ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe

rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.O. a solicitat ,prin mandatar S.V.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (în calitate de reprezentant

al Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău) să i se recunoască dreptul

de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române la sediul Secției Consulare

a Ambasadei României din Chișinău și obligarea pârâtului să-i primească cererea

de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil (maxim 6 luni

de la data receptării cererii de intenție de către instituție) și la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că în luna aprilie 2009 s-a prezentat la Secția

Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de

redobândire a cetățeniei române, însă a fost refuzată, cu motivarea că trebuia să

depună mai întâi o cerere de intenție ca să fie programată pentru depunerea actelor

referitor la redobândirea cetățeniei române, prin intermediul Poștei Moldovei, și

apoi o să primească invitația de programare.

Ulterior, la data de 24

septembrie 2009, a formulat o nouă cerere pentru a-i fi fixată data la care să fie

invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitare

la care nu a primit niciun răspuns.

Prin întâmpinare, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât capacitatea limitată

a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele

cuprinzând cererile de redobândirea cetățeniei și actele necesare a fi depuse pentru

înaintarea solicitării la Ministerul Justiției a impus organizarea unei programări.

Prin sentința nr. 3329

din 08 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul

să dispună Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să primească cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române, în termen de cel mult 6 luni de

la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, precum și dosarul cu actele

justificative.

Totodată, a obligat pârâtul

la plata sumei de 4 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a formulat

la data de 24 septembrie 2009, prin scrisoare recomandată, cerere de programare

în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, la Secția Consulară

a Ambasadei României la Chișinău, iar pârâtul nu i-a răspuns.

Potrivit art. 10 din Convenția

Europeană asupra Cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2001 „fiecare stat parte

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea

unui atestat de cetățenie”.

Conform art. 12 alin.

(2) din Legea nr. 21/1991, „persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate

pot depune cererea de redobândire sau de acordare, întemeiată pe dispozițiile

art. 10 alin. (1) și art. 10

1

, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente

ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie”.

Concluzionând, în raport

de prevederile legale sus menționate, judecătorul fondului a reținut că atitudinea

pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire a unui termen în vedere depunerii

cererii de redobândire a cetățeniei române, chiar în condițiile existenței unor

dificultăți obiective de desfășurare a activității la Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău, se constituie, indubitabil, într-un refuz nejustificat de

soluționare a cererii lui în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât, a arătat, în esență, că nu se poate reține un refuz nejustificat

de soluționare a cererii, în sensul Legii nr. 554/2004.

Potrivit jurisprudenței

europene, un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și în cauză există

o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit încă

o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei, prima instanță reținând

astfel în mod greșit existența unui refuz nejustificat al autorității, în sensul

legii.

Prima instanță nu a avut

în vedere starea obiectivă de fapt invocată de autoritatea pârâtă, deși aceasta

a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii

consulare.

Totodată, recurentul-pârât

a arătat că stadiul procesării cererilor de redobândire a ajuns la un nivel satisfăcător

și a afirmat că începând cu data de 16 august 2010, în toate locațiile din Republica

Moldova, procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare

și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenție.

Pe de altă parte, potrivit

O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile

art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității

Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului

sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare

prealabilă, iar birourile teritoriale ale acestei autorități, sunt operaționale

începând cu data de 08 februarie 2010.

Ultimele modificări legislative

oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific, astfel că nu mai subzistă

nicio imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea

nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, iar din acest punct de

vedere recurenta apreciază că acțiunea a rămas fără obiect la data pronunțării sentinței,

întrucât procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește

în practica Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, devenind astfel

caducă orice solicitare în acest sens.

Justificarea refuzului

îndeplinirii operațiunii învederate de reclamantă (primirea cererii în termen rezonabil)

nu poate atrage condamnarea autorității administrative solicitate deoarece contenciosul

administrativ sancționează exclusiv culpa administrativă (prin dovedirea unei forme

de vinovăție) și nu faptul obiectiv al neîndeplinirii unei atribuții (fapt prezumat

numai relativ a constitui un prejudiciu prin vătămarea adusă de încălcarea unui

drept sau interes legitim al petiționarului, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004).

Prima instanță nu a avut

în vedere starea obiectivă de fapt invocată de autoritatea pârâtă, deși aceasta

a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii

consulare.

Chiar în eventualitatea

în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea la sediul

oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei nu a

fost soluționată înr-un termen rezonabil, trebuia analizat pe fond dacă se întrunesc,

în cauză, condițiile de existență ale unui refuz nejustificat.

În fine, recurentul-pârât

a susținut că ordinea internă stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de

soluționare a cererii de depunere a dosarului, ci arată condițiile concrete în care

acesta urmează să fie procesat, fără ca autoritatea publică solicitată să se derobeze

de la îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

motivelor de recurs invocate

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a-i primi cererea de redobândire a cetățeniei române

într-un termen scurt, rezonabil.

Din actele depuse la dosarul

de fond rezultă că reclamanta s-a adresat, prin scrisoare recomandată, în data de

24 septembrie 2009 Ministerului Afacerilor Externe, prin Secția Consulară a Ambasadei

României de la Chișinău, în vederea depunerii cererii și actelor necesare redobândirii

cetățeniei române și neprimind răspuns a introdus prezenta cerere de chemare în

judecată.

Pornind de la această

bază factuală, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă

a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu prevede

un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate

conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența

termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004, din acest motiv prima instanță a stabilit un termen de 6 luni

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Împrejurarea că legea

specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă

autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei

române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la

Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002,

publicată în M. Of. nr. 490/09.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât

să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește criteriile

de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai

celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de

principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii

se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei

cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului

și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă,

se apreciază că trecerea unui an de la formularea primei cereri de reclamantă este

în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus,

fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate

de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea

cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii,

ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei

procedurii.

Prin urmare, prima instanță

a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii

reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române.

Cât privește critica referioare

la lipsa de obiect a acțiunii, ca urmare a modificările administrative și normative

interveninte, potrivit cărora nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantei

de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, întrucât procedura

de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica autorității,

constată că nu poate fi primită, având în vedere că soluția primei instanțe este

corectă în raport de dispozițiile legale în vigoare la acel moment (24

septembrie 2009).

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3329 din 08 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.