ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2284/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2284/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2284/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/64/2010, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, a solicitat instanței să dispună următoarele:
- obligarea pârâtei, în calitate de concedent, ca în condițiile art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 77
1
-77
2
din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001 modificată prin H.G. nr. 354/2005, să atribuie direct în concesiune, terenul agricol în suprafață de 202,48 ha și teren neagricol în suprafață de 77,25 ha, situat în localitatea Corabia, județul Olt;
- anularea licitației publice cu strigare organizată de către Agenția Domeniilor Statului pentru data de 07 septembrie 2010, în vederea concesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată a statului, teren aflat în administrarea pârâtei A.D.S., situat în localitatea Corabia, județul Olt, pe raza SC B. SA Corabia.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea acțiunii, invocând totodată excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Brașov și a autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
Prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2010, instanța a respins ca nefondată atât excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Brașov cât și excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 176/F din 05 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, pârâta fiind obligată, în calitate de concedent, să atribuie reclamantei direct în concesiune, în condițiile art. 21
1
-art. 21
3
din Legea nr. 268/2001 modificată, terenul agricol în suprafață de 202,48 ha și neagricol în suprafață de 77,25 ha situat în localitatea Corabia, județul Olt, ambele aflate în administrația A.D.S. și aflate pe raza SC B. SA Corabia. Au fost respinse restul pretențiilor solicitate de reclamantă.
Împotriva sentinței nr. 176/F din 05 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov a formulat recurs A.D.S., recurs ce a fost admis prin decizia nr. 803 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia menționată, instanța a dispus, casarea sentinței nr. 176 din 05 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea deciziei, instanța de casare a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și soluționată de instanță prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2010, este nefondată, în cauză nefiind întrunite condițiile referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că problema de drept de a cărei dezlegare depinde soluția în cauză de față este aceea dacă suprafața de teren pentru care s-a solicitat obligarea recurentului-pârât să o atribuie direct în concesiunea reclamantei-intimate sunt afectate de active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2000 privind privatizarea societății comerciale ce deține în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă.
De asemenea, s-a reținut că este de necontestat faptul că la punerea în posesie a intimatei-reclamante, urmare a punerii în executare a sentinței nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov s-a constatat că suprafața reală deținute de SC B. SA Corabia este mai mare, iar pentru această diferență, s-a solicitat de către reclamantă concesionarea prin atribuire directă.
În cauză, în primul ciclu procesual s-a solicitat proba cu expertiza agricolă pentru a se identifica dacă pe suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze sunt amplasate active, care din acestea fac obiectul contractelor de concesiune nr. 12/2008 și 17/2009, natura fiecărui activ și ce suprafață este necesară, potrivit legii, a fi atribuită direct în concesiune reclamantei.
Proba solicitată nu a fost pusă în discuția părților în primul ciclu procesual, proba apreciată de instanța de recurs, ca fiind necesară pentru corecta soluționare a cauzei, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt și drept stabilite.
Ca urmare, a fost admis recursul, casată sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță pentru administrarea probei cu expertiza tehnică agricolă urmând a se stabili situația de fapt referitoare la terenurile pentru care se solicită concesionarea prin atribuire directă de către reclamantă natura juridică a acestora și incidența dispozițiilor Legii nr. 268/2009 referitoare la concesionarea prin atribuire directă.
Hotărârea instanței de fond-după rejudecare
În rejudecare, având în vedere decizia de casare și limitele casării stabilite prin decizia nr. 803/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice agricole.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/64/2010*, iar prin sentința nr. 53/F din 11 martie 2013, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, aceasta fiind obligat ca, în calitate de concedent, în condițiile art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 77
1
-77
2
din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001 modificată prin H.G. nr. 353/2005, să atribuie reclamantei, direct în concesiune terenul agricol în suprafață de 182,51 ha și terenul neagricol în suprafață de 77,25 ha, situat în localitatea Corabia, județul Olt, pe raza SC B. SA Corabia, conform raportului de expertiză din 18 ianuarie 2013, întocmit de expert ing. C.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că pârâta Agenția Domeniilor Statului nu a contestat starea de fapt prezentată de reclamanta SC A. SA cu privire la dobândirea de către aceasta de la SC B. SA Corabia, aflată în procedura falimentului, a bunurilor scoase la licitația din data de 05 octombrie 2008, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007, a obiectului acestui contract și a obligării de către instanță a Agenției Domeniilor Statului să încheie cu reclamanta contractul de concesiune (metoda atribuire directă) din 07 decembrie 2009.
S-a constatat prin hotărâre irevocabilă că reclamanta se află în situația prevăzută de art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 fiind astfel îndreptățită să primească în concesiune terenul cu destinație agricolă în calitate de investitor care a cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă.
Însă, cu ocazia punerii în posesie, cu privire la suprafețele de 5.003,66 ha teren agricol și 408,96 ha teren neagricol, s-a constatat de către A.D.S. că suprafața reală este mai mare cu 202,48 ha teren agricol și 77,25 ha teren neagricol. Prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 07 ianuarie 2010, s-a consemnat faptul că atât pe suprafața care face obiect al contractului de concesiune, cât și pe suprafața rămasă liberă de contract aflată în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului, există investiții (amenajări de irigații și de desecare) proprietate a SC A. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007.
Acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind în parte întemeiată, cu privire la obligarea pârâtei de a încheia cu reclamanta contract de concesiune prin metoda atribuirii directe pentru suprafețele constatate în plus în teren cu ocazia punerii în posesie, pentru aceleași considerente avute în vedere în mod irevocabil de instanță anterior și anume:
Legea nr. 268/2001 modificată stabilește regimul juridic al terenurilor din proprietatea statului, fie ea publică ori privată, aflate în prezent în administrarea Agenției Domeniilor Statului și care s-au aflat în administrarea unor societăți comerciale cu capital de stat care au intrat între timp în procesul de privatizare, stabilind totodată și regimul juridic al bunurilor ce deservesc terenurile în cauză, legiuitorul reglementându-le situația în corelare, în scopul evident de a permite exploatarea adecvată, potrivit destinațiilor stabilite de la edificare pentru activele respective, prin raportare la uzul terenurilor pe care se află amplasate sau în considerarea cărora au fost edificate.
Art. 2 alin. (2) din lege definește terenurile cu destinație agricolă și care fac obiectul Legii nr. 268/2001, respectiv terenurile agricole productive-arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solaria, răsadnițe și altele asemenea -, cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, pășuni împădurite, cele ocupate cu construcții și instalații zootehnice, amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă, platforme și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.
Prin prevederile art. 21
1
-art. 21
3
din Legea nr. 268/2001 modificată, legiuitorul a stabilit un drept de preferință la concesionarea terenurilor cu destinație agricolă, în favoarea investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2) din lege.
Activele cumpărate de societatea reclamantă implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă definit expres de lege, neexistând nicio rațiune pentru care existența unei diferențe de suprafață în plus față de cea scoasă pentru prima dată la licitație, ar conduce la concluzia că respectivele suprafețe de teren ar putea avea o altă utilizare, cu atât mai mult cu cât, prin chiar procesul-verbal de predare primire s-a consemnat situația din teren și anume că pe aceste suprafețe se află tot active ale reclamantei.
De altfel apărările pârâtei au vizat fie autoritatea de lucru judecat, fie împrejurarea că reclamanta nu a dat curs invitației de a proceda împreună la analizarea posibilității demarării concesiunii, pe fondul situației nefiind invocate argumente care să conducă la concluzia că cele două suprafețe de teren, obiect al principalului capăt de cerere, nu ar avea aceeași destinație ca cele deja aflate în concesionarea reclamantei.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că această licitație publică cu strigare s-ar mai fi desfășurat, astfel că, odată cu trecerea datei de 07 septembrie 2010, a rămas fără obiect.
În rejudecare, prin raportul de expertiză dispus în cauză, expertul a constatat că:
- activele proprietatea SC A. SRL implică obligatoriu necesitatea exploatării de către SC A. SRL a terenului agricol în suprafața de 182,51 ha și a terenului neagricol de 77,25 ha, situate pe raza fostei SC B. SA Corabia.
- aceste terenuri nu pot fi utilizate pentru agricultură de un alt concesionar, deoarece toate canalele de desecare și conductele de irigare, stațiile de pompare și rețelele electrice ce le deservesc sunt proprietatea SC A. SRL
- deci aceste suprafețe pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL
Din actele dosarului rezultă că, reclamanta a dobândit - în bloc „activele aflate în patrimoniul SC B. SA Corabia, societate ce a deținut terenuri cu destinație agricolă, aflată în portofoliul A.D.S.
Datorită faptului că a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006 - respectiv în procedura falimentului-patrimoniul acestei societăți, SC B. SA Corabia, a fost supus vânzării în bloc, fiind dobândit de reclamanta SC A. SRL în cadrul acestei proceduri.
Sediul materiei acțiunii reclamantei îl reprezintă prevederile art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 249/2003, cât și art. 77
1
-77
2
din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 620/2001 potrivit cărora:
Art. 21
1
- (1) Terenurile cu destinație agricolă, care nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și art. 2 alin. (1), vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă astfel cum este definit la art. 2 alin. (2).
Art. 21
2
- Concesionarea prin atribuire directă se face pe perioada existenței mijlocului fix sau a activului, dar nu mai mult de 49 de ani.
Art. 21
3
- În cazul procedurii de concesionare prin atribuire directă, nivelul redevenței se aprobă de către Consiliul de administrație al Agenției Domeniilor Statului”
Art. 77
1
- Investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă li se atribuie direct în concesiune, potrivit art. 21
1
alin. (1) din lege, teren cu destinație agricolă, astfel:
a) pentru plantații de orice fel - vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solarii, răsadnițe - pot concesiona prin atribuire directă următoarele tipuri de teren cu destinație agricolă: productiv - arabil, precum și teren cu destinație agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe, cât și neproductiv - drumuri tehnologice și de exploatare agricolă;
b) pentru capacități de producție din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă: productiv - arabil, pășuni și fânețe cât și neproductiv - drumuri tehnologice și de exploatare agricolă;
c) pentru amenajări de îmbunătățiri funciare pot concesiona prin atribuire directă numai terenul cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații sau de desecări;
d) pentru spații de depozitare pol concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă neproductiv reprezentând drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și platforme care servesc nevoilor producției agricole;
e) pentru alte tipuri de active pot concesiona teren cu destinație agricolă neproductiv.
Art. 77
2
- Suprafața de teren cu destinație agricolă, care se atribuie direct prin concesionare potrivit art. 77
1
, se stabilește prin instrucțiunile de aplicare a prezentelor norme, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale”.
Coroborând aceste dispoziții s-a concluzionat că legiuitorul, prin edictarea acestor norme a înțeles să nu restricționeze dreptul investitorilor care au cumpărat active, indiferent că acestea au fost dobândite în procedura de privatizare sau în cea a falimentului, de a primi în concesiune terenuri cu destinație agricolă, dacă activele cumpărate implică necesitatea exploatării unor astfel de terenuri, acesta fiind de fapt scopul normelor conținute de art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001.
Anterior declarării stării de faliment a SC B. SA Corabia, această societate deținea cu titlu de concesiune terenul în litigiu, reclamanta având calitatea de investitor, întrucât este situată în categoria celor care au achiziționat active (fără a face distincție că sunt dobândite în procedura de privatizare ori în procedura falimentului).
Una din condițiile impuse de art. 21
1
din Legea nr. 268/2001 este aceea de „a fi cumpărat”.
În cauza dedusă judecății, la data la care reclamanta a adresat cererea de atribuire directă a contractului de concesiune, era titulara dreptului de proprietate asupra activelor fapt ce rezultă din procesul-verbal de licitație din data de 05 octombrie 2008, actul de adjudecare încheiat în 30 octombrie 2007 la Craiova și contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007, așa cum a fost modificat prin actul adițional din 16 iunie 2008 și factura fiscală din 27 noiembrie 2007.
Acest aspect este recunoscut și de reprezentanții A.D.S. cu ocazia încheierii procesului-verbal de predare-primire a suprafeței ce face obiectul contractului din 17 decembrie 2009 în care menționează expresis verbis că „și pe suprafața rămasă liberă de contract aflat în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului există investiții (amenajări de irigații și de desecare) proprietate a SC A. SRL conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007”.
Cu privire la natura bunurilor dobândite de reclamantă în baza amintitelor acte juridice, acestea fac parte din categoria activelor, în sensul Legii nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001 așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 354/2005.
În atare situație, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să i „se atribuie direct în concesiune potrivit ari. 21
1
alin. (1) din lege, teren cu destinație agricolă”, direct, fără procedura licitației a contractului de concesiune, având ca obiect terenul în litigiu.
Din întreg probatoriul administrat, coroborat cu expertiza de specialitate, instanța a reținut că activele proprietatea SC A. SRL, constând în construcții speciale, amenajări de irigații și puțuri „amenajări de desecare, drumuri de acces în zona îndiguită, puțuri și podețe dobândite prin procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare încheiat la 30 octombrie 2007 și contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 așa cum a fost modificat prin actul adițional din 16 iunie 2008 implică obligatoriu necesitatea exploatării de către SC A. SRL a terenului agricol în suprafață de 182,51 ha și terenului neagricol în suprafață de 77,25 ha situate pe raza fostei SC B. SA Corabia. Aceste terenuri nu pot fi utilizate pentru agricultură de un alt concesionar (dacă nu sunt desecate și irigate) deoarece toate canalele de desecare și conductele de irigare, stațiile de pompare și rețelele electrice ce le deservesc sunt proprietatea SC A. SRL. Ca urmare, aceste suprafețe intră sub incidența dispozițiilor art. 21
1
și 21
3
din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 și pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL.
Conform procesului-verbal de licitație din 05 octombrie 2007 și a actului de adjudecare din 30 octombrie 2007, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 așa cum a fost modificat prin actul adițional din 16 iunie 2008, SC A. SRL a devenit titulara dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare asupra următoarelor active:
a) Teren în suprafață de 119.763,63 m.p. (compus din suprafețele de teren ale sediilor de ferme cumpărate).
b) Linii electrice de 20 KV, în lungime de 70 km, pentru alimentare cu energie electrică a fermelor din incinta îndiguită Corabia, a stațiilor de irigare și desecare, compuse din posturi de transformare, stâlpi, izolatori, cabluri electrice, etc.
c) Drumuri de acces în incinta îndiguită Corabia, compuse din 3 căi de acces.
d) 85 poduri și podețe peste canalele principale și canalele secundare pentru asigurarea accesului între diverse tarlale și parcele.
e) Amenajarea hidrotehnică de irigații Dăbuleni-Corabia situată pe malul stâng al Dunării, între km 632+700/665+100 pe fostul lac Potelu, cu o lățime de 12 km în partea de Vest și 0,7 km în partea de Est, pe o lungime de 32,4 km, compusă din: conducte principale și secundare pentru irigații, antene și hidranți pentru irigații, stații de pompare și desecare.
f) Sistemul de desecare din incinta îndiguită Corabia compus dintr-o rețea de canale principale și secundare. S-au cumpărat în total 207.925 m liniari de canale de desecare.
g) Construcții ferme agricole, constituite din sedii administrative, locuințe de serviciu, spații de depozitare produse agricole.
h) Plantațiile de pomi de pe suprafața de 1.636,50 ha.
i) Plantație de vie pe suprafața de 1,4 ha.
Activele enumerate mai sus, nu fac obiectul contractului de concesiune prin metoda atribuire directă din 14 august 2008 și nici ale contractului de concesiune prin metoda atribuire directă din 17 septembrie 2009.
Parcelele de teren care sunt înscrise în anexa nr. 1 a procesului-verbal de predare-primire din 12 septembrie 2011 în suprafață totală de 182,51 ha teren arabil, au fiecare pe suprafața lor active care le deservesc (canale de desecare, conducte îngropate cu hidranți pentru irigat, poduri și podețe peste canale și drumuri de acces), active cumpărate de SC A. SRL.
Suprafața de 182,51 ha arabil, precum și suprafața de 77,25 ha teren neagricol (compusă din: 23,56 ha ape-bălți, 29,67 ha drumuri și 24,02 ha teren neproductiv) intră sub incidența dispozițiilor art. 21
1
și 21
3
din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 și pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL.
Parcelele de teren arabil X și Y (în suprafață totală de 19,97 ha) de pe teritoriul cadastral al orașului Corabia, neavând pe suprafața lor active care le deservesc, cumpărate de SC A. SRL, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 21
1
și 21
3
din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 și nu pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL. De aceea s-a propus ca din suprafața totală de 202,48 ha teren arabil concesionat prin actul adițional din 03 iunie 2011 să fie scăzută suprafața de 19,97 ha teren arabil, rămânând numai 182,51 ha teren arabil care pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL.
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis în parte acțiunea, pârâta fiind obligată să atribuie reclamantei prin concesiune directă suprafața de 182,52 ha teren agricol și suprafața de 77,25 ha teren neagricol, conform raportului de expertiză efectuat în cauză în urma casării cu trimitere a cauzei.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței nr. 53/F din 11 martie 2013 a Curții de Apel Brașov a formulat recurs pârâta
Agenția Domeniilor Statului
, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Un prim motiv de recurs îl constituie faptul că instanța de fond nu a ținut cont de excepția autorității de lucru judecat în raport de considerentele și dispozițiile sentinței civile nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/64/2008, sentință prin care s-a stabilit clar suprafața de teren agricol și neagricol necesară a fi atribuită SC A. SRL pentru activele achiziționate conform actului de adjudecare din data de 30 octombrie 2007 precum și a contractului de vânzare-cumpărare din 30 iulie 2007 modificat prin actul adițional din 16 iunie 2008.
Prin sentința nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 pronunțat de Curtea de Apel Brașov s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că activele deținute de reclamantă implică necesitatea exploatării terenurilor cu destinație agricolă în suprafață de 5.003,66 ha teren agricol și 400,96 ha teren neagricol și că reclamanta este îndreptățită la concesionarea acestor suprafețe prin atribuire directe.
Este adevărat că la punerea în posesie ca urmare a dispozitivului sentinței nr. 82/F/CA din 18 mai 2005, s-a constatat că suprafața reală deținută de SC B. SA Corabia este mai mare, însă pentru activele deținute de reclamantă, suprafață ce trebuie atribuită direct a fost stabilită prin sentința nr. 82/2009.
Ca atare, recurenta consideră că instanța de fond a ignorat „încă o dată” excepția autorității de lucru judecat și faptul că pentru diferența de teren contestată reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească irevocabilă care să oblige A.D.S. la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se referă la activele aflate pe suprafața de 182,51 ha teren agricol și 77,25 ha teren neagricol.
Astfel, prin decizia de casare nr. 803/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus casarea sentinței nr. 176/2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei expertize tehnice agricole.
În cauză, instanța a dispus efectuarea expertizei , dar în mod greșit a considerat că terenul în suprafață de 259,76 ha (agricol și neagricol) trebuie concesionat prin atribuire directă deoarece limita dreptului de atribuire este stabilită de art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001, criteriul de atribuire este legea și nu criteriul tehnic și științific, obiectul atribuirii trebuie să fie terenul aferent exploatării activului și nu terenul deservit de activ, iar tipul activului ce ar determina atribuirea nu a fost analizat de către instanța de fond.
În mod evident, dacă prima instanță ar fi ținut cont și de autoritatea de lucru judecat, ca apărare de fond, coroborată și cu interpretarea corectă a normelor legale, ar fi constatat și reținut că suprafața atribuită prin sentința nr. 82/F/CA din 18 septembrie 2009 a Curții de Apel Brașov și menținută prin decizia nr. 2653/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție era cea reală din punct de vedere al tipului de active dobândite de reclamantă.
Ca urmare, în cazul îmbunătățirilor funciare se poate concesiona prin atribuire directă numai terenul de sub active și cel din zona de protecție, aferent activului mijloc fix, terenul fiind accesoriu mijlocului fix.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat, argumentele fiind dezvoltate prin notele scrise numite „Precizări la întâmpinare”.
Hotărârea instanței de recurs
Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate raportat la dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat.
Prima critică a recurentei vizează excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 82/K/CA din 18 mai 2009 a Curții de Apel Brașov.
Este de reținut că în primul ciclu procesual, pârâta A.D.S. a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție cea fost respinsă prin încheierea din data de 24 septembrie 2010.
Prin decizia de casare nr. 803 din 16 februarie 2013 a fost analizată critica vizând nelegalitatea încheierii din data de 24 septembrie 2010 prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, instanța de recurs concluzionând că: „critica referitoare la greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat nu este fondată” nefiind îndeplinite „condițiile referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză”, obiectul cauzei de față fiind diferit față de cel al cauzei în care s-a pronunțat sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov.
După casarea cu trimitere a cauzei, instanța de fond s-a pronunțat în limitele deciziei de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. - „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Este evident că prin decizia nr. 803 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționată irevocabil excepția autorității de lucru judecat invocată în raport de sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov, problema de drept astfel dezlegată fiind obligatorie, situația în care susținerile recurentei cu privire la criticile vizând primul motiv de recurs vor fi respinse ca nefondate, instanța de fond pronunțându-se cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., critica vizând autoritatea de lucru judecat, fiind soluționată irevocabil în primul ciclu procesual.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut întrucât instanța, cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Este de remarcat că prin decizia nr. 803/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus casarea cu trimitere a cauzei în vederea efectuării unei expertize tehnice agricole pentru a se stabili dacă pe terenul în litigiu sunt amplasate active, natura juridică a terenurilor și incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 268/2001 referitoare la concesionare prin atribute directe.
Din proba administrată, cu respectarea dispozițiilor art. 201 și urm. (C. proc. civ.) a rezultat că suprafața de 182,51 ha teren agricol, precum și suprafața de 77,25 ha teren neagricol, intră sub incidența dispozițiilor art. 21
1
și 21
3
din Legea nr. 268/2001.
Este de remarcat că toate apărările recurentei pârâte sunt fundamentate (direct sau indirect) pe excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia nr. 82/F/2009 a Curții de Apel Brașov, dar acest aspect, soluționat irevocabil prin decizia de casare nr. 803/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu mai poate fi reanalizat în rejudecarea cauzei, instanța de fond și instanța de recurs, în rejudecare fiind obligate să se pronunțe în limitele deciziei menționate, „autoritatea de lucru judecat” invocată de recurentă (ca excepție sau apărare în fond) intrând în puterea lucrului judecat.
Este de necontestat că intimata reclamantă a dobândit în bloc de la SC B. SA Corabia, în procedura de lichidare a activelor societății aflate în insolvență, bunurile scoase la licitație publică din data de 05 octombrie 2007, fiind încheiat actul de adjudecare din 30 octombrie 2007 și contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 modificat prin actul adițional din 16 iunie 2008.
Prin hotărârea irevocabilă, s-a constatat că SC A. SA se află în situația prevăzută de art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 fiind îndreptățită în calitate de investitor care a cumpărat active ce necesită exploatarea unui teren cu destinație agricolă să primească în concesiune directă terenul.
Părțile litigante au încheiat contractul de concesiune din 07 februarie 2009, având ca obiect transmiterea dreptului și a obligațiilor de exploatare a terenului agricol în suprafață de 5.003,66 ha și 396,45 ha teren neagricol, iar prin procesul-verbal de predare-primire - s-a predat intimatei suprafața totală de 5.400,11 ha.
Chiar recurenta-intimată precizează prin întâmpinare formulată că sentința nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a fost executată, iar cu ocazia punerii în posesie, respectiv prin procesul-verbal de predare-primire din 07 ianuarie 2010 s-a constatat că suprafața reală deținută de SC B. SA Corabia este mai mare. Din procesul-verbal de predare-primire rezultă că atât pentru suprafața care face obiectul contractului de concesiune din 17 decembrie 2009 (adică 5.400,11 ha), cât și pe suprafața rămasă liberă din contract „există investiții (amenajări de irigații și de desecări) proprietate a SC A. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007”.
Fără a relua situația de fapt expusă pe larg de prima instanță, ținând cont de probatoriul administrat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007, contractul de concesiune din 17 decembrie 2009, procesul-verbal de predare-primire din 07 ianuarie 2010, sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabil prin decizia nr. 5653/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și expertiza efectuată, în cauză, ale cărei concluzii sunt în concordanță cu celelalte probe se constată că prima instanță în mod corect a concluzionat că activele deținute de reclamantă necesită exploatarea terenurilor cu destinație agricolă solicitate în limita suprafeței de 182,51 ha teren agricol și 77,25 ha teren neagricol, exploatate ca atare de SC B. SA Corabia, de la care reclamanta a dobândit activele, reclamanta fiind îndreptățită la concesionarea prin atribuire directă, în condițiile art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 modificat prin Legea nr. 249/2003 a terenurilor stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
De asemenea, este de reținut că, de altfel, calitatea de persoană îndreptățită la concesionare prin atribuire directă, în condițiile art. 21
1
-21
3
din Legea nr. 268/2001 modificată a fost stabilită irevocabilă prin sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel București.
Față de considerentele expuse, ținând cont de criticile recurentei, critici ce vizează direct sau indirect „autoritatea de lucru judecat” în raport de sentința nr. 82/2009 a Curții de Apel Brașov, excepție soluționată irevocabil prin decizia nr. 803/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinței recurate, context în care Înalta Curte va respinge recursul declarat Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 53/F din 11 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 53/F din 11 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iunie 2015.