ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3393/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Neamț, reclamantul C.D.P. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Medicală a Ministerului Administrației și

Internelor București, să se constate nulitatea Dispoziției nr. S/II/11709 din 14

ianuarie 2009, emisă de directorul general al Direcției Generale Medicale din

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și reîncadrarea sa în funcția

de medic specialist șef la Centrul Medical Județean Neamț, cu obligarea

intimatei la plata despăgubirilor și a celorlalte drepturi bănești până la

revenirea sa efectivă în funcția avută.

Reclamantul a arătat,

în motivarea acțiunii, că prin dispoziția nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008 a

fost promovat și încadrat în funcția de medic specialist Șef Centru Medical

Județean Neamț, iar în luna ianuarie 2009, în timp ce se afla în concediu

medical, a fost informat că dispoziția menționată a fost anulată prin actul decizional

contestat, care însă nu i-a fost comunicat niciodată, motiv pentru care

dispoziția nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009 este lovită de nulitate

absolută, fiind emisă în perioada în care se afla în concediu medical și

nefiindu-i comunicată.

Ulterior, la termenul

din data de 30 octombrie 2009, reclamantul C.D.P. a renunțat la capătul de

cerere privind reîncadrarea sa în funcția de medic specialist - Șef Centru

Medical Județean, solicitând plata drepturilor bănești cuvenite pentru lunile

ianuarie, februarie și martie 2009, aferente funcției de Șef Centru Medical.

Pârâta Direcția

Medicală a Ministerului Administrației și Internelor București a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea acțiunii, arătând că prin dispoziția nr.

S/II/9126 din 29 decembrie 2008, reclamantul a fost împuternicit administrativ,

pentru o perioadă determinată, de către conducerea Centrului Medical Județean

Neamț, să țină locul medicului care era la conducerea centrului medical, dar la

data emiterii dispoziției nu s-a cunoscut faptul că C.D.P. era în concediu

medical.

Totodată , pârâta a

mai arătat că această dispoziție a fost revocată la momentul în care s-a aflat

despre faptul că reclamantul este în imposibilitatea de a se prezenta la

serviciu și mai mult decât atât, raporturile de serviciu ale contestatorului au

încetat cu data de 29 aprilie 2009, fiind clasat medical prin decizia medicală

nr. 958/4 din 14 aprilie 2009, eliberată de către Spitalul Militar Iași.

Prin Sentința civilă

nr. 1189 C din 15 decembrie 2009 Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins

acțiunea reclamantului C.D.P., ca nefondată.

Recursul formulat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Bacău care,

prin Decizia civilă nr. 587 din 12 mai 2010, a casat sentința civilă recurată

și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

instanțe

Prin Sentința

nr. 115

din 14 octombrie 2010, Curtea de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea ca nefondată și a luat act de renunțarea reclamantului la judecata

capătului de cerere privind reîncadrarea în funcție.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin dispoziția nr.

S/II/9126 din 29 decembrie 2008, reclamantul a fost doar împuternicit să

îndeplinească atribuțiile de medic specialist-șef Centru Medical Județean

Neamț, pe o perioadă determinată de trei luni, această dispoziție constituind o

modificare a raporturilor de serviciu prevăzută în art. 87 alin. (2) lit. e) și

art. 92 din Legea nr. 188/1997, respectiv exercitarea cu caracter temporar a

unei funcții publice de conducere, realizată prin promovarea temporară a unui

funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea

funcției.

S-a mai arătat, în

considerentele sentinței atacate, că la data emiterii acestei dispoziții,

raportul se serviciu al reclamantului era suspendat conform art. 94 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 188/1999, incapacitatea temporară de muncă fiind și

motivul anulării dispoziției de către emitent prin Dispoziția nr. S/II/11709

din 14 ianuarie 2009.

Referitor la motivul

de nulitate al dispoziției nr. S/II/9126/29 decembrie 2008 invocat de

reclamant, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că la

data emiterii dispoziției s-a aflat în concediu medical pentru a se putea

reține incidența dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, din

certificatul medical nr. 65 din 12 ianuarie 2009 rezultând doar că reclamantul

a fost internat la Spitalul clinic militar de urgență „Dr. Iacob Czihac" Iași

în perioada 5 ianuarie 2009-12 ianuarie 2009, cu recomandarea unui concediu

medical de 21 de zile, însă, dovada punerii în practică a recomandării,

respectiv propunerii cuprinse în certificatul medical, nu a fost făcută.

Prima instanță a

constat că certificatul medical nr. 65 din 12 ianuarie 2009, precum și

celelalte depuse de reclamant, respectiv certificatele nr. 1226 din 6 februarie

2009 și nr. 2076 din 5 martie 2009, au fost eliberate de Președintele Comisiei

de expertiză medico-militară și au fost avute în vedere la pensionarea

reclamantului prin Decizia nr. 155918 din 10 iunie 2009, motiv pentru care

dispozițiile art. 73 și art. 74 C. muncii referitoare la dreptul la preaviz și

comunicarea deciziei de concediere nu sunt aplicabile, întrucât actul contestat

de reclamant nu constituie o decizie de concediere ori de încetare a

raporturilor de serviciu.

În ceea ce privește

comunicarea dispoziției contestate, Curtea de Apel, având în vedere

dispozițiile Legii nr. 182/2002, a reținut că această decizie are un regim

derogatoriu, fiind calificată secret de serviciu.

reclamantului

î

mpotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamantul C.D.P., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond l-a privat de dreptul

de apărare și nu s-a pronunțat asupra cererii de desecretizare a fișei

personale de carieră, relevantă pentru dovedirea împrejurării că începând cu

anul 2002 a fost numit, pe perioadă nedeterminată, în funcția de șef al

centrului medical, așa cum rezultă din ordinul nr. S/38 din 19 ianuarie 2002 al

Directorului Direcției Medicale a Ministerului Administrației și Internelor.

A mai arătat că

numirea sa în funcția de șef al centrului medical nu putea înceta de drept în

perioada concediului de boală, având în vedere dispozițiile art. 5 și art. 35

din Legea nr. 188/1999 și art. 28 lit. f) din Legea nr. 360/2002, raționamentul

instanței fiind, în această privință, greșit, după cu, eronat este reținut și

considerentul că intimata nu ar fi cunoscut situația în momentul numirii în

funcție.

În fine, a invocat

caracterul contradictoriu al concluziilor la care a ajuns instanța cu privire

la durata concediului medical, actele medicale demonstrând că în perioada 13

ianuarie 2009 – 2 februarie 2009 se afla în concediu de boală, ordinul emis în

data de 14 ianuarie 2009 fiind lovit de nulitate, în temeiul art. 5 și art. 35

din Legea nr. 188/1999 și art. 29 lit. f) din Legea nr. 360/2002, care nu pot

fi interpretate în defavoarea funcționarului public.

În dovedirea

susținerii sale, recurentul-reclamant a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri:

carnetul medical, procesul verbal de I.T.M. nr. 917259 din 1 martie 2009, întocmit

de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

g

enerală

m

edicală,

Centrul Medical Județean Neamț și nota de absențe nr. 917259 din 17 martie 2009

(acte aflate și la dosarul curții de apel, filele 21-30).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută în

art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este dispoziția nr.

S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, prin care Directorul General al Direcției

Generale Medicale a dispus anularea dispoziției nr. S/II/9126 din 29 decembrie

2008, prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2009, recurentul-reclamant

fusese împuternicit să îndeplinească atribuțiile funcției de șef al Centrului

medical județean Neamț, pe o perioadă de trei luni.

La emiterea

dispoziției nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009 a fost avută în vedere adresa nr. S/91 9004 din 13 ianuarie 2009 a Centrului Medical Neamț, prin care Direcția Generală Medicală a fost înștiințată despre

împrejurarea că recurentul-reclamant se afla în concediu medical din data de 17

decembrie 2008, în perioada 5 ianuarie 2009 – 12 ianuarie 2009, fusese reiterat

în spital și în continuare i se recomandă concediu medical și tratament

medicamentos pe o perioadă de 21 de zile, până la 2 februarie 2009.

Cu procesul-verbal de

I.T.M. nr. 917259 din 17 martie 2009, s-a făcut dovada că perioada de concediu

de boală s-a prelungit, la data de 17 martie 2009 însumând 90 de zile.

Instanța de fond a

făcut o analiză corectă a naturii juridice și a efectelor primei dispoziții,

prin prisma prevederilor art. 87 alin. (2) lit. e) și art. 92 din Legea nr. 188/1999,

la data la care recurentul-reclamant a fost împuternicit să exercite temporar

funcția de conducere, raportul său de serviciu fiind suspendat, potrivit art. 94

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999.

Înlăturarea

considerentelor legate de lipsa unei dovezi privind concediul medical existent

la data emiterii dispoziției nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, aspect

lămurit prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, nu este de natură să

conducă la reformarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, pentru că

dispoziția respectivă nu are natura juridică a unui act de încetare sau de

modificare a raportului de serviciu, pentru a fi supusă exigențelor art. 36 din

Legea nr. 188/1999 și art. 28 lit. f) din Legea nr. 360/2002.

Deși autoritatea

emitentă a folosit, în cuprinsul dispoziției din 14 ianuarie 2009, verbul „a

anula”, dispoziția respectivă are natura unui act de revocare a dispoziției

anterioare de împuternicire temporară în funcția de conducere, act

administrativ care nu-și produsese efectele, de vreme ce destinatarul lui se

afla în concediu de boală, raportul de serviciu fiind suspendat. Situația

medicală a recurentului – reclamant și suspendarea prelungită a raportului de

serviciu conferă consistență apărărilor intimatei-pârâte, în sensul că

„revenirea” asupra măsurii dispuse prin dispoziția nr. S/II/9126 din 29 decembrie

2008 a fost justificată prin faptul că acesta nu putea exercita efectiv

atribuțiile specifice funcției de conducere cu care fusese împuternicit

temporar , instanța de control judiciar reținând, în raport cu această împrejurare,

că în speță nu poate fi vorba despre o exercitare abuzivă a dreptului de

apreciere ori un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea

nr. 554/2004, fiind păstrat echilibrul rezonabil între interesul public al

bunei desfășurări a activității Centrului medial și drepturile și interesele

legitime ale reclamantului.

În ceea ce privește

critica legată de desecretizarea fișei personale de carieră și a unui ordin din

anul 2002, Înalta Curte constată că această probă era inutilă în raport cu

obiectul și limitele cenzurii judiciare, dispoziția nr. S/II/11709 din 14

ianuarie 2009, privind în mod expres, așa cum s-a menționat anterior, revocarea

dispoziției nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.D.P.

împotriva sentinței nr. 115 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2011.