ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.O. a solicitat ,prin mandatar S.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (în calitate de reprezentant al Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău) să i se recunoască dreptul de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române la sediul Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău și obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil (maxim 6 luni de la data receptării cererii de intenție de către instituție) și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în luna aprilie 2009 s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însă a fost refuzată, cu motivarea că trebuia să depună mai întâi o cerere de intenție ca să fie programată pentru depunerea actelor referitor la redobândirea cetățeniei române, prin intermediul Poștei Moldovei, și apoi o să primească invitația de programare. Ulterior, la data de 24 septembrie 2009, a formulat o nouă cerere pentru a-i fi fixată data la care să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitare la care nu a primit niciun răspuns.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândirea cetățeniei și actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției a impus organizarea unei programări. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3329 din 08 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să dispună Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, precum și dosarul cu actele justificative.

Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 4 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Considertentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a formulat la data de 24 septembrie 2009, prin scrisoare recomandată, cerere de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, iar pârâtul nu i-a răspuns. Potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2001 „fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.

Conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, „persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare, întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 1 , însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie”. Concluzionând, în raport de prevederile legale sus menționate, judecătorul fondului a reținut că atitudinea pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire a unui termen în vedere depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, chiar în condițiile existenței unor dificultăți obiective de desfășurare a activității la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, se constituie, indubitabil, într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii lui în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât, a arătat, în esență, că nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul Legii nr. 554/2004. Potrivit jurisprudenței europene, un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și în cauză există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit încă o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei, prima instanță reținând astfel în mod greșit existența unui refuz nejustificat al autorității, în sensul legii.

Prima instanță nu a avut în vedere starea obiectivă de fapt invocată de autoritatea pârâtă, deși aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare. Totodată, recurentul-pârât a arătat că stadiul procesării cererilor de redobândire a ajuns la un nivel satisfăcător și a afirmat că începând cu data de 16 august 2010, în toate locațiile din Republica Moldova, procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenție. Pe de altă parte, potrivit O.U.G.

nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă, iar birourile teritoriale ale acestei autorități, sunt operaționale începând cu data de 08 februarie 2010. Ultimele modificări legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific, astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, iar din acest punct de vedere recurenta apreciază că acțiunea a rămas fără obiect la data pronunțării sentinței, întrucât procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, devenind astfel caducă orice solicitare în acest sens.

Justificarea refuzului îndeplinirii operațiunii învederate de reclamantă (primirea cererii în termen rezonabil) nu poate atrage condamnarea autorității administrative solicitate deoarece contenciosul administrativ sancționează exclusiv culpa administrativă (prin dovedirea unei forme de vinovăție) și nu faptul obiectiv al neîndeplinirii unei atribuții (fapt prezumat numai relativ a constitui un prejudiciu prin vătămarea adusă de încălcarea unui drept sau interes legitim al petiționarului, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004). Prima instanță nu a avut în vedere starea obiectivă de fapt invocată de autoritatea pârâtă, deși aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare.

Chiar în eventualitatea în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei nu a fost soluționată înr-un termen rezonabil, trebuia analizat pe fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență ale unui refuz nejustificat. În fine, recurentul-pârât a susținut că ordinea internă stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de soluționare a cererii de depunere a dosarului, ci arată condițiile concrete în care acesta urmează să fie procesat, fără ca autoritatea publică solicitată să se derobeze de la îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i primi cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil. Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că reclamanta s-a adresat, prin scrisoare recomandată, în data de 24 septembrie 2009 Ministerului Afacerilor Externe, prin Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău, în vederea depunerii cererii și actelor necesare redobândirii cetățeniei române și neprimind răspuns a introdus prezenta cerere de chemare în judecată. Pornind de la această bază factuală, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, din acest motiv prima instanță a stabilit un termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/09.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului. Or, din această perspectivă, se apreciază că trecerea unui an de la formularea primei cereri de reclamantă este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.

Prin urmare, prima instanță a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române. Cât privește critica referioare la lipsa de obiect a acțiunii, ca urmare a modificările administrative și normative interveninte, potrivit cărora nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, întrucât procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica autorității, constată că nu poate fi primită, având în vedere că soluția primei instanțe este corectă în raport de dispozițiile legale în vigoare la acel moment (24 septembrie 2009). 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3329 din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.