vacantă existentă în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, situație favorabilă intimatului, întrucât, anulându-se poziția din lista anexă la protocolul nr. 615639/104/2003, cu privire la reclamant, intimatul-reclamant nu ar mai figura pe nici una din cele două liste anexă ale protocolului.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 173 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt. S-a anulat poziția din lista anexă la protocolul nr. 615639/104/2003, cu privire la reclamant. S-a disjuns cererea privind anularea deciziei nr. 54/2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și s-a declinat competența de soluționare a cererii la Tribunalul Olt. Instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, B.A.

a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională de Control București și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a se anula protocolul nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională de Control, inclusiv lista anexă cu personalul Gărzii Financiare care a rămas în structura Ministerului Finanțelor Publice și nu a fost preluat de Autoritatea Națională de Control și pe cale de consecință, anularea deciziei Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, nr. 54 din 20 ianuarie 2004, recunoașterea dreptului său de angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de comisar superior clasa I, în cadrul Gărzii Financiare Olt. În motivarea acțiunii, intimatul-reclamant a arătat că prin decizia nr. 54 din 20 ianuarie 2004, urmare a protocolului emis în baza art. 18 din O.U.G.

nr. 91/2003, privind înființarea Gărzii Financiare și încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională de Control, sub nr. 615639/104/2003, i s-au modificat raporturile de serviciu cu unitatea, prin trecerea sa din funcția de comisar superior, clasa I, din Garda Financiară, secția Olt, în funcția de consilier superior, clasa I, în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt. Instanța de fond a mai reținut că prin precizările la acțiune și concluziile sale, reclamantul a arătat că la întocmirea anexelor la protocol, nu s-au respectat condițiile privind obligativitatea semnăturii funcționarului, prin care acesta își exprima acordul în vederea efectuării transferului.

Examinând cauza, instanța de fond a reținut că în executarea O.U.G. nr. 91/2003, s-a încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea de control, protocolul nr. 615639/104/2003, având ca obiect preluarea personalului de la Ministerul Finanțelor Publice, către Garda Financiară, privind un număr de 1005 posturi, din 1405 existente și implicit, personalul aferent, diferența de 400 de posturi rămânând la Ministerul Finanțelor Publice. S-a reținut că lista privind persoanele care rămâneau în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, la rubrica privind persoana intimatului-reclamant nu cuprinde semnătura persoanei, ceea ce echivalează cu lipsa acordului la efectuarea mutării în cadrul Direcției Generale de revizie, din cadrul unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor (mutarea presupunând schimbarea felului muncii).

S-a invocat de instanța de fond, principiul stabilității în exercitarea funcției publice, conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 188/1999, principiu încălcat, întrucât s-a modificat raportul de serviciu privind pe reclamant, întrucât protocolul în lista anexă a inclus pe reclamant, fără a exista semnătura persoanei în cauză, ceea ce înseamnă că acesta nu și-a dat acordul la modificarea raportului de serviciu. Așa fiind, cum protocolul în lista anexă, act administrativ, a inclus pe reclamant, fără acordul acestuia și, astfel, s-au încălcat prevederi imperative ale legii, sancțiunea legală este anularea actului emis cu încălcarea Legii nr. 188/1999, privind prevederile care asigură stabilitatea în funcție și respectarea felului muncii funcționarului public.

Excepția tardivității acțiunii s-a respins ca nefondată, reținându-se că numai după data de 20 ianuarie 2004, reclamantul a cunoscut despre existența protocolului, întrucât reclamantului nu i s-a luat semnătura cu privire la acceptul de schimbare a locului muncii și a felului muncii, deci reclamantul nu a cunoscut mai devreme de 20 ianuarie 2004, despre cuprinsul protocolului și anexele acestuia. Data de 20 ianuarie 2004 este data emiterii deciziei nr. 54 contestată în cauză. Analizându-se cauza, reținându-se motivele de recurs invocate de recurenți și față de hotărârea atacată în cauză, se constată că recursurile sunt neîntemeiate și vor fi respinse, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii, în mod corect instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată a fost făcută în termen, respectiv la 5 noiembrie 2004, respectiv în cadrul termenului de 1 an, prevăzut de Legea nr. 29/1990 (Legea actuală a contenciosului administrativ, nr. 554/2005, intrând în vigoare la 6 ianuarie 2005). Protocolul cu anexa în discuție, așa cum rezultă din xerocopia actului, este din 22 ianuarie 2004, deci nu din 2003. Cât privește fondul cauzei, este evident că protocolul și anexa atacată privind pe petent, nu cuprinde semnătura intimatului-reclamant, deci acordul privind schimbarea locului muncii și a felului muncii, deci se încalcă principiul stabilității în funcție al funcționarilor publici, așa cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt împotriva sentinței civile nr. 173 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.