ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 2825 din 30 iunie 2009 a

Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor și în

consecință a fost respinsă acțiunea reclamantei E.G. în contradictoriu cu

această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a

reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei este

întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, potrivit cărora principala atribuție o reprezintă emiterea

deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, instanța

constatând că această autoritate nu are atribuții cu privire la plata

despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003.

Pe fondul cauzei

instanța a apreciat că nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de

soluționare a unei cereri, având în vedere că pentru a fi plătite compensațiile

solicitate este necesară alocarea unor sume în buget, iar Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților nu a efectuat plata solicitată întrucât nu

i-au fost puse la dispoziție sume de bani cu această destinație.

Instanța a constatat

că, în raport de suma ce urmează a fi achitată reclamantei, compensațiile se

acordă eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, respectiv 40%

în primul an și 60% în cel de-al doilea, iar nu într-o singură tranșă așa cum a

formulat cererea reclamanta, prin acțiunea introductivă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu

prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la plata sumei de 316.055,52 RON actualizată, sumă ce a fost

acordată prin Hotărârea nr. 19/2008 emisă de Prefectura Municipiului București

- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte a

constatat că acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea

Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența

Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere

următoarele argumente:

Conform prevederilor

art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003:

„(5) Hotărârile

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

(6) Hotărârile

pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”

Întrucât dispozițiile

arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în

materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -

prevăd competența exclusivă a Secției de contencios administrativ a

tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea

hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența

materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a dispune efectuarea

plății despăgubirilor.

Înalta Curte reține

faptul că dispozițiile art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind

stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului,

cu modificările și completările ulterioare, prevăd că, “prin decizie,

vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care

coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata

despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri

ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București. (…).

Deciziile de plată

prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin

care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate

în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în

raza căruia domiciliază solicitantul.”

Pentru aceste

considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de E.G. împotriva Sentinței nr. 2825 din 30 iunie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2010.