ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta M.M., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat

recunoașterea dreptului său de a depune cererea de redobândire a cetățeniei

române la sediul Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău,

constatarea refuzului pârâtului de a soluționa cererea reclamantului de

programare a datei de depunere a dosarului de cetățenie din data de 22

noiembrie 2009, stabilirea duratei termenului rezonabil în care pârâtul să fie

obligat să primească cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea

pârâtului să dispună Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să

primească cererea și actele justificative pentru redobândirea cetățeniei

române, să oblige pârâtul să dispună Secției Consulare a Ambasadei României de

la Chișinău să trimită de îndată dosarul de cetățenie după ce va fi primit

către Comisia pentru cetățenie precum și obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a prezentat personal la sediul

Consulatului din cadrul Ambasadei României la Chișinău, la data de 02 aprilie 2009,

când a solicitat să-i accepte înregistrarea cererii pentru redobândirea

cetățeniei române, iar funcționarii instituției i-au recomandat să formuleze în

scris o cerere de intenție în acest sens, expediată poștal, după care să

aștepte primirea „invitației" prin care i se va comunica data pentru

depunerea cererii de redobândire a cetățeniei și a documentelor justificative.

Reclamanta

a mai arătat arată că, anterior acestui demers, a trimis prin poștă o cerere

către Ambasada României din Republica Moldova cu aviz recepție nr. 67218 din 18

septembrie 2006 prin care a solicitat programarea datei în vederea prezentării

pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, revenind cu o

cerere la data de 03 iunie 2008.

A apreciat

că atitudinea autorității pârâte creează o stare de neîncredere solicitanților

din Republica Moldova și ei personal întrucât există numeroase situații din

care rezultă că a soluționat defectuos cererile de programare, fiind

soluționate cereri înregistrate ulterior celor aflate și acum în așteptare.

Pârâtul,

prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

2795 pronunțată în data de 9 iunie 2010, a admis acțiunea formulată de

reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și

a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe -

Ambasada României din Republica Moldova de a soluționa cererea reclamantei de

programare din data de 22 noiembrie 2009.

Totodată,

a obligat pârâtul să stabilească o dată, într-un interval de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a prezentei hotărâri, la care să-i primească cererea de redobândire

a cetățeniei române însoțită de actele doveditoare și să transmită dosarul în

maxim 90 de zile de la primirea către Agenția Națională pentru Cetățenie și a

obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cheltuieli de

judecată.

Pentru a

se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta și-a manifestat

intenția de redobândire a cetățeniei române la data de 18 iunie 2006, revenind

cu aceeași cerere la data de 3 iunie 2008, respectiv 27 noiembrie 2009, fără să

fie programată pentru depunerea efectivă a documentelor necesare.

Constatând

că pârâtul nu a făcut dovada dificultăților de ordin practic în procesarea

cererilor primite, Curtea a apreciat că acesta nu a respectat obligația legală

de a soluționa cererea reclamantei într-un termen rezonabil.

Î

mpotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca

neîntemeiată,pentru motivul încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

A arătat

recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât

răspunsul administrativ pe care îl oferă Secția Consulară a Ambasadei României

la Chișinău nu reprezenta un refuz de soluționare a cererii petentului, ci

arăta condițiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.

Recurentul-pârât

a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată

pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea

numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la

Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Autoritatea

recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă

în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor

ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea

obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova

spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române

într-un termen cât mai scurt.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru

considerentele ce urmează.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși

intimatul-reclamant și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române

la data de 18 iunie 2006, revenind la data de 3 iunie 2008, respectiv 27

noiembrie 2009, atitudinea pârâtului, în sensul că nici până în prezent nu a

primit niciun răspuns, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea

într-un termen rezonabil a cererii sale.

Față de

acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în

vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în

sensul considerentelor instanței de fond.

Înalta

Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultățile de

ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o

cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit

să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform

obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea

atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta

Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei

române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță

în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest

drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile

internaționale la care România este parte.

Instanța

de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu

mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității

publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

În

condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea

de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților

fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități

publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în

speță, primirea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, sub

care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.

Susținerile

acestuia privind eliminarea procedurii de invitare pe baza unei programări

prealabile, precum și măsurile luate în vederea facilitării exercitării

drepturilor de către cetățenii moldoveni, se constituie într-un argument

suplimentar al temeiniciei obligării pârâtului-recurent la primirea cererii

reclamantei-intimate de redobândire a cetățeniei române într-un termen

rezonabil, de 30 de zile.

În

consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către

recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, împotriva

sentinței nr. 2795 din data de 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.