ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat recunoașterea dreptului său de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române la sediul Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, constatarea refuzului pârâtului de a soluționa cererea reclamantului de programare a datei de depunere a dosarului de cetățenie din data de 22 noiembrie 2009, stabilirea duratei termenului rezonabil în care pârâtul să fie obligat să primească cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului să dispună Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să primească cererea și actele justificative pentru redobândirea cetățeniei române, să oblige pârâtul să dispună Secției Consulare a Ambasadei României de la Chișinău să trimită de îndată dosarul de cetățenie după ce va fi primit către Comisia pentru cetățenie precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a prezentat personal la sediul Consulatului din cadrul Ambasadei României la Chișinău, la data de 02 aprilie 2009, când a solicitat să-i accepte înregistrarea cererii pentru redobândirea cetățeniei române, iar funcționarii instituției i-au recomandat să formuleze în scris o cerere de intenție în acest sens, expediată poștal, după care să aștepte primirea „invitației" prin care i se va comunica data pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei și a documentelor justificative.

Reclamanta a mai arătat arată că, anterior acestui demers, a trimis prin poștă o cerere către Ambasada României din Republica Moldova cu aviz recepție nr. 67218 din 18 septembrie 2006 prin care a solicitat programarea datei în vederea prezentării pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, revenind cu o cerere la data de 03 iunie 2008. A apreciat că atitudinea autorității pârâte creează o stare de neîncredere solicitanților din Republica Moldova și ei personal întrucât există numeroase situații din care rezultă că a soluționat defectuos cererile de programare, fiind soluționate cereri înregistrate ulterior celor aflate și acum în așteptare. Pârâtul, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2795 pronunțată în data de 9 iunie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Ambasada României din Republica Moldova de a soluționa cererea reclamantei de programare din data de 22 noiembrie 2009. Totodată, a obligat pârâtul să stabilească o dată, într-un interval de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, la care să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române însoțită de actele doveditoare și să transmită dosarul în maxim 90 de zile de la primirea către Agenția Națională pentru Cetățenie și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române la data de 18 iunie 2006, revenind cu aceeași cerere la data de 3 iunie 2008, respectiv 27 noiembrie 2009, fără să fie programată pentru depunerea efectivă a documentelor necesare. Constatând că pârâtul nu a făcut dovada dificultăților de ordin practic în procesarea cererilor primite, Curtea a apreciat că acesta nu a respectat obligația legală de a soluționa cererea reclamantei într-un termen rezonabil. Î mpotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată,pentru motivul încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău nu reprezenta un refuz de soluționare a cererii petentului, ci arăta condițiile concrete în care aceasta urma să fie procesată. Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen cât mai scurt. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși intimatul-reclamant și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române la data de 18 iunie 2006, revenind la data de 3 iunie 2008, respectiv 27 noiembrie 2009, atitudinea pârâtului, în sensul că nici până în prezent nu a primit niciun răspuns, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale. Față de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanței de fond.

Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultățile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte.

Instanța de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului. În condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță, primirea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.

Susținerile acestuia privind eliminarea procedurii de invitare pe baza unei programări prealabile, precum și măsurile luate în vederea facilitării exercitării drepturilor de către cetățenii moldoveni, se constituie într-un argument suplimentar al temeiniciei obligării pârâtului-recurent la primirea cererii reclamantei-intimate de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil, de 30 de zile. În consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței nr. 2795 din data de 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.