ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4280/2011

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

4975/2/2009, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de

Pensii Ilfov, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea Hotărârii din 01 iunie 2009, emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov

și, pe cale de consecință, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, N.C.P. și P.C., au fost

strămutați obligatoriu, în mod forțat, de către Statul Român, împotriva voinței

lor, din comuna H. sat A., județul Caliacra, teritoriu la acea dată românesc,

în comuna Ciulnița, județul Ialomița.

A mai menționat

reclamanta că din cauza acestei strămutări părinții săi au fost persecutați

atât material, cât și moral.

Prin întâmpinarea

formulată în dosar, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrative și fiscal, prin sentința

nr. 4465 din 11 noiembrie 2011, a

admis acțiunea formulată de

reclamanta C.E.,

în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană

de Pensii Ilfov.

A anulat

Hotărârea din 01

iunie 2009, emisă de

Casa

Județeană de Pensii Ilfov și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin

care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada

14 martie 1942-6 martie 1945, începând cu data de 01 iunie 2009.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că

potrivit prevederilor art. 1 O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice,

aflându-se în una dintre situațiile enumerate la lit. a)-f) iar în speța este necontestat

faptul că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, în toată perioada prevăzută

de lege.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o ca nelegală

și netemeinică.

Recurenta a susținut,

în esență, că reclamanta nu face dovada strămutării părinților pe toată perioada

prevăzută de lege, din actele depuse rezultând că perioada de strămutare a părinților

este 15 septembrie 1940 - 01 octombrie 1940.

A mai arătat, totodată

că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, persoanele care au fost cuprinse

in schimbul de populație prevăzut de Tratatul de la Craiova din 1940, persoanele

refugiate din partea de Nord a Transilvaniei în urma Dictatului de la Viena din

30 august 1940; persoanele refugiate din Basarabia și Nordul Bucovinei, intre, iunie

1940 - iunie 1941 și martie 1944 și persoanele deportate in lagăre de concentrare

și detașamente de munca forțata, iar reclamanta nu se încadrează in nici una din

situațiile prezentate mai sus și nu poate beneficia de prevederile art. l din Legea

nr. 19/2000 modificata și completata.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate cât și din oficiu,

potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor

art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate la lit. a)-f).

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940

- 6 martie 1945, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice,

prin persoană strămutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuții

în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor în perioada

prevăzută de lege, acesta fiind și cazul copiilor care s-au născut în perioada în

care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați.

În cauză, așa cum rezultă

din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv Declarațiunea dată la data de 16

septembrie 1940, în fața notarului comunei H., părinții reclamantei N. și C.P. au

avut domiciliul și proprietățile în localitatea A., comuna H., județul Caliacra

și au făcut obiectul schimbului de populație între România și Bulgaria, în urma

Tratatului de la Craiova.

Ca urmare a acestui schimb,

au fost obligați să așeze temporar în comuna C., județul Constanța, iar reclamanta

s-a născut la data de 14 martie 1942, ulterior strămutării părinților săi.

Ca atare, reclamanta beneficiază

de prevederile art. 1 O.G.nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în acest

sens fiind și practica constantă a secției de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, Înalta Curte

apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, sens în

care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Ilfov împotriva sentinței nr. 4465 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2011.