ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 145/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 iunie

2005, la Curtea de Apel Craiova, Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Olt, în nume propriu, cât și pentru Ministerul Finanțelor, a declarat

recurs împotriva sentinței nr. 173 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel

Craiova, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate.

În motivarea cererii, recurenții au

susținut că în mod greșit, instanța a apreciat că excepția tardivității

introducerii cererii este neîntemeiată. Sub acest aspect, recurenta a susținut

că în principal, intimatul B.D. a contestat protocolul nr. „615639/104/2003”,

act ce a fost emis la 22 ianuarie 2003, așa încât și dacă s-ar accepta că

petentul a formulat acțiunea în cadrul termenului de 1 an, față de dispoziția nr.

54/2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, tardivitatea promovării

acțiunii se ridică în primul rând, în ceea ce privește primul act, respectiv

protocolul, întrucât drept consecință a anulării acestui protocol, urmează

anularea dispoziției nr. 54/2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice

Olt. Mai mult, a susținut recurenta, instanța de fond nu s-a pronunțat cu

privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției nr. 54/2004, a

Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, declinând competența de

soluționare a acestuia la Tribunalul Olt.

S-a susținut că urmare a

reorganizării Gărzii Financiare Olt, prin preluarea de către Autoritatea

Națională de Control, cu menținerea în funcția de comisar, a o parte din

totalul personalului existent la acea dată, mai puțin cu 12 comisari, s-a făcut

aplicarea dispozițiilor legale din Legea nr. 188/1999 - art. 84.

Deci, reducându-se postul ocupat de

intimat, intimatul-reclamant a fost transferat pe o funcție publică vacantă

existentă în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, situație

favorabilă intimatului, întrucât, anulându-se poziția din lista anexă la

protocolul nr. 615639/104/2003, cu privire la reclamant, intimatul-reclamant nu

ar mai figura pe nici una din cele două liste anexă ale protocolului.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 173 din 22 aprilie 2005,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt.

S-a anulat poziția din lista anexă

la protocolul nr. 615639/104/2003, cu privire la reclamant.

S-a disjuns cererea privind anularea

deciziei nr. 54/2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și s-a

declinat competența de soluționare a cererii la Tribunalul Olt.

Instanța a reținut că prin cererea

de chemare în judecată, B.A. a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională

de Control București și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a se anula

protocolul nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și

Autoritatea Națională de Control, inclusiv lista anexă cu personalul Gărzii

Financiare care a rămas în structura Ministerului Finanțelor Publice și nu a

fost preluat de Autoritatea Națională de Control și pe cale de consecință,

anularea deciziei Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, nr. 54 din 20

ianuarie 2004, recunoașterea dreptului său de angajat cu contract de muncă pe

perioadă nedeterminată în funcția de comisar superior clasa I, în cadrul Gărzii

Financiare Olt.

În motivarea acțiunii,

intimatul-reclamant a arătat că prin decizia nr. 54 din 20 ianuarie 2004,

urmare a protocolului emis în baza art. 18 din O.U.G. nr. 91/2003, privind

înființarea Gărzii Financiare și încheiat între Ministerul Finanțelor Publice

și Autoritatea Națională de Control, sub nr. 615639/104/2003, i s-au modificat

raporturile de serviciu cu unitatea, prin trecerea sa din funcția de comisar

superior, clasa I, din Garda Financiară, secția Olt, în funcția de consilier

superior, clasa I, în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt.

Instanța de fond a mai reținut că

prin precizările la acțiune și concluziile sale, reclamantul a arătat că la

întocmirea anexelor la protocol, nu s-au respectat condițiile privind

obligativitatea semnăturii funcționarului, prin care acesta își exprima acordul

în vederea efectuării transferului.

Examinând cauza, instanța de fond a

reținut că în executarea O.U.G. nr. 91/2003, s-a încheiat între Ministerul

Finanțelor Publice și autoritatea de control, protocolul nr. 615639/104/2003,

având ca obiect preluarea personalului de la Ministerul Finanțelor Publice,

către Garda Financiară, privind un număr de 1005 posturi, din 1405 existente și

implicit, personalul aferent, diferența de 400 de posturi rămânând la

Ministerul Finanțelor Publice.

S-a reținut că lista privind

persoanele care rămâneau în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt,

la rubrica privind persoana intimatului-reclamant nu cuprinde semnătura

persoanei, ceea ce echivalează cu lipsa acordului la efectuarea mutării în

cadrul Direcției Generale de revizie, din cadrul unităților teritoriale ale

Ministerului Finanțelor (mutarea presupunând schimbarea felului muncii).

S-a invocat de instanța de fond,

principiul stabilității în exercitarea funcției publice, conform art. 3 lit. b)

din Legea nr. 188/1999, principiu încălcat, întrucât s-a modificat raportul de

serviciu privind pe reclamant, întrucât protocolul în lista anexă a inclus pe

reclamant, fără a exista semnătura persoanei în cauză, ceea ce înseamnă că

acesta nu și-a dat acordul la modificarea raportului de serviciu.

Așa fiind, cum protocolul în lista

anexă, act administrativ, a inclus pe reclamant, fără acordul acestuia și, astfel,

s-au încălcat prevederi imperative ale legii, sancțiunea legală este anularea

actului emis cu încălcarea Legii nr. 188/1999, privind prevederile care asigură

stabilitatea în funcție și respectarea felului muncii funcționarului public.

Excepția tardivității acțiunii s-a

respins ca nefondată, reținându-se că numai după data de 20 ianuarie 2004,

reclamantul a cunoscut despre existența protocolului, întrucât reclamantului nu

i s-a luat semnătura cu privire la acceptul de schimbare a locului muncii și a

felului muncii, deci reclamantul nu a cunoscut mai devreme de 20 ianuarie 2004,

despre cuprinsul protocolului și anexele acestuia. Data de 20 ianuarie 2004

este data emiterii deciziei nr. 54 contestată în cauză.

Analizându-se cauza, reținându-se

motivele de recurs invocate de recurenți și față de hotărârea atacată în cauză,

se constată că recursurile sunt neîntemeiate și vor fi respinse, întrucât

hotărârea atacată este legală și temeinică.

Cu privire la excepția tardivității

acțiunii, în mod corect instanța de fond a reținut că cererea de chemare în

judecată a fost făcută în termen, respectiv la 5 noiembrie 2004, respectiv în

cadrul termenului de 1 an, prevăzut de Legea nr. 29/1990 (Legea actuală a

contenciosului administrativ, nr. 554/2005, intrând în vigoare la 6 ianuarie

2005).

Protocolul cu anexa în discuție, așa

cum rezultă din xerocopia actului, este din 22 ianuarie 2004, deci nu din 2003.

Cât privește fondul cauzei, este evident că

protocolul și anexa atacată privind pe petent, nu cuprinde semnătura intimatului-reclamant,

deci acordul privind schimbarea locului muncii și a felului muncii, deci se

încalcă principiul stabilității în funcție al funcționarilor publici, așa cum

este prevăzut în Legea nr. 188/1999.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt împotriva sentinței

civile nr. 173 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.