ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 67 din 28 septembrie 2010, Judecătoria Baia de Aramă, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 260 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.V., la 4 luni închisoare. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.V., la 2 luni închisoare. În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au constatat concurente infracțiunile săvârșite și a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și s-a dispus anularea actului falsificat. În baza art. 14 alin. (1), (3) și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în vara anului 2007, I.V.

a întocmit un înscris sub semnătură privată, în care menționa antedatat că în anul 1982 a cumpărat de la L.M. o suprafață de teren agricol de 15.000 mp, cu suma de 10.000 lei, deși în realitate conveniseră vânzarea-cumpărarea în anul 2007 a unei suprafețe de teren de 1.500 mp contra sumei de 1.000 lei și circa 8-9 mc material lemnos, înscris folosit în fața instanței de judecată, unde L.M. a solicitat validarea convenției în sensul actului nereal, iar numiții L.A. și D.Z. au dat declarații mincinoase în vederea confirmării înscrisului nereal fața de adevărata convenție dintre părți. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator din cauză, rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, ale inculpatului și actele aflate la dosarul cauzei.

Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel partea vătămată M.M. și inculpatul I.V. Prin decizia penala nr. 45/A din 4 martie 2011, Tribunalul Mehedinți a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpatul I.V. și de apelanta parte vătămată M.M. împotriva sentinței penale nr. 67 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă, însușindu-și argumentația instanței de fond. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 1787 din 4 noiembrie 2011 a respins recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 4 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 203/181/2010, ca nefondat.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat un nou recurs inculpatul I.V., arătând, în motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei, că atacă toate hotărârile pronunțate deoarece a fost „nevoit a face falsul și uzul de fals complice cu vânzătoarea L.M.". La termenul de judecata din data de 19 aprilie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de lege sunt apelul și recursul. Analizând decizia atacată prin prisma excepției invocate din oficiu, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a uzat deja în cauză de acestea, ultima fiind cea a recursului, astfel cum este ea reglementată de dispozițiilor art. 385 1 C. proc.

pen. În acest context juridic, în cauza de față, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege si de care a uzat inculpatul, a fost soluționată prin decizia penală nr. 1787 din 04 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de recurs, decizia pronunțată fiind definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii. În speța, se constată faptul că în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală. Așadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpatul I.V. este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 1787 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.