ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.H. a solicitat, în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea Hotărârii nr. 26461 din 07 decembrie

2009 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de

la Craiova, încheiat în anul 1940, iar el s-a născut la data de 28 august 1943

în localitatea Suceava, jud. Suceava, după strămutarea părinților săi M.H. și

M.E.

Prin Sentința civilă

nr. 2458 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului M.H., a anulat Hotărârea

nr. 26461 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov

și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov să recunoască reclamantului

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 august 1943 - 6

martie 1945, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus

cererea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 26461/2009 pârâta Casa

Județeană de Pensii Ilfov a respins cererea reclamantului, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000,

cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul

născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării.

În baza probelor

administrate în cauză Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din

motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au

suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

A concluzionat

instanța de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul

perioadei de strămutare a părinților săi M.H. și M.E. în localitatea de

domiciliu situată în Bulgaria, Durostor, în localitatea Rușețu, jud. Călărași

și ulterior în Suceava, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de

drepturile prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o

pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență

că reclamantul nu era născut la momentul efectuării schimbului forțat de

populație, care a avut termen limită 30 septembrie 1940 conform Legii nr.

541/1940 privind ratificarea Tratatului dintre România și Bulgaria, după

această dată nemaiavând loc nici un schimb de populație între cele două state.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, tară a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la

data de 28 august 1943, în localitatea Suceava, județul Suceava după ce, în

anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră strămutați

din localitatea de domiciliu - com. Frăsari, aflată în județul Durostor -

Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi,

intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru perioada 28

august 1943 - 6 martie 1945 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile

ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, împotriva Sentinței civile

nr. 2458 din 25 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.