ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.H. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea Hotărârii nr. 26461 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar el s-a născut la data de 28 august 1943 în localitatea Suceava, jud. Suceava, după strămutarea părinților săi M.H.

și M.E. Prin Sentința civilă nr. 2458 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului M.H., a anulat Hotărârea nr. 26461 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 august 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 26461/2009 pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării.

În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. A concluzionat instanța de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi M.H. și M.E. în localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, Durostor, în localitatea Rușețu, jud. Călărași și ulterior în Suceava, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu era născut la momentul efectuării schimbului forțat de populație, care a avut termen limită 30 septembrie 1940 conform Legii nr. 541/1940 privind ratificarea Tratatului dintre România și Bulgaria, după această dată nemaiavând loc nici un schimb de populație între cele două state. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, tară a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 28 august 1943, în localitatea Suceava, județul Suceava după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu - com. Frăsari, aflată în județul Durostor - Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru perioada 28 august 1943 - 6 martie 1945 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, împotriva Sentinței civile nr. 2458 din 25 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.