ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Petentul V.M.G., prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 15

mai 2008, sub nr. 463/181/2008, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond

Funciar Ponoarele, Comisa Locală de Fond Funciar Bala, Comisia Locală de Fond Funciar

Șovarna și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar

Mehedinți a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor la care este îndreptățit.

În motivare a arătat

că este moștenitorul lui V.I.M. și că dorește reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului său, terenuri situate pe

raza comunelor Bala, Ponoarele, Șovarna.

La termenul din data

de 09 martie 2010 instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată

cu privire la terenurile situate pe raza localității Șovarna, urmând ca cererea

disjunsă să fie înregistrată ca un nou dosar și întocmirea unei adrese către

petent pentru a comunica dacă invocă sau nu excepția de neconstituționalitate,

în caz afirmativ să precizeze care dispoziții și din care lege sunt

neconstituționale; să precizeze argumentele pentru fiecare dispoziție legală ce

o apreciază neconstituțională; să menționeze dacă înțelege să propună probe sau

nu în dovedirea plângerii, răspunsul fiind înaintat la data de 19 martie 2010.

Prin sentința civilă

nr. 208 din 30 martie 2010 Judecătoria Baia de Aramă a respins plângerea,

formulată în baza legilor fondului funciar, de V.M.G. în contradictoriu cu

intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Locală de Fond

Funciar Bala și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar

Mehedinți, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că după apariția Legii nr. 247/2005

petentul V.M.G. a formulat cerere la Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele,

solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu

vegetație forestieră ce au aparținut autorului său V.I.M. Hotărârea Comisiei Locale

de Fond Funciar Ponoarele prin care a fost respinsă cererea de retrocedare, a

fost menținută de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar

Mehedinți, prin Hotărârea nr. 317 din 03 aprilie 2008 (fila 57) acest organ cu

activitate jurisdicțională respingând contestația formulată.

Prin cererea de

chemare în judecată, petentul a dorit reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce a aparținut lui V.I.M., terenuri

situate pe raza localităților Bala, Ponoarele și Șovarna.

La termenul din data

de 09 martie 2010, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată

cu privire la terenurile situate pe raza localității Șovarna, urmând ca cererea

disjunsă să fie înregistrată ca un nou dosar.

S-a reținut că

petentul nu a solicitat alte probe în dovedirea acțiunii sale, arătând că

înțelege să se folosească doar de înscrisurile depuse și că acesta nu a făcut

dovada amplasamentului terenurilor și nici nu s-a putut verifica dacă dreptul

de proprietate pentru acestea s-a reconstituit altor persoane.

Prin decizia civilă

nr. 687 din 10 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 463/181/2008

s-a respins recursul formulat de petentul V.M.G., împotriva sentinței civile

nr. 208 din 30 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă, intimate

fiind Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Județeană de Fond

Funciar Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar Bala și Comisia Locală de

Fond Funciar Șovarna.

Tribunalul Mehedinți,

pentru a pronunța această decizie, a reținut că sentința instanței de fond este

legală, că excepția de neconstituționalitate invocată este fără obiect,

întrucât recurentul nu a arătat ce dispoziție legală aplicabilă în cauză este

neconstituțională și că susținerile privind prescripția, exproprierea sau

confiscarea nu au legătură cu soluția pronunțată în cauză.

Instanța a mai

reținut că precizarea de către reclamant a vecinilor trenurilor solicitate și

actele depuse, în mod corect nu au fost valorificate de către instanța de fond,

fără a fi completate cu proba unei expertize tehnice de specialitate, nefăcând

dovada dreptului petentului.

Curtea de Apel

Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, a respins ca inadmisibil recursul

declarat de petentul V.M.G. împotriva deciziei civile nr. 687 din 10 mai 2010,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 463/181/2008 în

contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia

Județeană de Fond Funciar Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar Bala și Comisia

Locală de Fond Funciar Șovarna, în raport de prevederile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ. și de principiul legalității căilor de atac, consacrat și la nivel

constituțional, în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și

al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Prin acțiunea civilă

înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 15 mai 2008, sub

nr. 463/181/2008 petentul V.M.G., în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond

Funciar Ponoarele, Comisa Locală de Fond Funciar Bala, Comisia Locală de Fond

Funciar Șovarna și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar

Mehedinți a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor la care este îndreptățit.

Sentința judecătoriei

a fost pronunțată la data de 30 martie 2010, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005, ce a modificat Legea nr. 18/1991, dar și legile ulterioare

adoptate în materia fondului funciar.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al acestui act normativ,

calea de atac ce se exercită împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești

în procesele de fond funciar în primă instanță, este recursul.

Acțiunea din prezenta

cauză are caracterul unui litigiu de fond funciar, iar hotărârea pronunțată în

primă instanță este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Cum normele de

procedură sunt de imediată aplicare, calea de atac ce se putea exercita

împotriva sentinței civile nr. 208 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Baia de

Aramă, era recursul.

Această concluzie,

rezultă și din interpretarea „per a contrario” a prevederilor art. 725 alin. (3)

C. proc. civ., care dispun că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în

vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de

legea sub care au fost pronunțate, ceea ce înseamnă că cele pronunțate

ulterior, cad sub incidența legii noi.

În atare situație,

Curtea de Apel Craiova a constatat că Tribunalul Mehedinți în mod legal a

soluționat calea de atac, ca fiind recurs, întrucât în raport de dispozițiile

legale enunțate, calea de atac exercitată de părți era recursul.

În aceste condiții, a

constatat că decizia ce face obiectul recursului este o hotărâre pronunțată în

recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.,

nesusceptibilă de a fi atacată la rândul său cu recurs, împotriva sa putându-se

exercita în condițiile legii, celelalte căi extraordinare de atac.

Împotriva deciziei

nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs V.M.G.,

întemeiat în drept în principal pe dispozițiile art. 377 pct. 5 C. civ., Legii

nr. 247/2005, art. 33 din Constituția României, Legea nr. 18/1991, criticând-o

pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea

deciziei și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată și motivată în

scris.

În motivarea

recursului acesta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate nu se

prescrie, că terenurile pe care le-a solicitat n-au fost expropriate sau

confiscate prin hotărâre judecătorească. A mai susținut că sentința atacată

este nelegală, nemotivată și neconstituțională, iar comisiile locale nu au

respectat dispozițiile art. 129, art. 132 și art. 137 C. proc. civ. și

dispozițiile legilor fondului funciar. Reclamantul a mai susținut că prin

nerespectarea acestor dispoziții legale a fost prejudiciat și că expertiza

tehnică era imposibil de efectuat întrucât nu a avut la dispoziție hărțile

cadastrale întocmite în anii 1949 și 1990.

Recursul

reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile date de lege.

În cauză hotărârea a

cărei anulare s-a cerut este irevocabilă și, în consecință, nesusceptibilă de

reformare pe calea exercitării unui nou recurs.

Prin urmare, conform

cerințelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva

unei hotărâri date în recurs și aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C.

proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci

nesusceptibile de recurs.

Concluzia

inadmisibilității recursului în speța de față se impune prin prisma

reglementării actuale a sistemului căilor de atac, instituit de Codul de

procedură civilă, care nu permite posibilitatea recursului la recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot

exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor

prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi

supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare,

admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea

exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum

și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților

și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare,

neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste

considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat

împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în mod legal, deopotrivă în

recurs, prin raportare la art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă recursul formulat, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de V.M.G. împotriva deciziei nr. 1247 din 16 noiembrie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie 2012.