ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta SC "A." SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București, obligarea acesteia, în calitate de concedent, ca, în condițiile art. 21 1 - 233 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 77 1 - 77 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001, modificată prin H.G.

nr. 354/2005, să-i atribuie direct în concesiune terenul agricol în suprafață de 202,48 ha și terenul neagricol în suprafață de 77,25 ha, situate în localitatea Corabia, județul Olt, pe raza SC "C." SA Corabia și anularea licitației publice cu strigare organizată de către Agenția Domeniilor Statului pentru data de 07 septembrie 2010, în vederea concesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflat în administrarea autorității pârâte, situat în localitatea Corabia, județul Olt, pe raza SC "C." SA. Corabia, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a expus situația de fapt potrivit căreia, în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, lichidatorul judiciar al SC "C." SA a organizat, sub supravegherea judecătorului sindic, licitație în vederea valorificării bunurilor societății, în cadrul căreia reclamanta a adjudecat, prin procesul-verbal de licitație din data de 05 octombrie 2008, bunurile scoase la licitație. Întrucât în baza procesului-verbal și a actului de adjudecare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007, modificat ulterior prin acte adiționale, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra investițiilor aflate pe terenul ce se găsește în administrarea Agenției Domeniilor Statului și în temeiul dispozițiilor art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 626/2001 și art. 77 1 - 77 2 din H.G.

nr. 626/2001, a solicitat atribuirea directă a contractului de concesiune având ca obiect terenul, cererea fiind parțial soluționată, în sensul că s-a încheiat contractul de concesiune nr. 12 din 14 august 2008, prin metoda atribuirii directe, doar pentru suprafața de 1.626,43 ha, pe care se regăsesc plantațiile de pomi și viță-de-vie.

La o dată ulterioară, a arătat societatea reclamantă, deși a solicitat autorității pârâte încheierea contractului pentru suprafața totală de 6,080 ha pe care se află celelalte investiții aflate în proprietatea sa, Agenția Domeniilor Statului a procedat la publicarea anunțului de organizare a licitației publice cu strigare în vederea concesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, pentru data de 12 noiembrie 2008. În acest context, reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ și, prin Sentința civilă nr. 82F/CA-FISC din 18 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5653 din 09 decembrie 2009 a Î.C.C.J., s-a admis cererea reclamantei, iar Agenția Domeniilor Statului a fost obligată ca, în condițiile art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 77 1 - 77 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 626/2001 modificată prin H.G. nr. 354/2005, să atribuie reclamantei, direct în concesiune, terenul agricol în suprafață de 5003,66 ha și terenul neagricol în suprafață de 408,96 ha, situat în localitatea Corabia, județul Olt. Urmare a executării acestei hotărâri, s-a încheiat contractul de concesiune prin metoda atribuirii directe nr. 17 din 07 decembrie 2009 și procesul-verbal de predare-primire din 07 ianuarie 2010, constatându-se, însă, că suprafața reală pe care se află investițiile dobândite din patrimoniul SC "C." SA sunt situate pe o suprafață mai mare cu 202,48 ha teren agricol și cu 77,25 ha teren neagricol decât cea inițial avută în vedere.

Societatea reclamantă a mai precizat că a solicitat pârâtei să încheie în aceeași manieră un contract de concesiune și pentru aceste suprafețe de teren individualizate cu ocazia predării-primirii, însă răspunsul a fost negativ, iar pârâta a procedat la publicarea pe site-ul său a anunțului în vederea concesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, proprietatea publică sau privată a statului, pentru data de 07 septembrie 2010, chiar pentru suprafețele solicitate. Având în vedere calitatea sa de investitor, faptul că terenurile au fost cumpărate, precum și față de natura bunurilor dobândite, societatea reclamantă a apreciat că este îndreptățită la atribuirea directă în concesiune a terenurilor.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția Domeniilor Statului a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește suprafața de teren agricol și neagricol solicitată a fi atribuită reclamantei, în raport de Sentința civilă nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a Curții de Apel Brașov. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ședința publică din data de 24 septembrie 2010, instanța a respins excepțiile necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov și a autorității de lucru judecat.

Prin Sentința nr. 176/F din 05 noiembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei SC "A." SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului și, în consecință, a obligat pârâta Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent, să atribuie reclamantei SC "A." SRL Brașov direct în concesiune, în condițiile art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001, modificată și completată, terenul agricol în suprafață de 202,48 ha și terenul neagricol în suprafață de 77,25 ha situat în localitatea Corabia, jud. Olt, ambele aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și aflate pe raza SC "C." SA Corabia și a respins restul pretențiilor reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că pârâta Agenția Domeniilor Statului nu a contestat starea de fapt prezentată de reclamanta SC "A." SA cu privire la dobândirea de către aceasta a bunurilor scoase la licitația din data de 05 octombrie 2008, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007, a obiectului acestui contract și a obligării de către instanță a Agenției Domeniilor Statului să încheie cu reclamanta contractul de concesiune metoda atribuire directă nr. 17 din 07 decembrie 2009. Curtea a reținut că, printr-o hotărâre irevocabilă, s-a statuat că reclamanta se află în situația prevăzută de art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001, fiind astfel îndreptățită să primească în concesiune terenul cu destinație agricolă în calitate de investitor care a cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, însă, cu ocazia punerii în posesie cu privire la suprafețele de 5003,66 ha teren agricol și 408,96 ha teren neagricol, s-a constatat că suprafața reală este mai mare cu 202,48 ha teren agricol și 77,25 ha teren neagricol.

Totuși, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 07 ianuarie 2010, s-a consemnat faptul că atât pe suprafața care face obiect al contractului de concesiune, cât și pe suprafața rămasă liberă de contract aflată în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului, există investiții (amenajări de irigații și de desecare) proprietatea reclamantei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007. S-a statuat că în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv art. 2 alin. (2) și art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001, modificată, care stabilesc regimul juridic al terenurilor din proprietatea statului, fie ea publică ori privată, aflate în prezent în administrarea Agenției Domeniilor Statului, întrucât activele cumpărate de societatea reclamantă implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă definit expres de lege, nu există nicio rațiune pentru care existența unei diferențe de suprafață în plus față de cea scoasă pentru prima dată la licitație ar conduce la concluzia că respectivele suprafețe de teren ar putea avea o altă utilizare, cu atât mai mult cu cât, prin chiar procesul-verbal de predare-primire, s-a consemnat situația din teren și anume că, pe aceste suprafețe în litigiu se află tot active ale reclamantei.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că apărările pârâtei au vizat fie autoritatea de lucru judecat, fie împrejurarea că reclamanta nu a dat curs invitației de a proceda împreună la analizarea posibilității demarării concesiunii, pe fondul situației nefiind invocate argumente care să conducă la concluzia că cele două suprafețe de teren, obiect al principalului capăt de cerere, nu ar avea aceeași destinație ca cele deja aflate în concesionarea reclamantei. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că această licitație publică cu strigare s-ar mai fi desfășurat, astfel că, odată cu trecerea datei de 07 septembrie 2010, a rămas fără obiect. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâta Agenția Domeniilor Statului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 1 C. proc.

civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - În mod greșit instanța de fond a soluționat excepția autorității de lucru judecat în raport de considerentele și dispozițiile Sentinței nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin Decizia nr. 5653/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit în mod clar care este suprafața de teren agricol și neagricol necesară a fi atribuită reclamantei pentru activele achiziționate, conform actului de adjudecare din 30 octombrie 2007, precum și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 iulie 2007 modificat prin actul adițional nr. 1, 2 din 16 iunie 2008. - La pronunțarea hotărârii recurate, instanța de fond a ignorat faptul că pentru diferența de suprafață constatată ca fiind deținută de SC "C." Corabia, reclamanta nu deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă care să oblige A.D.S.

la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă. - Reclamanta nu s-a prezentat la sediul A.D.S. pentru confruntarea situației amplasamentului activelor cumpărate de la lichidator cu inventarierea terenurilor aflate în patrimoniul A.D.S. pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite prevederile legale privind atribuirea directă a suprafeței rămase, astfel că în mod corect s-a procedat la publicarea anunțului privind concesionarea prin metoda licitației publice cu strigare a suprafeței de 202,48 ha teren agricol și 77,25 ha teren neagricol. - În mod greșit instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică agricolă solicitată în cauză pentru a se identifica care dintre obiectivele cumpărate de reclamantă nu fac obiectul contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe nr. 12/2008 și nr. 17/2009, cât și amplasamentul acestora, proba fiind importantă și concludentă în soluționarea litigiului.

- Invocând argumente care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că sentința recurată cuprinde o motivare insuficientă, nerespectând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a precizat că terenul care face obiectul litigiului în cauza de față este în suprafață de 279,73 ha din care suprafața de 249,61 ha aparține domeniului public al statului, iar suprafața de 30,12 ha aparține domeniului privat al statului, depunând înscrisuri în acest sens. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica referitoare la greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat nu este fondată. Prin Încheierea din 24 septembrie 2010 instanța de fond a respins această excepție, reținând că, într-adevăr, părțile din cauza în care s-a pronunțat Sentința nr. 82/F din 18 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, sunt aceleași, însă, obiectul acelei cauze este diferit față de cel al cauzei deduse judecății. Nici recurenta-pârâtă nu a negat că obiectul cauzei de față este diferit față de cel al cauzei în care s-a pronunțat Sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov în raport de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat. Nefiind întrunite condițiile referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză, în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat întrucât, după cum se constată, instanța de fond a menționat în cuprinsul hotărârii recurate motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției în cauză, fiind respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Celelalte critici susținute de recurenta-pârâtă se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata-reclamantă a solicitat concesionarea prin atribuire directă a suprafeței de 202,48 teren agricol și 77,25 ha teren neagricol, în condițiile art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001.

Problema de a cărei dezlegare depinde soluția în cauza de față este aceea dacă suprafețele de teren pentru care s-a solicitat obligarea recurentei-pârâte să le atribuie direct în concesiune reclamantei-intimate sunt afectate de active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului. În cauză, este necontestat faptul că la punerea în posesie a intimatei-reclamante urmare a punerii în executare a Sentinței nr. 82/2009 menționată, s-a constatat că suprafața reală deținută de SC "C." Corabia este mai mare, iar pentru această diferență s-a solicitat de către reclamantă concesionarea prin atribuire directă.

Recurenta-pârâtă, prin întâmpinarea formulată, a solicitat proba cu expertiză tehnică agricolă pentru a se identifica dacă pe suprafețele de teren ce fac obiectul prezentei cauze sunt amplasate active, care din acestea fac obiectul contractelor de concesiune nr. 12/2008 și 17/2009, natura fiecărui activ și ce suprafață este necesară potrivit legii a fi atribuită direct în concesiune reclamantei. După cum se constată, instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea privind proba solicitată. Această probă era necesar să fie administrată în cauză atât în sensul menționat de recurentă, cât și pentru corecta soluționare a cauzei, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce sunt pe deplin stabilite.

Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta, prin concluziile formulate și înscrisurile depuse, a menționat că suprafața de 249,61 ha aparține domeniului public al statului, iar suprafața de 30,12 ha aparține domeniului privat al statului. În consecință, pentru o bună administrare a justiției și în raport de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de recurs apreciază că instanța de fond nu a exercitat un rol activ în soluționarea cauzei, astfel că se va dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 313 C. proc. civ.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, se impune ca instanța de fond să stabilească situația de fapt referitoare la terenurile pentru care se solicită concesionarea prin atribuire directă de către reclamantă, natura juridică a acestora și implicit incidența dispozițiilor Legii nr. 268/2001 referitoare la concesionarea prin atribuire directă cu privire la fiecare din aceste categorii de terenuri. De asemenea, vor fi analizate și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului București împotriva Sentinței nr. 176/F din 05 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.