ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2183/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 ianuarie

2005 și precizată ulterior, B.D. a solicitat anularea Protocolului nr.

615639/104/2003 încheiat între M.F.P. și A.N.C., iar pe cale de consecință,

anularea Deciziei nr. 47 din 20 ianuarie 2004, emisă de D.G.F.P.O. și

recunoașterea dreptului său de angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de

comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 199 din 6 mai 2005 a respins acțiunea ca tardiv introdusă.

Prin Decizia nr. 427 din 8

februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamant împotriva

sentinței ca nefondat.

Și această din urmă hotărâre

a fost atacată de B.D. cu contestație în anulare.

Contestatorul a susținut că

dezlegarea dată prin decizia Instanței de control judiciar este rezultatul unei

erori materiale care se referă la datarea protocolului încheiat între M.F.P. și

A.N.C. Mai precis, s-a constatat că acest protocol a fost încheiat la data de

22 ianuarie 2004 și nu la data de 22 ianuarie 2003.

Pe de altă parte, s-a

ignorat împrejurarea că A.N.A.F. nu are calitate procesuală pasivă în prezentul

litigiu și că au calitatea de pârâți, doar A.N.C., M.F.P. și D.G.F.P.O.

În condițiile în care

A.N.A.F. nu a avut delegație de reprezentare a M.F.P. pentru recurs,

motivațiile aduse de aceasta nu trebuiau luate în considerare.

În opinia contestatorului,

faptul că acțiunea a fost introdusă cu 14 zile după intrarea în vigoare a noii

legi a contenciosului administrativ, precum și modificarea ulterioară a H.G.

nr. 1538/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, constituie temeiuri pentru

admiterea cererii de retractare și rejudecarea în fond a cauzei.

Contestația în anulare nu

este întemeiată.

În sensul dispozițiilor art.

318 C. proc. civ. sunt considerate greșeli materiale, respingerea greșită ca

tardiv declarat a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau

ca fiind exercitat de un mandatar fără calitate.

Contestația în anulare nu

poate fi formulată în vederea înlăturării unor greșeli de judecată, respectiv

de apreciere a probelor, de interpretare a unor norme legale de drept

substanțial sau procedural.

Dispozițiile textului legal

procedural mai sus menționat stabilesc un câmp de aplicabilitate limitată,

astfel că ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv,

pentru a nu deschide părților calea unui veritabil recurs la recurs.

Rezultă prin urmare, că

toate criticile formulate de contestator în legătură cu interpretarea dată de

Instanță unor norme juridice și cu modul de soluționare a excepției de

tardivitate invocată în proces sunt inadmisibile și nu pot justifica măsura

retractării deciziei pronunțate de Instanța de Recurs.

Cât privește procedura de

citare a părților, din dosar se constată că ea a fost legal îndeplinită la termenul

fixat pentru soluționarea recursului și oricum, prevederile art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., nu pot fi invocate de B.D. care a fost prezent în

Instanță și prin avocat a solicitat admiterea recursului.

Apreciind că nu subzistă

nici unul dintre motivele de retractare a deciziei atacate, prevăzute de art.

317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune

respingerea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de B.D.D. împotriva Deciziei nr. 427 din 8 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 aprilie 2007.