ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2019

HOTĂRÂRE

07.06.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 7 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ Fiscal la data de 21 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI: anularea Notificării nr. 65676/11 iunie 2018, a Adresei nr. x/24 iulie 2018, a Adresei nr. x/20 iulie 2018, Procesului-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018, a tuturor actelor care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. x august 2008 cu suprafața de 1.595,92 ha, precum și a tuturor actelor subsecvente acestora.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 14 august 2008, între aceasta și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI s-a încheiat Contractul de concesiune nr. x, având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului agricol în suprafață de 1.626,43 ha, situat în perimetrul localităților Grojdibodu, Ianca și Orlea, județul Olt, precum și transmiterea dreptului de exploatare și a obligației de întreținere a suprafeței de 6,79 ha teren neagricol, reprezentând drumuri tehnologice si de exploatare agricolă.

A precizat că la data de 11 iunie 2018, pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a emis Notificarea nr. 65676 privind diminuarea obiectului Contractului de concesiune, în sensul modificării unilaterale a Contractului de concesiune nr. x august 2008, prin diminuarea obiectului acestuia cu suprafața de 36,6 ha, identificată cadastral conform CF x, ocupată cu plantație pomicolă viabilă și cu suprafața de 7000 mp, identificată cadastral conform CF x, ocupată cu livadă tânără.

Ulterior, la data de 9 iulie 2018, pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a realizat preluarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul diminuării, de 1.595,92 ha, încheind unilateral procesul-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018, nesemnat de către reclamantă.

Au mai fost emise adresele nr. x/20 iulie 2018 și y/24 iulie 2018, prin care pârâta a răspuns adreselor emise de reclamantă.

Reclamanta a învederat că notificarea emisă de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, deși întemeiată pe dispozițiile art. 2.1 lit. a) și 3.1 din contractul de concesiune, este nelegală, pârâta neavând posibilitatea diminuării unilaterale a contractului de concesiune nr. x/2008, în condițiile în care modificarea clauzelor contractuale se face de comun acord, prin act adițional, potrivit art. 12.6 din contract.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 5/2019 din 21 ianuarie 2019, rectificată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 ianuarie 2019, Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ Fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

În motivarea acestei sentințe, Curtea de Apel Brașov a constatat că a fost învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect anularea actelor administrative: Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018, Adresa nr. x/24 iulie 2018, Adresa nr. x/20 iulie 2018, Procesul-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018 și toate actele care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. x august 2008 cu suprafața de 1.595,92 ha, acte subsecvente acestora.

A constatat că prin Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018 emisă de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI s-a dispus diminuarea obiectului Contractului de concesiune nr. x/14.08.2008 încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L. prin metoda atribuirii directe, măsura fiind întemeiată pe dispozițiile art. 2.1, Cap. 2 și art. 3.1 Cap. 3 din Contractul de concesiune.

Deși reclamanta a susținut că Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018 este un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală, Curtea de Apel a apreciat că argumentele privind nelegalitatea actului, cuprinse în cererea de chemare în judecată, sunt întemeiate pe clauzele contractuale, în cerere făcându-se referire constant la clauzele prin care părțile au stabilit modalitățile de încetare a contractului de concesiune.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea 212/2018:

"Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Curtea a apreciat că actele administrative contestate de reclamantă, chiar dacă au forma unor acte unilaterale emise de o autoritate centrală, sunt acte emise pe fondul unui raport contractual între părțile litigante, aspect ce imprimă litigiului caracterul unui litigiu ce decurge din executarea contractului de concesiune.

Astfel, a stabilit criteriul în funcție de care se stabilește competența materială ca fiind cel prevăzut de art. 8 alin. (2) teza finală din legea 554/2004 (și nu cel prevăzut de art. 10 alin. (1) din aceeași lege), text care se coroborează cu dispozițiile care stabilesc competența materială de drept comun, respectiv cele ale art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate cu cele ale art. 95 din C. proc. civ. și, de asemenea, textul art. 101 din C. proc. civ.

Astfel, competența materială a fost determinată în funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, constând în suma de 116.390,44 Euro, în echivalent RON la data introducerii acțiunii, respectiv 541.902,24 RON.

În consecință, Curtea de Apel Brașov a considerat că, potrivit dispozițiilor legale precitate, competența materială de soluționare a cauzei, sub aspect funcțional și procesual, aparține Tribunalului Brașov, secția Civilă.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 29 ianuarie 2019, sub numărul x/2018*.

Prin încheierea nr. 92/S din data de 29 martie 2019, Tribunalul Brașov, secția I Civilă a scos cauza de pe rolul acestei secții și l-a înaintat secției a II-a Civile a Tribunalului Brașov.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 aprilie 2019, sub nr. x/2018**.

Prin sentința nr. 597/C din 7 mai 2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă și susținută de reclamantă, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că actele a căror anulare se solicită în cauză sunt acte administrative, în înțelesul pe care dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 îl dau acestei noțiuni, respectiv acela de "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

S-a apreciat că, indiferent de natura dreptului pe care îl stabilesc, actele unilaterale emise de o autoritate (instituție publică) își păstrează caracterul de acte administrative de autoritate, astfel că acestea cad sub incidența dispozițiilor cuprinse în legea contenciosului administrativ.

Tribunalul a precizat că diminuarea suprafeței terenului ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/14.08.2008, prin Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018, nu se circumscrie dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, deoarece o astfel de diminuare nu privește o eventuală neexecutare a obligațiilor menționate în contract de către una dintre părți.

A considerat că Notificarea atacată și adresele de înștiințare a reclamantei cu privire la diminuarea suprafeței de teren proprietate publică sunt acte administrative individuale, emise de pârâtă în baza atribuțiilor reglementate de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 268/2001, ce nu pot fi contestate decât în procedura specială a contenciosului administrativ, nu pe calea dreptului comun.

În consecință, Tribunalul Brașov a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența curții de apel pentru litigiile care privesc actele administrative emise de autoritățile publice centrale, astfel că, în mod legal s-a adresat reclamanta Curții de Apel Brașov, ca instanță competentă material să soluționeze litigiul.

IV. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 mai 2019, sub nr. x/2018**.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prin emiterea regulatorului de competență.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe litigiului dedus judecății.

Astfel, Curtea de Apel Brașov a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind un litigiu decurgând din executarea unui contract de concesiune care, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, în forma modificată prin Legea 212/2018, cade în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În mod diferit, Tribunalul Brașov a calificat litigiul ca fiind unul în materia contenciosului administrativ și fiscal.

În aceste condiții, determinarea instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza depinde de stabilirea naturii litigiului dedus judecății.

Acțiunea introductivă are ca obiect anularea unor acte emise de către pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, respectiv: Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018, Adresa nr. x/24 iulie 2018, Adresa nr. x/20 iulie 2018, Procesul-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018 și toate actele care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. x august 2008 cu suprafața de 1.595,92 ha, acte subsecvente acestora.

Actele a cărei anulare se solicită sunt acte administrative, astfel cum acestea sunt caracterizate de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004:

"act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport cu obiectul acțiunii introductive, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (2) teza finală din Legea 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, deoarece actele administrative a căror anulare se solicită de către reclamantă nu vizează executarea de către părți a obligațiilor menționate în Contractului de concesiune nr. x august 2008, ci se referă strict la diminuarea suprafeței ce face obiectul acestui contract.

Rezultă că acțiunea introductivă nu poate fi soluționată potrivit dreptului comun, ci va fi soluționată potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, intenția reclamanților fiind aceea de a învesti instanța de judecată cu soluționarea unui conflict de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "curțile de apel judecă: în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii fiscale", precum și cele ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel de la sediul reclamantului - persoană fizică sau juridică de drept privat.

Având în vedere că emitentul actelor administrative contestate, respectiv pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, are calitatea de autoritate publică centrală în sensul Legii nr. 554/2004, rezultă că judecata în primă instanță este de competența materială a curții de apel, conform textelor de lege anterior evocate.

Totodată, în raport cu împrejurarea că sediul reclamantei S.C. A. S.R.L. este în Brașov, str. x, Birou 1 (Km 175-550), Județul Brașov, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Brașov.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.