ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 454/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 7 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.A.I., prin reprezentant legal D.M., împotriva rezoluției nr. 981/II/2/2011 din 08 iulie 2011 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în lucrarea nr. 69l/VIII/1/2011 aparținând aceleiași unități. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la data de 01 august 2011 sub nr. 674/42/2011, petentul D.M., reprezentantul S.A.I.

a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 691/VIII/1/2011 din 09 iunie 2011 și nr. 981/II/2/2011 din 08 iulie 2011 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, susținând că acestea sunt nelegale, însă făcând referire la soluțiile dispuse de diferite instituții din cadrul Ministerului Justiției, Ministerului Public din perioada 1991 - 2011, precum și la cadrele medicale din cadrul Spitalului Voila Câmpina. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că petentul a formulat un memoriu la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și prin referatul din 9 iunie 2011 i s-a comunicat că fiind cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen., în dosarul nr. 4505/P/2008, procurorul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, care s-a efectuat prin internarea la Spitalul de Psihiatrie Voila Câmpina.

Pe baza actelor medicale efectuate, reținându-se că petentul prezintă tulburare paranoică de personalitate decompensată psihotic, faptele pentru care a fost cercetat fiind comise fără discernământ, s-a recomandat măsura de siguranță medicală prevăzută de art. 113 C. pen., sens în care s-a sesizat Judecătoria Ploiești pentru a dispune această măsură. Prin rezoluția nr. 981/II/2/2011 din 8 iulie 2011 Procurorul General din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de petent, ca inadmisibilă, cu motivarea că soluția dispusă de procuror nu se încadrează în art. 275-278 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 219 din 7 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petenta S.A.I., prin reprezentant legal D.M., solicitând prin recursul depus în scris la dosar, admiterea acestuia întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și instanța au încălcat dispozițiile art. 217 1 C. proc. pen., Legea nr. 202/2010 și art. 145 din Constituția României, precum și dreptul la apărare. S-a mai susținut că membrii ai procuraturii, instanțelor, Guvernului și cadre M.A.I.

au furat cu bande din structurile proprii drepturile patrimoniale ale membrilor petentei, ducând la lichidarea ilegală a S.A.I., iar reprezentantului petentei fiindu-i întocmite „dosare de internare psihiatrice de către Securitate/Procuratura M.A.I.". Prin memoriile depuse ulterior la dosar, petenta, prin reprezentant legal a invocat excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor Legii nr. 202/2010, respectiv art. 28 1 pct. 1, b1, b2, b3, pct. 3, art. 28 2 pct. 3, art. 29 pct. 3, art. 278 alin. (2 1 ), art. 278 1 alin. (10) și (13) care vin în contradicție cu dispozițiile Constituției României, respectiv art. 1 pct. 3, art. 15, art. 16, art. 21, art. 40, art. 44, art. 124 și art. 131, precum și lipsa dosarelor de fond nr. 4508/P/2008 și 4808/P/2008.

La termenul de judecată din data de 16 februarie 2012, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, după susținerea concluziilor reprezentantului Ministerului Public privind cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepțiile de neconstituționalitate invocate de petenta în memoriile depuse la dosar, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepțiile de neconstituționalitate invocate este inadmisibilă.

Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, poate fi ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial sau de către de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

De asemenea, potrivit alin. (6) al aceluiași text de lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1)-(3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Este de observat că, în esență, excepția de neconstituționalitate, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea existenței acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit.

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte, necesitatea existenței unei legături directe dintre norma contestată și soluționarea procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia în acest proces, ea trebuind să aibă efectele materiale asupra conținutului deciziei judecătorului. Excepțiile invocate referitoare la dispozițiile privind competența instanțelor nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, și astfel nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278 alin. (2 1 ) și art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază cererea neîntemeiată, deoarece dispozițiile menționate nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală. Autorul excepțiilor urmărește practic completarea textelor de lege criticat, aspect care excede competenței Curții Constituționale, ținând de demersul exclusiv al legiuitorului. Recursul este inadmisibil.

Analizând sentința recurată prin prisma excepției invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată la data de 7 octombrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010. Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din această lege „hotărârile: pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". Per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv în ceea ce privește calea de atac.

Sub acest ultim aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (10) al art. 278 1 C. proc. pen. a fost modificat prin art. XVIII în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Ca atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate invocată de petenta S.A.I. prin reprezentant legal D.M. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I. prin reprezentant legal D.M. împotriva sentinței penale nr. 219 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2012.