ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3393/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Neamț, reclamantul C.D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Medicală a Ministerului Administrației și Internelor București, să se constate nulitatea Dispoziției nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, emisă de directorul general al Direcției Generale Medicale din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și reîncadrarea sa în funcția de medic specialist șef la Centrul Medical Județean Neamț, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor și a celorlalte drepturi bănești până la revenirea sa efectivă în funcția avută.

Reclamantul a arătat, în motivarea acțiunii, că prin dispoziția nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008 a fost promovat și încadrat în funcția de medic specialist Șef Centru Medical Județean Neamț, iar în luna ianuarie 2009, în timp ce se afla în concediu medical, a fost informat că dispoziția menționată a fost anulată prin actul decizional contestat, care însă nu i-a fost comunicat niciodată, motiv pentru care dispoziția nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă în perioada în care se afla în concediu medical și nefiindu-i comunicată. Ulterior, la termenul din data de 30 octombrie 2009, reclamantul C.D.P. a renunțat la capătul de cerere privind reîncadrarea sa în funcția de medic specialist - Șef Centru Medical Județean, solicitând plata drepturilor bănești cuvenite pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009, aferente funcției de Șef Centru Medical.

Pârâta Direcția Medicală a Ministerului Administrației și Internelor București a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii, arătând că prin dispoziția nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008, reclamantul a fost împuternicit administrativ, pentru o perioadă determinată, de către conducerea Centrului Medical Județean Neamț, să țină locul medicului care era la conducerea centrului medical, dar la data emiterii dispoziției nu s-a cunoscut faptul că C.D.P. era în concediu medical. Totodată , pârâta a mai arătat că această dispoziție a fost revocată la momentul în care s-a aflat despre faptul că reclamantul este în imposibilitatea de a se prezenta la serviciu și mai mult decât atât, raporturile de serviciu ale contestatorului au încetat cu data de 29 aprilie 2009, fiind clasat medical prin decizia medicală nr. 958/4 din 14 aprilie 2009, eliberată de către Spitalul Militar Iași.

Prin Sentința civilă nr. 1189 C din 15 decembrie 2009 Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului C.D.P., ca nefondată. Recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Bacău care, prin Decizia civilă nr. 587 din 12 mai 2010, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 115 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată și a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind reîncadrarea în funcție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin dispoziția nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008, reclamantul a fost doar împuternicit să îndeplinească atribuțiile de medic specialist-șef Centru Medical Județean Neamț, pe o perioadă determinată de trei luni, această dispoziție constituind o modificare a raporturilor de serviciu prevăzută în art. 87 alin. (2) lit. e) și art. 92 din Legea nr. 188/1997, respectiv exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere, realizată prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției.

S-a mai arătat, în considerentele sentinței atacate, că la data emiterii acestei dispoziții, raportul se serviciu al reclamantului era suspendat conform art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, incapacitatea temporară de muncă fiind și motivul anulării dispoziției de către emitent prin Dispoziția nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009. Referitor la motivul de nulitate al dispoziției nr. S/II/9126/29 decembrie 2008 invocat de reclamant, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că la data emiterii dispoziției s-a aflat în concediu medical pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, din certificatul medical nr. 65 din 12 ianuarie 2009 rezultând doar că reclamantul a fost internat la Spitalul clinic militar de urgență „Dr.

Iacob Czihac" Iași în perioada 5 ianuarie 2009-12 ianuarie 2009, cu recomandarea unui concediu medical de 21 de zile, însă, dovada punerii în practică a recomandării, respectiv propunerii cuprinse în certificatul medical, nu a fost făcută. Prima instanță a constat că certificatul medical nr. 65 din 12 ianuarie 2009, precum și celelalte depuse de reclamant, respectiv certificatele nr. 1226 din 6 februarie 2009 și nr. 2076 din 5 martie 2009, au fost eliberate de Președintele Comisiei de expertiză medico-militară și au fost avute în vedere la pensionarea reclamantului prin Decizia nr. 155918 din 10 iunie 2009, motiv pentru care dispozițiile art. 73 și art. 74 C. muncii referitoare la dreptul la preaviz și comunicarea deciziei de concediere nu sunt aplicabile, întrucât actul contestat de reclamant nu constituie o decizie de concediere ori de încetare a raporturilor de serviciu.

În ceea ce privește comunicarea dispoziției contestate, Curtea de Apel, având în vedere dispozițiile Legii nr. 182/2002, a reținut că această decizie are un regim derogatoriu, fiind calificată secret de serviciu. 2. Recursul reclamantului î mpotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul C.D.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond l-a privat de dreptul de apărare și nu s-a pronunțat asupra cererii de desecretizare a fișei personale de carieră, relevantă pentru dovedirea împrejurării că începând cu anul 2002 a fost numit, pe perioadă nedeterminată, în funcția de șef al centrului medical, așa cum rezultă din ordinul nr. S/38 din 19 ianuarie 2002 al Directorului Direcției Medicale a Ministerului Administrației și Internelor.

A mai arătat că numirea sa în funcția de șef al centrului medical nu putea înceta de drept în perioada concediului de boală, având în vedere dispozițiile art. 5 și art. 35 din Legea nr. 188/1999 și art. 28 lit. f) din Legea nr. 360/2002, raționamentul instanței fiind, în această privință, greșit, după cu, eronat este reținut și considerentul că intimata nu ar fi cunoscut situația în momentul numirii în funcție. În fine, a invocat caracterul contradictoriu al concluziilor la care a ajuns instanța cu privire la durata concediului medical, actele medicale demonstrând că în perioada 13 ianuarie 2009 – 2 februarie 2009 se afla în concediu de boală, ordinul emis în data de 14 ianuarie 2009 fiind lovit de nulitate, în temeiul art. 5 și art. 35 din Legea nr. 188/1999 și art. 29 lit. f) din Legea nr. 360/2002, care nu pot fi interpretate în defavoarea funcționarului public.

În dovedirea susținerii sale, recurentul-reclamant a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: carnetul medical, procesul verbal de I.T.M. nr. 917259 din 1 martie 2009, întocmit de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția g enerală m edicală, Centrul Medical Județean Neamț și nota de absențe nr. 917259 din 17 martie 2009 (acte aflate și la dosarul curții de apel, filele 21-30). II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este dispoziția nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, prin care Directorul General al Direcției Generale Medicale a dispus anularea dispoziției nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008, prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2009, recurentul-reclamant fusese împuternicit să îndeplinească atribuțiile funcției de șef al Centrului medical județean Neamț, pe o perioadă de trei luni.

La emiterea dispoziției nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009 a fost avută în vedere adresa nr. S/91 9004 din 13 ianuarie 2009 a Centrului Medical Neamț, prin care Direcția Generală Medicală a fost înștiințată despre împrejurarea că recurentul-reclamant se afla în concediu medical din data de 17 decembrie 2008, în perioada 5 ianuarie 2009 – 12 ianuarie 2009, fusese reiterat în spital și în continuare i se recomandă concediu medical și tratament medicamentos pe o perioadă de 21 de zile, până la 2 februarie 2009. Cu procesul-verbal de I.T.M. nr. 917259 din 17 martie 2009, s-a făcut dovada că perioada de concediu de boală s-a prelungit, la data de 17 martie 2009 însumând 90 de zile.

Instanța de fond a făcut o analiză corectă a naturii juridice și a efectelor primei dispoziții, prin prisma prevederilor art. 87 alin. (2) lit. e) și art. 92 din Legea nr. 188/1999, la data la care recurentul-reclamant a fost împuternicit să exercite temporar funcția de conducere, raportul său de serviciu fiind suspendat, potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999. Înlăturarea considerentelor legate de lipsa unei dovezi privind concediul medical existent la data emiterii dispoziției nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, aspect lămurit prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, nu este de natură să conducă la reformarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, pentru că dispoziția respectivă nu are natura juridică a unui act de încetare sau de modificare a raportului de serviciu, pentru a fi supusă exigențelor art. 36 din Legea nr. 188/1999 și art. 28 lit. f) din Legea nr. 360/2002.

Deși autoritatea emitentă a folosit, în cuprinsul dispoziției din 14 ianuarie 2009, verbul „a anula”, dispoziția respectivă are natura unui act de revocare a dispoziției anterioare de împuternicire temporară în funcția de conducere, act administrativ care nu-și produsese efectele, de vreme ce destinatarul lui se afla în concediu de boală, raportul de serviciu fiind suspendat.

Situația medicală a recurentului – reclamant și suspendarea prelungită a raportului de serviciu conferă consistență apărărilor intimatei-pârâte, în sensul că „revenirea” asupra măsurii dispuse prin dispoziția nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008 a fost justificată prin faptul că acesta nu putea exercita efectiv atribuțiile specifice funcției de conducere cu care fusese împuternicit temporar , instanța de control judiciar reținând, în raport cu această împrejurare, că în speță nu poate fi vorba despre o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere ori un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, fiind păstrat echilibrul rezonabil între interesul public al bunei desfășurări a activității Centrului medial și drepturile și interesele legitime ale reclamantului.

În ceea ce privește critica legată de desecretizarea fișei personale de carieră și a unui ordin din anul 2002, Înalta Curte constată că această probă era inutilă în raport cu obiectul și limitele cenzurii judiciare, dispoziția nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, privind în mod expres, așa cum s-a menționat anterior, revocarea dispoziției nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D.P. împotriva sentinței nr. 115 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2011.