Secțiunea a treia Cerere nr. 21440/03 prezentată de Dorel BACIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 6 iulie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Bîrsan Zagrebelsky Myjer David Thór Björgvinsson, Ziemel, judecători și domnii R. Liddell, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 17 iunie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Dorel Baciu, este un resortisant român, născut în 1985 și rezident în Moinești. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul D. Restasi. Guvernul român ( La 29 noiembrie 1999, reclamantul, în vârstă de paisprezece ani, și alte trei persoane, se mutau într-o căruță în afara orașului Moinești, când au văzut pe marginea drumului o bucată metalică de câteva sute de kilograme. În timp ce încercau s-o ducă în căruță, au fost arestați de doi gardieni ai unei societăți comerciale care avea un depozit de materiale în apropiere. Tovarășii reclamantului au fugit, dar acesta din urmă a fost reținut de gardienii care au încercat să fure moneda metalică care aparținea societății comerciale. La apelul gardienilor, doi polițiști s-au prezentat la locul faptei și l-au dus pe reclamant la secția de poliție din Moinesti. Înștiințați de colegii reclamantului, părinții lui s-au dus la secția de poliție. L-au găsit pe fiul lor sub masă. El le-a spus că mama, eu mor, am fost bătut de domnii polițiști. Părinții au cerut ajutor poliției pentru a suna la serviciul de ambulanță, dar li s-a răspuns că copilul simula durerea. Ei și-au dus fiul în brațe în serviciul de urgență spital. Reclamantul a fost imediat transferat în sala de intervenție chirurgicală și medicii i-au scos splina, care a fost rupt. În decembrie 1999, reclamantul a fost examinat de un medic legist care i-a eliberat un certificat care să ateste că splina a fost ruptă în bucăți, ceea ce a dus la invaliditate permanentă și la cicatrici pe mâini și picioare, care au necesitat de la 25 la 30 de zile îngrijire medicală. S-a estimat că aceste răni, care puseseră viața unui adolescent în pericol, fuseseră făcute prin lovituri cu obiecte dure. Parchetul militar din apropierea tribunalului militar din Iași a deschis din oficiu o anchetă privind evenimentele din 29 noiembrie 1999. În cele din urmă, mama reclamantului a depus plângere pentru violența suferită de fiul său. Pe parcursul anului 2000, prin rechiziționarea Parchetului Militar, cei doi gardieni și cei doi polițiști au fost trimiși înapoi la tribunalul militar din Iași pentru comportament abuziv în exercitarea funcțiilor lor. Polițiștii au fost acuzați și de o responsabilitate gravă față de integritatea corporală a reclamantului. Bazându-se pe toate documentele din dosar, în special pe concluziile a două expertize medicale, instanța a considerat că reclamantul fusese bătut cu brutalitate de cei doi polițiști, bătându-se în bucăți de splină. În ceea ce-i privește pe cei doi gardieni, tribunalul a hotărât că, înainte de a-l preda pe reclamant în mâinile polițiștilor, ei îi băteau ușor, fără să-i facă vreun rău, iar prin sentința din 11 aprilie 2001, tribunalul i-a condamnat pe cei patru acuzați la un an de închisoare pentru acte abuzive. De asemenea, polițiștii au fost condamnați la doi ani de închisoare pentru încălcarea gravă a integrității corporale a reclamantului. Acuzații au fost condamnați să plătească reclamantului o despăgubire pentru prejudiciul moral. Reclamantul și cei patru coinculpați au făcut apel la această judecată. Reclamantul a cerut să se înălțească, în timp ce inculpații susțineau nevinovăția lor. Prin hotărârea din 31 octombrie 2002, tribunalul militar teritorial din București a respins apelurile inculpaților. În schimb, el a dat dreptul la recursul reclamantului. Cei doi polițiști au formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea definitivă din 24 aprilie 2003, curtea militară de apel a primit recursul. Considerând că nici un element din dosar nu dovedea că reclamantul fusese atacat la secția de poliție, aceasta a închis polițiștii pentru încălcarea gravă a integrității corporale a reclamantului și a pus capăt condamnării acestora la plata la închisoare pentru daune morale. În ceea ce privește condamnarea pentru acte abuzive, ea a confirmat acest lucru față de unul dintre polițiști pe motiv că acesta din urmă a dat o palmă pe gâtul reclamantului. GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-au suferit polițiștii și de nerespectarea obligației autorităților de a efectua o anchetă efectivă în urma acuzațiilor sale de maltratare. La 27 februarie 2006, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 1 iunie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, Beatrice Ramăscanu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Dorel Baciu, titlul grațios, suma de 25 000 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege în afara valorii eventual aplicabile. luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat mai sus, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. La 12 iunie 2006, reclamantul Õ și reprezentantul său au semnat și depus la grefa următoarea declarație Eu, Dorel Baciu, observ că guvernul român este gata să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 25 000 EUR în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără impozit eventual aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale (articolul fine din convenție). Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din convenție și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide Roderick Liddell Boštjan, dl Zupančič reffier Președinte
Requête n
o
21440/03
présentée par Dorel BACIU
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 juillet 2006 en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
L.
Caflisch
,
C.
Bîrsan
,
V.
Zagrebelsky
,
E.
Myjer
,
David Thór
Björgvinsson,
M
me
I.
Ziemele,
juges
,
et de M. R.
Liddell,
greffier de section
.
Vu la requête susmentionnée introduite le 17 juin 2003,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Dorel Baciu, est un ressortissant roumain, né en 1985 et résidant à Moinești. Il est représenté devant la Cour par M.
D. Restasi. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 29 novembre 1999, le requérant, âgé de quatorze ans, et trois
autres personnes, se déplaçaient en charrette à l’extérieur de la ville de Moinești quand ils aperçurent au bord de la route, une pièce métallique de plusieurs centaines de kilogrammes. Ils décidèrent de se l’approprier afin de la vendre à une entreprise de recyclage.
Alors qu’ils essayaient de la faire monter dans la charrette, ils furent interpellés par deux gardiens d’une société commerciale qui avait un dépôt de matériaux à proximité. Les camarades du requérant prirent la fuite, mais ce dernier fut immobilisé par les gardiens qui l’accusèrent d’avoir essayé de voler la pièce métallique qui appartenait à la société commerciale.
Sur appel des gardiens, deux policiers se présentèrent sur les lieux et amenèrent le requérant au poste de police de Moinești.
Prévenus par les camarades du requérant, ses parents se rendirent au poste de police. Ils trouvèrent leur fils blotti sous une table. Il leur dit «
Maman, je meurs, j’ai été battu par messieurs les policiers
» et s’évanouit. Les parents demandèrent de l’aide à la police pour appeler le service d’ambulance, mais on leur répondit que l’enfant simulait la douleur. Ils transportèrent leur fils dans leurs bras au service des urgences de l’hôpital.
Le requérant fut immédiatement transféré dans le bloc opératoire et les médecins lui extirpèrent la rate, qui était éclatée.
Le 7
décembre 1999, le requérant fut examiné par un médecin légiste qui lui délivra un certificat attestant de l’éclatement de la rate, entraînant une invalidité permanente, et des cicatrices sur ses mains et ses jambes, nécessitant de 25 à 30 jours de soins médicaux. Il estima que ces blessures, qui avaient mis la vie de l’adolescent en danger, avaient été faites par des coups portés avec des objets durs.
Le parquet militaire près le tribunal militaire de Iași ouvrit d’office une enquête concernant les événements du 29
novembre
1999.Ultérieurement, la mère du requérant porta plainte pour les violences subies par son fils.
Au cours de l’année 2000, par réquisitoire du parquet militaire, les deux
gardiens et les deux policiers furent renvoyés devant le tribunal militaire de Iași pour comportement abusif dans l’exercice de leurs fonctions.
Les policiers furent également accusés d’atteinte grave à l’intégrité corporelle du requérant.
Se fondant sur l’ensemble des pièces du dossier et notamment sur les conclusions de deux expertises médicales, le tribunal jugea que le requérant avait été sauvagement battu par les deux policiers, les coups ayant entraîné l’éclatement de la rate. Quant aux deux gardiens, le tribunal jugea qu’avant de remettre le requérant aux mains des policiers, ils lui avaient porté des coups légers, sans toutefois lui infliger de blessures.
Par un jugement du 11 avril 2001, le tribunal condamna les quatre
inculpés à un an de prison pour des agissements abusifs. Les deux
policiers furent également condamnés à deux ans de prison pour atteinte grave à l’intégrité corporelle du requérant.
Les inculpés furent condamnés à verser au requérant une indemnité au titre du dommage moral.
Le requérant et les quatre coïnculpés firent appel de ce jugement. Le
requérant demandait la majoration de l’indemnité, alors que les inculpés clamaient leur innocence.
Par un arrêt du 31 octobre 2002, le tribunal militaire territorial de Bucarest rejeta les appels des inculpés. En revanche, il fit droit à l’appel du requérant.
Les deux policiers formèrent un recours contre cet arrêt. Par un arrêt définitif du 24 avril 2003, la cour militaire d’appel accueillit leur recours. Estimant qu’aucun élément du dossier ne prouvait que le requérant avait été agressé au poste de police, elle prononça l’acquittement des policiers pour l’infraction d’atteinte grave à l’intégrité corporelle du requérant et annula leur condamnation au paiement de l’indemnité au titre du dommage moral.
S’agissant de la condamnation pour des agissements abusifs, elle la confirma à l’égard de l’un des policiers au motif que ce dernier avait donné une claque sur la nuque du requérant.
GRIEF
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvais traitements subis de la part des policiers et du manquement des autorités à leur obligation de procéder à une enquête effective à la suite de ses allégations de mauvais traitements.
Le 17 février 2006, le Gouvernement a exprimé son souhait de parvenir à un règlement amiable dans la présente affaire.
Le 27 février 2006, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.
Le 1
er
juin 2006 la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussignée, Beatrice Rămăscanu, agent du gouvernement roumain devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Dorel Baciu,
à
titre gracieux, la somme de 25
000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement et s’entend hors impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 12 juin 2006, le requérant
et son représentant ont signé et déposé au greffe la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Dorel Baciu, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 25
000
euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement et s’entend hors impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles (article
37
§
1
in
fine
de la Convention). Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Roderick
Liddell
Boštjan M.
Zupančič
G
reffier
Président