ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4400/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 30.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 1 alin. (1), coroborat cu art. 8 alin. (1) și cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în temeiul art. 194 din C. proc. civ., a solicitat anularea în tot a actului administrativ nr. x/28.06.2018 emis de către Agenția Domeniilor Statului, actul administrativ nelegal prin care Autoritatea emitentă a decis în mod nelegal că se poate încheia de către societatea A. S.R.L. un contract de concesiune prin atribuire directa pe teren cu destinație agricolă pentru o suprafață diminuară de teren respectiv doar pentru o suprafața de teren de 210,17 hectare din care 105,74 Ha arabil, 5,64 ha pășune, 102 ha fâneață, 13,18 ha teren neagricol, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, fără a ține cont de solicitarea formulata de către societatea A., act administrativ ce este nemotivat în înțelesul legii; să se constate că autoritatea emitentă și autoritatea ierarhic superioară nu au soluționat plângerea prealabilă formulată de către societatea A. în termen de 30 zile de la data înregistrării acesteia cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Totodată, reclamanta, pe cale de consecință a anulării în integralitate a acestui act administrativ mai sus menționat ca fiind nelegal, a solicitat să se dispună încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă cu societatea A. având ca obiect terenul cu destinație agricola în suprafața de 242, 51 hectare formată din teren arabil 239,69 ha și teren neagricol în suprafața de 2,82 ha hectare, având în vedere adresa de modificare a scrisorii de intenție depusa de către societatea A. la B. în data de 22.02.2018, având în vedere fișa fondului funciar întocmită de către B. în luna februarie 2018 în condițiile art. 21 - 23 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 și art. 771 - 772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001, modificată prin H.G. nr. 354/2005.

S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acestui litigiu, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 153 din 9 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, în consecință, s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. C. S.R.L..

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs recurenta-reclamantă A. SRL

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că motivarea hotărârii dispusă de prima instanță este contradictorie în ceea ce privește caracterul adresei contestate nr. x/28.06.2018 emisă de autoritatea pârâtă.

Astfel deși a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de autoritatea pârâtă constatând caracterul de act administrativ al adresei contestate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pe fond s-a apreciat că această adresă nu a produs efecte vătămătoare, reclamanta având posibilitatea să conteste Nota de informare și decizia nr. x/4.06.2018 privind încheierea contractului de concesiune.

Recurenta-reclamantă critică această motivare deoarece nu are legătură cu petitul cererii de chemare în judecată și arată că prima instanță nu a ținut cont de faptul că nota de informare și decizia nr. x/4.06.2018 nu i-au fost comunicate.

Nefiind comunicate reclamanta le-a contestat ca operațiuni administrative care au stat la baza emiterii adresei nr. x/28.06.2018.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce privește legalitatea adresei contestate. Se arată că instanța în mod nelegal nu a reținut existența excesului de putere al autorității pârâte prin care în mod nemotivat și nejustificat în raport de situația de fapt i-a fost aprobată încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe pe terenul în suprafață de 210,17 ha din care 105,74 ha arabil, 5,64 ha pășune, 10,2 ha fânețe, 13,18 ha teren neagricol, recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanță nu a ținut cont de situația de fapt de la data de 26 octombrie 2017 data depunerii primei cereri neexistând o justificare obiectivă pentru diminuarea suprafeței solicitate de la 239,69 ha la 210,17 ha din care 105,74 ha teren arabil.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea ca nelegale a adresei contestate și a actelor care au stat la baza emiterii sale prin recunoașterea dreptului reclamantei la concesiune cu privire la întreaga suprafață solicitată și aprobată inițial la data de 23.03.2018.

La dosar intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantă și pe fond în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare și acte.

Motivat în ședința publică din 21.09.2021 Curtea a respins excepția nulității recursului criticile de nelegalitate încadrându-se în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză hotărârea recurată fiind motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Nu poate fi reținută existența unei motivări contradictorii a soluției de respingere a acțiunii.

Prima instanță a analizat legalitatea adresei nr. x/28.06.2018 ca fiind un act administrativ unilateral în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă constatând ca nelegal un pretins refuz nejustificat al autorității de a încheia contract de concesiune prin atribuirea directă pentru întreaga suprafață solicitată inițial în anul 2017 respectiv în suprafață de 242,51 ha formată din teren arabil 239,69 ha și teren neagricol în suprafață de 2,82 ha.

Prin adresa contestată, asimilată unui act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, i s-a comunicat reclamantei faptul că se poate încheia contract de concesiune pentru o suprafață diminuată de teren respectiv pentru o suprafață de 210,17 ha din care 105,74 ha arabil, 5,64 ha pășune, 102 ha fâneață și 13,18 ha neagricol.

Această aprobare s-a dat conform art. 3 din Hotărârea nr. 7 din 14.06.2018 și decizia nr. 4425/4.06.2018.

Nu poate fi reținută contradictorialitatea motivării în condițiile în care necontestarea acestor acte a fost numai un argument subsidiar al respingerii acțiunii.

Iar aceste acte au stat la baza emiterii adresei contestate și au justificat aprobarea contractului de concesiune pentru o suprafață mai mică decât cea solicitată de reclamanta-recurentă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material ce reglementează încheierea contractului de concesiune avându-se în vedere situația de fapt și constatările ulterioare notă de control din 12.04.2018.

În cauză nu poate fi reținută nelegalitatea adresei contestate în sensul existenței unui exces de putere definit conform art. 2 lit. "n" din Legea nr. 554/2004, al autorității care a aprobat încheierea contractului de concesiune pentru o suprafață diminuată decât cea solicitată inițial de către reclamantă.

Iar această modificare a fost determinată obiectiv de situația de fapt contestată cu ocazia controlului efectuat la data de 3.05.2018, rezultat cuprins în adresa nr. x/10.05.2018.

Conform acestei adrese la data controlului 3.05.2018 s-a constatat că în exploatația x ce aparține societății A. S.R.L, jud. Timiș - fermă .creștere și îngrășare ovine erau staționare un număr de 7896 ovine. Capacitatea de cazare a spațiilor zootehnice autorizată sanitar veterinar nr. 307/13.12.2012 pentru exploatația x este de 2000 capete ovine/caprine.

Urmare a tuturor celor constatate mai sus, și luând în considerare că animalele (ovine, caprine și bovine) deținute de aceasta ar trebui să pășuneze, s-a solicitat o nouă fișă de fond funciar de la B. - Reprezentanța teritorială Timiș, privind perfectarea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe pe terenul cu destinație agricola, în suprafață de 2.10,17 ha din care:105,74 ha arabil, 5,64 ha pășune și 102,00 ha fânețe și 13,18 ha teren neagricol compus din 6,39 ha vegetație forestieră, 3,96 ha drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și 2,83 ha curți construcții, aferentă activelor cumpărate de la S.C.D. S.A. Clopodia jud. Timiș.

Potrivit art. 3 din Hotărârea nr. 7/14.06.2018 Nota de informare și decizie nr. x/4.06.2018 privind perfectarea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe pe terenul cu destinație agricolă, în suprafață de 210,17 ha din care: 105,74ha arabil, 5,64 ha pășune și 102,00 ha fânețe și 13,18 ha teren neagricol compus din 6,39 ha vegetație forestieră, 3,96 ha. drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și 2,83 ha curți construcții, aferentă activelor cumpărate de la S.C D. S.A. Clopodia jud. Timiș a fost aprobată de Comitetul de Privatizare Concesionare și Arendare al Agenției Domeniilor Statului fără mențiuni.

Instanța de fond a analizat legalitatea adresei contestate în raport de această situație de fapt și în cauză nu poate fi reținută nelegalitatea invocată de recurentă care privește o altă situație de fapt cea din martie 2018 infirmată în parte ca urmare a verificărilor dispuse prin nota de control nr. x/12.04.2018.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 153 din 9 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM