ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 57/2016

Decizia nr. 57/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. București, a solicitat obligarea pârâtei să pună în executare Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2011 a Comisiei Județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - prin predarea scriptică și faptică a terenului în suprafață de 1 ha către Comisia locală Domnești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în scopul punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că inițial, prin sentința civilă nr. 6404 din 14 decembrie 2006 dată de către Judecătoria Buftea în Dosarul nr. x/2006, atât Comisia Locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Domnești, cât și D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, au fost obligate către reclamant să-i elibereze titlu de proprietate asupra unei suprafețe de 1,00 ha, pe raza com. Domnești Județul Ilfov.

Aceasta sentință a fost pusă în executare, sens în care prin Procesul verbal de constatare încheiat de executorul judecătoresc la data de 23 septembrie 2009, ambele debitoare au fost executate în ce privește obligația de a face stabilită prin titlu (întocmire acte premergătoare si eliberare titlu de proprietate).

D. Ilfov s-a conformat sentinței și a emis Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2011 prin care a aprobat amplasamentul terenului de 1,00 ha, înscris în anexa nr. 23, anexa validata prin Hotărârea nr. 431/2009 a aceleiași Comisii.

Cum terenul identificat se afla în posesia B. (fost teren C.), prin menționata hotărâre A. a fost obligată la predarea acestei suprafețe de teren către Comisia locala Domnești, în vederea finalizării prin predarea fizică și eliberare titlu de proprietate.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, excepția prematurității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Prin sentința civilă nr. 184 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind: necompetența materială a Curții de Apel de soluționare a cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. și excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta A.

Pe fond, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele D. și A. și, în consecință, a obligat pârâta D. să emită și să transmită către pârâta A. întreaga documentație privind terenul în suprafață de 1 ha, înscris în Anexa 23 pe numele reclamantului, validată prin Hotărârea nr. 431 din 23 iulie 2009 a acestei pârâte și a obligat pârâta A. să întocmească Protocolul de predare-primire a acestui teren, în suprafață de 1 ha, către Comisia Locală de fond funciar a com. Domnești, județul Ilfov, în vederea predării efective, respectiv punerii în posesie, emiterii și înmânării titlului de proprietate către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că litigiul de față nu este unul de fond funciar, iar Judecătoria Buftea a pronunțat în anul 2006 sentința civilă nr. 6404 din 14 decembrie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă în cadrul unui proces de fond funciar.

Ca atare, litigiul de față este o acțiune în contencios administrativ, dictat de refuzul celor două pârâte de a emite acte administrative necesare finalizării dispozițiilor cuprinse în sentința civilă nr. 6404/2001 pusă în executare prin procesul-verbal întocmit de către executorul judecătoresc în Dosarul execuțional nr. x/2009.

Cum pârâta A. București are de întocmit un act administrativ prealabil, și anume Protocolul de predare - primire a suprafeței de l ha, aflată în prezent la C. Ciorogârla, unitate aflată în subordinea pârâtei A. București, finalizarea dipozițiilor cuprinse în sentința civilă nr. 6404/2006, nu poate fi realizată decât prin întocmirea acestui act administrativ.

Instanța de fond a constat că pârâta A. București are calitate procesuală pasivă deoarece, fără întocmirea protocolului de predare-primire a acestei suprafețe de 1 ha, de la A. București la Comisia Locală Domnești de fond funciar, aceasta din urmă la rândul său nu își poate îndeplini obligația stabilită prin sentința civilă nr. 6404/2006, în sensul: ”întocmirii actelor premergătoare” în vederea eliberări titlului de proprietate de către D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov.

Numai după primirea efectivă a suprafeței de 1 ha, în urma întocmirii Protocolului între A. București și Comisia Locală de fond funciar Domnești, aceasta din urmă nu poate întocmi procesul-verbal de punere în posesie a acestei suprafețe a reclamantului.

Odată întocmit acest proces-verbal de punere în posesie, D. Ilfov poate trece la întocmirea și eliberarea titlului de proprietate pe numele reclamantului, finalizându-se, astfel, o hotărâre judecătorească.

În legătură cu excepția prematurității, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei nu poate fi prematură în condițiile în care dispozițiile unei sentințe definitive din anul 2006 nu pot fi aduse la îndeplinire pentru că terenul în suprafață de 1 ha se află și în prezent în posesia și administrarea pârâtei A. București.

De altfel, această pârâtă recunoaște că întocmirea Protocolului de predare-primire a acestei suprafețe se va face imediat ce se va primi documentația de retrocedare de la D. Ilfov (conform adresei din 18 februarie 2013, aflată la dosar).

Se reține că fără întocmirea unor acte administrative concordante (transmitere documentație de retrocedare și respectiv protocol de predare-primire), dispozițiile sentinței civile nr. 6404/2006 a Judecătoriei Buftea, nu pot fi aduse la îndeplinire.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat că, deși a pus în vedere pârâtei D. să perfecteze protocolul de predare-preluare despre care face mențiune în adresa din 29 aprilie 2013, având în vedere că în această adresă se menționează că protocolul va fi încheiat „în perioada imediat următoare”, precum și să comunice instanței o copie conform cu originalul de pe acest protocol, pârâta nu s-a conformat.

Totodată, s-a pus în vedere B. să perfecteze protocolul de predare preluare despre care se face mențiune în adresa din 29 aprilie 2013 emisă de pârâta D., având în vedere că în această adresă se menționează că protocolul va fi încheiat „în perioada imediat următoare” precum și să comunice instanței o copie conform cu originalul de pe acest protocol, nici acest protocol nu s-a depus.

Se reține că pârâta B. a depus adresa din 12 iunie 2013, prin care și - a exprimat punctul de vedere referitor la obiectul dosarului, în sensul că nu mai poate întocmi protocoale de predare preluare teren, către Comisiile Locale de Fond Funciar, decât după întocmirea situației centralizatoare a inventarierii terenurilor agricole la nivel local.

În cauză, D. a depus adresa din 26 august 2013, prin care a arătat că a solicitat pârâtei B. să-i comunice protocolul de predare-primire cu privire la terenul solicitat de reclamant, dar acest protocol nu a fost perfectat până la pronunțarea în cauză.

Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut în fapt și în drept că reclamantul a făcut dovada cu înscrisuri în ceea ce privește legalitatea și temeinicia acțiunii sale, formulate și precizate, dovadă impusă de prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ.

Prin sentința civila nr. 6404 din 14 decembrie 2006, dată de către Judecătoria Buftea în Dosarul de FF nr. x/2006, pârâta D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, alături de Comisia locală Domnești pentru aplicarea legii fondului funciar, a fost obligată să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru o suprafața de 1 ha, pe raza localității Domnești.

Această sentință definitivă și irevocabilă a fost pusă în executare întocmindu-se Dosarul execuțional nr. x/2009, iar prin Procesul verbal de executare din data de 23 septtembrie 2009 s-a consemnat de către executorul judecătoresc următoarele: „ne-am deplasat la sediul D. pentru stabilirea dreptului de proprietate in sediul Prefecturii Ilfov - București. Aici am discutat cu d-l consilier juridic E. care ne-a afirmat ca dl. A. in calitate de moștenitor a lui F. a fost validat în anexa nr. 23 cu suprafața de 1 ha, conform dispozitivului sentinței civile nr. 6404/2006, pronunțată de către Judecătoria Buftea, fiind adoptata Hotărârea nr. 431 din 23 iulie 2009 de către D. Ilfov de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această hotărâre fiind înaintată la B., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Comisia locală.”

Cu toate acestea, pârâtele, deși aveau obligația ca odată cu transmiterea către B. a Hotărârii nr. 431/2009, să întocmească și sa înainteze și documentația privitoare la terenul în suprafața de 1 ha, validat prin Hotărârea nr. 431/2009, pârâta Comisia Locală Ilfov nu a întocmit și înaintat către B., documentația cerută de dispozițiile legale.

Ca atare, pârâta A. s-a aparat afirmând că îndeplinirea obligațiilor sale de întocmire a Protocolului de predare primire a acestui teren care este situat în tarlaua nr. 76, are ca posesor C. Ciorogârla (vezi răspunsul din 29 aprilie 2013 al Comisiei Județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor)nu o disculpă în cauză.

Înscrierea reclamantului pe o anexă sau alta a hotărârii de validare nu poate avea decât consecința executării dispozitivului sentinței civile nr. 6404/2006, în sensul punerii în posesia suprafeței de 1 ha, și a eliberării titlului de proprietate pentru această suprafață.

Drept urmare, în executarea obligațiilor legale, cele două pârâte trebuie să întocmească cele doua acte administrative și anume:

- documentația cu privire la terenul de 1 ha și apoi transmiterea acestei documentații către B., iar B., la rândul său;

- protocolul de predare - primire a suprafeței de 1 ha către Comisia locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 Domnești.

Fără întocmirea acestor acte administrative, Comisia locală de aplicarea Legii nr. 18/1991 Domnești nu poate proceda la punerea reclamantului în posesia acestei suprafețe.

Abia numai după aceea se poate elibera Titlul de proprietate de către D. de aplicare a legilor fondului funciar Ilfov, așa cum fost obligată prin sentința mai sus amintită.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de apel a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:

- hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material. Deși, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe a fost invocată necompetența materială a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, excepția a fost respinsă în mod greșit.

În condițiile în care reclamantul deține o hotărâre judecătorească obținută într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile legii fondului funciar, hotărâre care nu îi este opozabilă, rezultă cu evidență că pentru completarea hotărârii se poate îndrepta împotriva sa, în același mod, respectiv în baza legilor speciale de fond funciar.

- în ceea ce privește fondul cauzei, hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât în cauză nu a fost respectată procedura prevăzută de dispozițiile H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea B.

Procedura anterioară încheierii protocolului presupune prezentarea către B. a cererii Comisiei Județene de Aplicare a Fondului Funciar împreună cu actele care au stat la baza acestuia, precum și a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă și verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul B. a legalității documentației aprobate.

Recurenta arată că nu se pune în discuție un refuz de predare din partea instituției, ci necesitatea legală ca predarea să aibă la bază o documentație conformă cu legislația în vigoare, B. având în acest sens, competența oferită de legile de fond funciar de a verifica legalitatea documentației.

Susține recurenta că, atâta timp cât D. de Fond Funciar Ilfov nu îi înaintează o documentație legal întocmită se află în imposibilitate de a preda suprafața revendicată de către persoana îndreptățită.

Prin Decizia nr. 1280 din 20 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de recurenta-pârâtă B., ca tardiv formulat.

A reținut instanța de control judiciar, că sentința atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 03 martie 2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 87 dosar fond, iar aceasta a declarat recurs la data de 20 martie 2014 (fila 11 dosar recurs), în cauză fiind depășit astfel termenul legal de 15 zile.

La data de 26 martie 2015, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, solicitând anularea și rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 184 din 28 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea susținând că decizia pronunțată în cauză este nelegală, întrucât este rezultatul unei erori materiale. În mod greșit instanța a respins ca tardiv formulat recursul, raportându-se la data înregistrării acestuia la poștă și nu a observat că a fost comunicat și prin fax la data de 18 martie 2014, înlăuntrul termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Instanța a reținut, urmare a verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, că cererea de recurs a fost depusă prin fax la data de 18 martie 2014.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte a apreciat că înregistrarea înscrisurilor în Ecris reprezintă o modalitate de dobândire a datei certe, astfel că la calculul termenului de recurs va fi avută în vedere această dată și nu cea menționată pe plicul aflat la fila 25 în dosarul de recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor intimatului, cât și sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită să se pronunțe asupra legalității refuzului celor două pârâte de a emite actele administrative necesare finalizării executării dispozițiilor sentinței nr. 6404/2006 pronunțată de Judecătoria Buftea.

Sentința mai sus menționată a fost pusă în executare conform Dosarului nr. x/2009 întocmit de către executorul judecătoresc G., însă pentru finalizarea executării prin predare fizică a terenului și eliberarea titlului de proprietate este necesară întocmirea protocolului de predare-preluare dintre A. și Comisia Locală Domnești, județul Ilfov.

În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ având ca obiect refuzul nejustificat al celor două pârâte - B. și Comisia Locală de Fond Funciar a com. Domnești de a emite actele administrative necesare finalizării dispozițiilor cuprinse în sentința nr. 6404/2006 pronunțată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. x/94/2006.

Și în ceea ce privește fondul raportului juridic administrativ, concluziile Curții de apel sunt întemeiate, reflectând interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt ce rezultă din înscrisurile administrate.

Prin sentința nr. 6404 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă și irevocabilă, D. Ilfov și Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a com. Domnești, au fost obligate să întocmească actele necesare și să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru o suprafață de 1 ha pe raza com. Domnești.

Conform Hotărârii nr. 431 din 23 iulie 2009 - Anexa 23 a Comisei Județene Ilfov, intimatul-reclamant A., în calitate de moștenitor al numitei F. a fost validat cu suprafața de 1 ha, hotărârea fiind înaintată recurentei-pârâte A., precum și Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Domnești, așa cum rezultă din sentința nr. 6404/2006 pronunțată de Judecătoria Buftea.

Întrucât, odată cu transmiterea Hotărârii nr. 431 din 23 iulie 2009, D. Ilfov nu a înaintat și documentația ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren, B. a motivat că se află în imposibilitatea de a întocmi protocolul de predare-primire și va proceda de îndată ce va primi documentația de retrocedare la întocmirea protocolului de predare-primire a suprafeței de 1 ha către Comisia Locală de fond funciar, Domnești, județul Ilfov (adresa din 18 februarie 2013 emisă de A., fila 24).

Așadar, A. nu se opune întocmirii protocolului de predare-preluare, ci doar susține că procedura anterioară încheierii acestui protocol presupune înaintarea de către D. de aplicare a Legii fondului funciar a documentației aferentă reconstituirii dreptului de proprietate pentru a fi verificată de către direcțiile de specialitate din cadrul B. (conform H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001).

De asemenea, prin recursul declarat, B. susține că în cauză nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de predare a unor suprafețe de teren, însă nu poate acționa cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, care impune înaintarea și analizarea legalității documentației aferente Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Ilfov nr. 431/2009.

Sintetizând, Înalta Curte constată că față de poziția exprimată de pârâtele A. și D. Ilfov și în raport de documentele anexate cererii de chemare în judecată, în mod legal și temeinic judecătorul fondului a apreciat că acțiunea este întemeiată, cu consecința obligării celor două pârâte la întocmirea documentelor necesare punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate către reclamant.

Ca atare, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 184 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2016.