ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, reclamanta SC "A." SRL Brașov a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București, obligarea

acesteia, în calitate de concedent, ca, în condițiile art. 21

1

- 233

din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 77

1

- 77

2

din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001,

modificată prin H.G. nr. 354/2005, să-i atribuie direct în concesiune terenul

agricol în suprafață de 202,48 ha și terenul neagricol în suprafață de 77,25

ha, situate în localitatea Corabia, județul Olt, pe raza SC "C." SA

Corabia și anularea licitației publice cu strigare organizată de către Agenția

Domeniilor Statului pentru data de 07 septembrie 2010, în vederea concesionării

unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată

a statului, aflat în administrarea autorității pârâte, situat în localitatea

Corabia, județul Olt, pe raza SC "C." SA. Corabia, precum și

acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a expus situația de fapt potrivit căreia, în cadrul

procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, lichidatorul judiciar al

SC "C." SA a organizat, sub supravegherea judecătorului sindic,

licitație în vederea valorificării bunurilor societății, în cadrul căreia

reclamanta a adjudecat, prin procesul-verbal de licitație din data de 05

octombrie 2008, bunurile scoase la licitație.

Întrucât în baza

procesului-verbal și a actului de adjudecare, a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007, modificat ulterior prin acte

adiționale, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra

investițiilor aflate pe terenul ce se găsește în administrarea Agenției

Domeniilor Statului și în temeiul dispozițiilor art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 626/2001 și art. 77

1

- 77

2

din H.G. nr.

626/2001, a solicitat atribuirea directă a contractului de concesiune având ca

obiect terenul, cererea fiind parțial soluționată, în sensul că s-a încheiat

contractul de concesiune nr. 12 din 14 august 2008, prin metoda atribuirii

directe, doar pentru suprafața de 1.626,43 ha, pe care se regăsesc plantațiile

de pomi și viță-de-vie.

La o dată ulterioară,

a arătat societatea reclamantă, deși a solicitat autorității pârâte încheierea

contractului pentru suprafața totală de 6,080 ha pe care se află celelalte

investiții aflate în proprietatea sa, Agenția Domeniilor Statului a procedat la

publicarea anunțului de organizare a licitației publice cu strigare în vederea

concesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, pentru data de 12

noiembrie 2008.

În acest context,

reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ și, prin Sentința

civilă nr. 82F/CA-FISC din 18 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5653 din 09 decembrie 2009 a

Î.C.C.J., s-a admis cererea reclamantei, iar Agenția Domeniilor Statului a fost

obligată ca, în condițiile art. 21

1

- 21

3

din Legea nr.

268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 77

1

- 77

2

din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001 modificată prin H.G.

nr. 354/2005, să atribuie reclamantei, direct în concesiune, terenul agricol în

suprafață de 5003,66 ha și terenul neagricol în suprafață de 408,96 ha, situat

în localitatea Corabia, județul Olt.

Urmare a executării

acestei hotărâri, s-a încheiat contractul de concesiune prin metoda atribuirii

directe nr. 17 din 07 decembrie 2009 și procesul-verbal de predare-primire din

07 ianuarie 2010, constatându-se, însă, că suprafața reală pe care se află

investițiile dobândite din patrimoniul SC "C." SA sunt situate pe o

suprafață mai mare cu 202,48 ha teren agricol și cu 77,25 ha teren neagricol

decât cea inițial avută în vedere.

Societatea reclamantă

a mai precizat că a solicitat pârâtei să încheie în aceeași manieră un contract

de concesiune și pentru aceste suprafețe de teren individualizate cu ocazia

predării-primirii, însă răspunsul a fost negativ, iar pârâta a procedat la

publicarea pe site-ul său a anunțului în vederea concesionării unor suprafețe

de teren cu destinație agricolă, proprietatea publică sau privată a statului,

pentru data de 07 septembrie 2010, chiar pentru suprafețele solicitate.

Având în vedere

calitatea sa de investitor, faptul că terenurile au fost cumpărate, precum și

față de natura bunurilor dobândite, societatea reclamantă a apreciat că este

îndreptățită la atribuirea directă în concesiune a terenurilor.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Agenția Domeniilor Statului a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov și excepția autorității de

lucru judecat în ceea ce privește suprafața de teren agricol și neagricol

solicitată a fi atribuită reclamantei, în raport de Sentința civilă nr. 82/F/CA

din 18 mai 2009 a Curții de Apel Brașov. Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ședința publică

din data de 24 septembrie 2010, instanța a respins excepțiile necompetenței

teritoriale a Curții de Apel Brașov și a autorității de lucru judecat.

Prin Sentința nr.

176/F din 05 noiembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei SC

"A." SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor

Statului și, în consecință, a obligat pârâta Agenția Domeniilor Statului, în

calitate de concedent, să atribuie reclamantei SC "A." SRL Brașov

direct în concesiune, în condițiile art. 21

1

- 21

3

din

Legea nr. 268/2001, modificată și completată, terenul agricol în suprafață de

202,48 ha și terenul neagricol în suprafață de 77,25 ha situat în localitatea

Corabia, jud. Olt, ambele aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului

și aflate pe raza SC "C." SA Corabia și a respins restul pretențiilor

reclamantei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că pârâta Agenția Domeniilor

Statului nu a contestat starea de fapt prezentată de reclamanta SC

"A." SA cu privire la dobândirea de către aceasta a bunurilor scoase

la licitația din data de 05 octombrie 2008, la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007, a obiectului acestui contract

și a obligării de către instanță a Agenției Domeniilor Statului să încheie cu

reclamanta contractul de concesiune metoda atribuire directă nr. 17 din 07

decembrie 2009.

Curtea a reținut că,

printr-o hotărâre irevocabilă, s-a statuat că reclamanta se află în situația

prevăzută de art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001, fiind

astfel îndreptățită să primească în concesiune terenul cu destinație agricolă

în calitate de investitor care a cumpărat active ce implică necesitatea

exploatării unui teren cu destinație agricolă, însă, cu ocazia punerii în

posesie cu privire la suprafețele de 5003,66 ha teren agricol și 408,96 ha

teren neagricol, s-a constatat că suprafața reală este mai mare cu 202,48 ha

teren agricol și 77,25 ha teren neagricol. Totuși, prin procesul-verbal de

predare-primire încheiat la data de 07 ianuarie 2010, s-a consemnat faptul că

atât pe suprafața care face obiect al contractului de concesiune, cât și pe

suprafața rămasă liberă de contract aflată în patrimoniul Agenției Domeniilor

Statului, există investiții (amenajări de irigații și de desecare) proprietatea

reclamantei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie

2007.

S-a statuat că în

raport de dispozițiile legale incidente, respectiv art. 2 alin. (2) și art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001, modificată, care stabilesc regimul

juridic al terenurilor din proprietatea statului, fie ea publică ori privată,

aflate în prezent în administrarea Agenției Domeniilor Statului, întrucât

activele cumpărate de societatea reclamantă implică necesitatea exploatării

unui teren cu destinație agricolă definit expres de lege, nu există nicio

rațiune pentru care existența unei diferențe de suprafață în plus față de cea

scoasă pentru prima dată la licitație ar conduce la concluzia că respectivele

suprafețe de teren ar putea avea o altă utilizare, cu atât mai mult cu cât,

prin chiar procesul-verbal de predare-primire, s-a consemnat situația din teren

și anume că, pe aceste suprafețe în litigiu se află tot active ale reclamantei.

Pe de altă parte,

Curtea a constatat că apărările pârâtei au vizat fie autoritatea de lucru

judecat, fie împrejurarea că reclamanta nu a dat curs invitației de a proceda

împreună la analizarea posibilității demarării concesiunii, pe fondul situației

nefiind invocate argumente care să conducă la concluzia că cele două suprafețe

de teren, obiect al principalului capăt de cerere, nu ar avea aceeași

destinație ca cele deja aflate în concesionarea reclamantei.

Cu privire la cel

de-al doilea capăt de cerere, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada

că această licitație publică cu strigare s-ar mai fi desfășurat, astfel că,

odată cu trecerea datei de 07 septembrie 2010, a rămas fără obiect.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

pârâta Agenția Domeniilor Statului, invocând ca temei legal dispozițiile art.

299 și urm., art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă aduce, în esență, următoarele critici sentinței

recurate:

- În mod greșit

instanța de fond a soluționat excepția autorității de lucru judecat în raport

de considerentele și dispozițiile Sentinței nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a

Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin Decizia nr. 5653/2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

s-a stabilit în mod clar care este suprafața de teren agricol și neagricol

necesară a fi atribuită reclamantei pentru activele achiziționate, conform

actului de adjudecare din 30 octombrie 2007, precum și prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 iulie 2007 modificat prin actul adițional nr.

1, 2 din 16 iunie 2008.

- La pronunțarea

hotărârii recurate, instanța de fond a ignorat faptul că pentru diferența de

suprafață constatată ca fiind deținută de SC "C." Corabia, reclamanta

nu deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă care să oblige A.D.S. la

încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă.

- Reclamanta nu s-a

prezentat la sediul A.D.S. pentru confruntarea situației amplasamentului

activelor cumpărate de la lichidator cu inventarierea terenurilor aflate în

patrimoniul A.D.S. pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite prevederile legale

privind atribuirea directă a suprafeței rămase, astfel că în mod corect s-a

procedat la publicarea anunțului privind concesionarea prin metoda licitației

publice cu strigare a suprafeței de 202,48 ha teren agricol și 77,25 ha teren

neagricol.

- În mod greșit

instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică agricolă solicitată în

cauză pentru a se identifica care dintre obiectivele cumpărate de reclamantă nu

fac obiectul contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe nr.

12/2008 și nr. 17/2009, cât și amplasamentul acestora, proba fiind importantă

și concludentă în soluționarea litigiului.

- Invocând argumente

care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se susține că sentința recurată cuprinde o motivare insuficientă,

nerespectând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

a depus la dosar concluzii scrise prin care a precizat că terenul care face

obiectul litigiului în cauza de față este în suprafață de 279,73 ha din care

suprafața de 249,61 ha aparține domeniului public al statului, iar suprafața de

30,12 ha aparține domeniului privat al statului, depunând înscrisuri în acest

sens.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este

fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica referitoare

la greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat nu este

fondată.

Prin Încheierea din

24 septembrie 2010 instanța de fond a respins această excepție, reținând că,

într-adevăr, părțile din cauza în care s-a pronunțat Sentința nr. 82/F din 18

mai 2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, sunt aceleași, însă, obiectul

acelei cauze este diferit față de cel al cauzei deduse judecății.

Nici recurenta-pârâtă

nu a negat că obiectul cauzei de față este diferit față de cel al cauzei în

care s-a pronunțat Sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov în raport de

care s-a invocat autoritatea de lucru judecat.

Nefiind întrunite

condițiile referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză, în mod

corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat

invocată de recurentă.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat întrucât, după cum se

constată, instanța de fond a menționat în cuprinsul hotărârii recurate motivele

de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției în cauză, fiind

respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Celelalte critici

susținute de recurenta-pârâtă se subsumează motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a

solicitat concesionarea prin atribuire directă a suprafeței de 202,48 teren

agricol și 77,25 ha teren neagricol, în condițiile art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001.

Problema de a cărei

dezlegare depinde soluția în cauza de față este aceea dacă suprafețele de teren

pentru care s-a solicitat obligarea recurentei-pârâte să le atribuie direct în

concesiune reclamantei-intimate sunt afectate de active ce implică necesitatea

exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001 privind

privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri

proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea

Agenției Domeniilor Statului.

În cauză, este

necontestat faptul că la punerea în posesie a intimatei-reclamante urmare a

punerii în executare a Sentinței nr. 82/2009 menționată, s-a constatat că

suprafața reală deținută de SC "C." Corabia este mai mare, iar pentru

această diferență s-a solicitat de către reclamantă concesionarea prin

atribuire directă.

Recurenta-pârâtă,

prin întâmpinarea formulată, a solicitat proba cu expertiză tehnică agricolă pentru

a se identifica dacă pe suprafețele de teren ce fac obiectul prezentei cauze

sunt amplasate active, care din acestea fac obiectul contractelor de concesiune

nr. 12/2008 și 17/2009, natura fiecărui activ și ce suprafață este necesară

potrivit legii a fi atribuită direct în concesiune reclamantei.

După cum se constată,

instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea privind proba

solicitată.

Această probă era

necesar să fie administrată în cauză atât în sensul menționat de recurentă, cât

și pentru corecta soluționare a cauzei, în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce sunt pe deplin stabilite.

Aceasta cu atât mai

mult cu cât recurenta, prin concluziile formulate și înscrisurile depuse, a

menționat că suprafața de 249,61 ha aparține domeniului public al statului, iar

suprafața de 30,12 ha aparține domeniului privat al statului.

În consecință, pentru

o bună administrare a justiției și în raport de dispozițiile art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., instanța de recurs apreciază că instanța de fond nu a exercitat

un rol activ în soluționarea cauzei, astfel că se va dispune casarea sentinței

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul

art. 313 C. proc. civ.

De asemenea, cu

ocazia rejudecării, se impune ca instanța de fond să stabilească situația de

fapt referitoare la terenurile pentru care se solicită concesionarea prin

atribuire directă de către reclamantă, natura juridică a acestora și implicit

incidența dispozițiilor Legii nr. 268/2001 referitoare la concesionarea prin

atribuire directă cu privire la fiecare din aceste categorii de terenuri.

De asemenea, vor fi

analizate și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, conform art. 315

alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Agenția Domeniilor Statului București împotriva Sentinței nr. 176/F

din 05 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.