ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 2005 și precizată prin cererea depusă la 17 mai 2005, reclamantul C.M. a solicitat anularea protocolului nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională de Control și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 56 din 20 ianuarie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și recunoașterea dreptului său de angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că actele administrative contestate sunt nelegale, pentru că a fost modificat raportul său de serviciu, prin trecerea din funcția de comisar superior clasa I în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt, în funcția de consilier superior, clasa I, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, fără a se solicita acordul său, conform art. 41 alin. (1) C. muncii și art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată și fără a se face dovada selecției personalului preluat prin transfer. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt a depus întâmpinare la data de 3 martie 2005 și a invocat excepția tardivității cererii de anulare a deciziei nr. 56 din 20 ianuarie 2004, motivând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 209 din 19 mai 2005, prin care a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că reclamantul a solicitat anularea protocolului nr. 615639/104/2003, după împlinirea termenului de 1 an de la data emiterii actului, prevăzut în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond a constatat greșit tardivitatea acțiunii de anulare a protocolului nr. 615639/104, reținând că acest act a fost încheiat la 22 ianuarie 2003, deși la acea dată nu exista una din semnatarele actului, Autoritatea Națională de Control, înființată prin O.U.G.

nr. 91/2003 și H.G. nr. 1538/2003. Față de data intrării în vigoare a acestor acte normative, recurentul a arătat că protocolul contestat în cauză a fost înființat la 22 ianuarie 2004, ceea ce dovedește că acțiunea în anulare a fost formulată în termenul legal. Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat anularea actelor administrative prin care au fost modificate în mod nelegal raporturile sale de serviciu, pentru că nu și-a exprimat acordul în scris și transferul său nu a fost motivat sub aspectul criteriilor de selectare a personalului, fiind încălcate garanțiile de stabilitate a funcției publice prevăzute în art. 3 lit. f) și art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată și art. 41 alin. (1) C. muncii.

Prin întâmpinare, intimata Cancelaria Primului Ministru a arătat că Autoritatea Națională de Control a fost desființată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 49/2005 și a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., , Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente, care vor completa motivarea hotărârii atacate. Excepția de tardivitate a acțiunii a fost corect admisă de instanța de fond și criticile aduse în recurs acestei soluții sunt neîntemeiate.

În motivarea cererii de chemare în judecată și în precizarea acțiunii depusă la 17 mai 2005, recurentul-reclamant a arătat că decizia nr. 56 din 20 ianuarie 2004 i-a fost comunicată la data de 24 ianuarie 2004 și că actul a cărui anulare s-a solicitat în principal, este protocolul nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională de Control. Într-adevăr, instanța de fond a reținut că acest protocol a fost încheiat la data de 22 ianuarie 2003, preluând eroarea materială cuprinsă în actul administrativ. În realitate, protocolul respectiv a fost întocmit la 22 ianuarie 2004, pentru că la data de 22 ianuarie 2003, reținută de instanța de fond, Autoritatea Națională de Control nu preluase de la Ministerul Finanțelor Publice, atribuțiile specifice activității privind Garda Financiară, competențe care i-au fost atribuite prin O.U.G.

nr. 91/2003 (M. Of. nr. 712/13.10.2004). Această eroare materială nu influențează, însă, soluția dată excepției de tardivitate a acțiunii și, deci, nu este întemeiat motivul de casare invocat de recurent. Astfel, se constată că și față de data de 22 ianuarie 2004, la care a fost semnat protocolul nr. 615639/104/2003, acțiunea în anulare înregistrată la 21 ianuarie 2005 a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Acest termen a început să curgă de la data când a expirat termenul legal de 30 de zile de soluționare a recursului administrativ prealabil exercitat prin cererile înregistrate la 16 aprilie 2004, la Autoritatea Națională de Control și la 19 februarie 2004, la Comisariatul General al Gărzii Financiare.

Apărarea din recurs privind respectarea termenului de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și care se calculează de la data emiterii actului, nu poate fi primită, pentru că recurentul nu a dovedit conform acestei reglementări, existența unor motive temeinice, în considerarea cărora să fie admisibilă depășirea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanței de contencios administrativ. Toate apărările recurentului privind excepția de tardivitate a acțiunii, au fost formulate în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dar nu cuprind elementele de fapt care au determinat depășirea termenului de 6 luni, pentru a se aprecia dacă există motive temeinice în prezenta cauză care să justifice aplicarea acestei reglementări.

În consecință, instanța de fond a constatat corect tardivitatea acțiunii și nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate în acest sens, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs. Față de soluția dată acestui prim motiv de recurs, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate pe fondul pricinii și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Cancelariei Primului Ministru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 209 din 19 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.