ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Petentul V.M.G., prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 15 mai 2008, sub nr. 463/181/2008, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisa Locală de Fond Funciar Bala, Comisia Locală de Fond Funciar Șovarna și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinți a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la care este îndreptățit. În motivare a arătat că este moștenitorul lui V.I.M. și că dorește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului său, terenuri situate pe raza comunelor Bala, Ponoarele, Șovarna.

La termenul din data de 09 martie 2010 instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată cu privire la terenurile situate pe raza localității Șovarna, urmând ca cererea disjunsă să fie înregistrată ca un nou dosar și întocmirea unei adrese către petent pentru a comunica dacă invocă sau nu excepția de neconstituționalitate, în caz afirmativ să precizeze care dispoziții și din care lege sunt neconstituționale; să precizeze argumentele pentru fiecare dispoziție legală ce o apreciază neconstituțională; să menționeze dacă înțelege să propună probe sau nu în dovedirea plângerii, răspunsul fiind înaintat la data de 19 martie 2010. Prin sentința civilă nr. 208 din 30 martie 2010 Judecătoria Baia de Aramă a respins plângerea, formulată în baza legilor fondului funciar, de V.M.G.

în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Locală de Fond Funciar Bala și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinți, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că după apariția Legii nr. 247/2005 petentul V.M.G. a formulat cerere la Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut autorului său V.I.M. Hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar Ponoarele prin care a fost respinsă cererea de retrocedare, a fost menținută de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinți, prin Hotărârea nr. 317 din 03 aprilie 2008 (fila 57) acest organ cu activitate jurisdicțională respingând contestația formulată.

Prin cererea de chemare în judecată, petentul a dorit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce a aparținut lui V.I.M., terenuri situate pe raza localităților Bala, Ponoarele și Șovarna. La termenul din data de 09 martie 2010, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată cu privire la terenurile situate pe raza localității Șovarna, urmând ca cererea disjunsă să fie înregistrată ca un nou dosar. S-a reținut că petentul nu a solicitat alte probe în dovedirea acțiunii sale, arătând că înțelege să se folosească doar de înscrisurile depuse și că acesta nu a făcut dovada amplasamentului terenurilor și nici nu s-a putut verifica dacă dreptul de proprietate pentru acestea s-a reconstituit altor persoane.

Prin decizia civilă nr. 687 din 10 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 463/181/2008 s-a respins recursul formulat de petentul V.M.G., împotriva sentinței civile nr. 208 din 30 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă, intimate fiind Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar Bala și Comisia Locală de Fond Funciar Șovarna. Tribunalul Mehedinți, pentru a pronunța această decizie, a reținut că sentința instanței de fond este legală, că excepția de neconstituționalitate invocată este fără obiect, întrucât recurentul nu a arătat ce dispoziție legală aplicabilă în cauză este neconstituțională și că susținerile privind prescripția, exproprierea sau confiscarea nu au legătură cu soluția pronunțată în cauză.

Instanța a mai reținut că precizarea de către reclamant a vecinilor trenurilor solicitate și actele depuse, în mod corect nu au fost valorificate de către instanța de fond, fără a fi completate cu proba unei expertize tehnice de specialitate, nefăcând dovada dreptului petentului. Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul V.M.G. împotriva deciziei civile nr. 687 din 10 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 463/181/2008 în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar Bala și Comisia Locală de Fond Funciar Șovarna, în raport de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. și de principiul legalității căilor de atac, consacrat și la nivel constituțional, în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 15 mai 2008, sub nr. 463/181/2008 petentul V.M.G., în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisa Locală de Fond Funciar Bala, Comisia Locală de Fond Funciar Șovarna și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinți a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la care este îndreptățit. Sentința judecătoriei a fost pronunțată la data de 30 martie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, ce a modificat Legea nr. 18/1991, dar și legile ulterioare adoptate în materia fondului funciar.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al acestui act normativ, calea de atac ce se exercită împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești în procesele de fond funciar în primă instanță, este recursul. Acțiunea din prezenta cauză are caracterul unui litigiu de fond funciar, iar hotărârea pronunțată în primă instanță este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, calea de atac ce se putea exercita împotriva sentinței civile nr. 208 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Baia de Aramă, era recursul. Această concluzie, rezultă și din interpretarea „per a contrario” a prevederilor art. 725 alin. (3) C. proc.

civ., care dispun că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, ceea ce înseamnă că cele pronunțate ulterior, cad sub incidența legii noi. În atare situație, Curtea de Apel Craiova a constatat că Tribunalul Mehedinți în mod legal a soluționat calea de atac, ca fiind recurs, întrucât în raport de dispozițiile legale enunțate, calea de atac exercitată de părți era recursul. În aceste condiții, a constatat că decizia ce face obiectul recursului este o hotărâre pronunțată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată la rândul său cu recurs, împotriva sa putându-se exercita în condițiile legii, celelalte căi extraordinare de atac.

Împotriva deciziei nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs V.M.G., întemeiat în drept în principal pe dispozițiile art. 377 pct. 5 C. civ., Legii nr. 247/2005, art. 33 din Constituția României, Legea nr. 18/1991, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată și motivată în scris. În motivarea recursului acesta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate nu se prescrie, că terenurile pe care le-a solicitat n-au fost expropriate sau confiscate prin hotărâre judecătorească.

A mai susținut că sentința atacată este nelegală, nemotivată și neconstituțională, iar comisiile locale nu au respectat dispozițiile art. 129, art. 132 și art. 137 C. proc. civ. și dispozițiile legilor fondului funciar. Reclamantul a mai susținut că prin nerespectarea acestor dispoziții legale a fost prejudiciat și că expertiza tehnică era imposibil de efectuat întrucât nu a avut la dispoziție hărțile cadastrale întocmite în anii 1949 și 1990. Recursul reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile date de lege.

În cauză hotărârea a cărei anulare s-a cerut este irevocabilă și, în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs. Prin urmare, conform cerințelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs. Concluzia inadmisibilității recursului în speța de față se impune prin prisma reglementării actuale a sistemului căilor de atac, instituit de Codul de procedură civilă, care nu permite posibilitatea recursului la recurs. Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală. Recunoașterea exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în mod legal, deopotrivă în recurs, prin raportare la art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) C. proc. civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M.G. împotriva deciziei nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.