ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 2825 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantei E.G. în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora principala atribuție o reprezintă emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, instanța constatând că această autoritate nu are atribuții cu privire la plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003. Pe fondul cauzei instanța a apreciat că nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, având în vedere că pentru a fi plătite compensațiile solicitate este necesară alocarea unor sume în buget, iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a efectuat plata solicitată întrucât nu i-au fost puse la dispoziție sume de bani cu această destinație.

Instanța a constatat că, în raport de suma ce urmează a fi achitată reclamantei, compensațiile se acordă eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în cel de-al doilea, iar nu într-o singură tranșă așa cum a formulat cererea reclamanta, prin acțiunea introductivă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 316.055,52 RON actualizată, sumă ce a fost acordată prin Hotărârea nr. 19/2008 emisă de Prefectura Municipiului București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte a constatat că acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele argumente: Conform prevederilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003: „(5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.” Întrucât dispozițiile arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența exclusivă a Secției de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a dispune efectuarea plății despăgubirilor.

Înalta Curte reține faptul că dispozițiile art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că, “prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

(…). Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.” Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de E.G. împotriva Sentinței nr. 2825 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.