ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7925/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7925/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanții Z.T. și Z.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sebeș prin Primar, Primăria Municipiului Sebeș prin Primar și Comisia pentru analizarea și propunerea soluțiilor la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ca prin hotărâre judecătorească: - în principal, să se anuleze toate actele procedurale precum și toate înscrisurile îndeplinite de Primar și de funcționarii publici din cadrul Comisiei pentru analizarea și propunerea soluțiilor la notificarea formulată procedural, în termen legal, în temeiul Legii nr. 10/2001, de reclamanți în Dosar 11219/28 iunie 2001 al Primăriei Sebeș; - în subsidiar, să se stabilească măsuri reparatorii juste și echitabile, prin echivalent bănesc, pentru reclamanți, privind imobilul situat în cartierul Petrești, Municipiul Sebeș, str. 30 Decembrie, înscris în C.F.
Petrești. În motivarea cererii, reclamanții, cetățeni germani, susțin că au formulat în termen legal, notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul menționat, pe care au adresat-o Prefecturii jud. Alba care i-a îndrumat să se adreseze Primăriei Sebeș; Prefectura având competența de a centraliza doar notificările prin care se cereau despăgubiri. Ca urmare, notificarea a fost depusă la B.E.J. B.L. cu din 28 iunie 2001 pentru a fi înaintată Primăriei Sebeș. Reclamanții au arătat că imobilul solicitat a fost proprietatea lor, însă după ce s-au stabilit în anul 1980 în Germania, prin Decizia nr. 350 din 3 iulie 1980 a Biroului Permanent al Consiliului Executiv din cadrul Consiliului Popular al Județului Alba, Statul Român le-a confiscat proprietatea.
Soții Z. și-au schimbat numele în 1983 din „C.” în „Z.”, din motive politice. Deși a solicitat restituirea proprietății și în temeiul Legii nr. 112/1995, nu au primit nicio măsură reparatorie, nici în temeiul acestei legi și nici a altor legi de reparație: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 sau altor acorduri internaționale încheiate de România. La data formulării notificării din 28 iunie 2001 către Primăria Sebeș, Consiliul Local Sebeș avea cunoștință că imobilul - casă și teren, situate în Petrești - Sebeș, str. 30 Decembrie, înscris în C.F. Petrești, era deja înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 familiei V.N.M. și V.A.M. conform Contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996 emis de R.A.
A. Sebeș și Actului adiționat din 27 iunie 2000 emis de R.A. A. Sebeș. În consecință, Primăria Sebeș trebuia să trimită notificarea Prefecturii Alba, instituție competentă în centralizarea și soluționarea notificărilor prin care se solicitau măsuri reparatorii în echivalent bănesc. Deși nu aveau competența, reprezentanții Primăriei Sebeș au solicitat prin două adrese - din 14 august 2002 și din 5 iunie 2006, completarea dosarului. După ultima notificare făcută de Primăria Sebeș doar către unul dintre reclamanți, Z.T., care era în convalescență după repetate intervenții chirurgicale, plecând de la inaplicabilitatea principiului mandatului tacit reciproc cu privire la corespondență, prin Dispoziția nr. 2042 din 17 iulie 2006, Primarul Sebeș a respins notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii 10/2001.
Această dispoziție o consideră nelegală întrucât Comisia pentru analizarea și propunerea soluțiilor la notificarea formulată nu era competentă întrucât imobilul solicitat fusese înstrăinat și nefondată, pentru că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului anterior preluării abuzive de către Statul Român, iar pe de altă parte, pentru că nu au beneficiat de niciun fel de măsuri reparatorii. Prin Sentința civilă nr. 1181 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul Sebeș și a pârâtelor Comisia pentru analizarea și propunerea soluțiilor la notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 și Primăria Municipiului Sebeș și în consecință, respinsă acțiunea față de aceste pârâte.
A fost respinsă excepția tardivității formulării acțiunii. A fost admisă contestația formulată și precizată de contestatori împotriva Dispoziției nr. 2042 din 17 iulie 2006, anulată dispoziția și s-a dispus emiterea unei noi dispoziții prin care să se soluționeze fondul notificării. Pentru a admite excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că față de dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, calitatea procesual pasivă în litigiile întemeiate pe Legea nr. 10/2001 revine Primarului și nu Municipiului Sebeș. Comisia, de asemenea, nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are capacitate procesuală și nu poate fi parte în proces, deci a fost admisă excepția și față de această pârâtă.
Excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă, cu motivarea că intimatul nu a făcut proba certă că a comunicat ambilor reclamanți dispoziția, iar confirmarea de primire depusă la dosar nu face o asemenea dovadă, și oricum privesc doar un reclamant. În privința corespondenței exprese nu operează mandatul tacit reciproc. Prin recomandata invocată se putea comunica adresa din 5 iunie 2006 și pentru că nu s-a făcut dovada certă a comunicării dispoziției, instanța a apreciat că nu s-a comunicat. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la dosar au fost depuse actele doveditoare necesare soluționării notificării, astfel că Primarul Municipiului Sebeș se poate pronunța asupra notificării, având în vedere că prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea pentru că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al reclamanților, nici preluarea abuzivă de către Stat a imobilului, sau a despăgubirii reclamanților în temeiul vreunei legi speciale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Sebeș, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în ce privește excepția tardivității acțiunii și respingerea acesteia. În motivarea apelului, pârâtul susține că dosarul cuprinzând notificarea formulată de notificatorii Z.T. și Z.I., înregistrată la Primăria Sebeș din 28 iunie 2001, a fost soluționată prin Dispoziția de respingere nr. 2042 din 17 iulie 2006, care le-a fost comunicată notificatorilor cu confirmarea de primire din data de 29 iulie 2006. Această dispoziție îi privea pe ambii reclamanți și confirmarea de primire adresată lui Z.T. a fost semnată de Z.I. În această situație, apelantul apreciază că reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea Dispoziției nr. 2042/2006, pe care o putea ataca în termen legal, iar pe de altă parte era obligată să îl comunice destinatarului, câtă vreme soțul său era destinatarul, necomunicarea fiind imputabilă reclamantei.
Față de data la care a fost comunicată dispoziția și data formulării contestației de față, apelantul consideră că este depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtului. În considerentele hotărârii s-a reținut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul unității deținătoare. Termenul de 30 de zile în care poate fi atacată dispoziția de respingere a notificării curge de la momentul comunicării dispoziției.
Pârâtul susține că a comunicat Dispoziția nr. 2042/2006 cu confirmare de primire, însă nu poate face dovada actului pe care l-a comunicat în acest fel. Potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească. Ori, în condițiile în care nu a fost dovedită comunicarea actului către cele două persoane care au formulat notificarea (calitatea lor de soți fiind irelevantă din perspectiva comunicării unui act oficial) nu pot fi decăzuți din termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Nu s-au analizat aspecte care vizează fondul contestației pentru că nu au fost invocate. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sebeș invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. Recurentul critică hotărârea numai sub aspectul tardivității formulării contestației împotriva Dispoziției de respingere a notificării nr. 2042 din 17 iulie 2006. Prin motivele de recurs se susține că dispoziția contestată a fost comunicată notificatorilor cu confirmarea de primire din data de 29 iulie 2006 iar confirmarea de primire a fost depusă în original la dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Alba la termenul din data de 25 noiembrie 2010 și că dispoziția îi privea pe ambii reclamanți. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se contată nefondat recursul în considerentele celor ce succed. Recurentul pârât critică hotărârea ce face obiectul recursului numai sub aspectul tardivității contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 2042 din 17 iulie 2006 a cărei anulare se solicită.
Legea nr. 10/2001 nu prevede o procedură specială a comunicării dispoziției sau deciziei unității deținătoare, situație în care sunt aplicabile, prin analogie dispozițiile generale ale art. 86 alin. (3) C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură. Aplicabilitatea dispozițiilor C. proc. civ. și în procedura administrativă prealabilă, o dovedește art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede o astfel de procedură atunci când stabilește în sarcina entității notificate obligația de a comunica persoanei îndreptățite cine este unitatea deținătoare. Cu atât mai mult exigența trebuie respectată atunci când este vorba despre comunicarea soluției adoptate. Sarcina probei respectării unei proceduri capabile să asigure transmiterea și primirea comunicării aparține emitentului actului, iar lipsa unei asemenea probe profită reclamantului.
În cauză, recurentul-pârât a depus la dosar un „aviz”, unde apare doar numele reclamantului Z.T. nu și al soției acestuia. Mențiunile cuprinse în aviz nu dovedesc natura înscrisului ce a fost comunicat reclamantului, așa cum cer dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Mai mult recurentul nu a depus la dosar confirmarea de primire a actului, intitulat dispoziție, așa cum prevede art. 86 alin. (3) C. proc. civ. Cum în speță, recurentul nu a probat că a respectat procedura privind comunicarea dispoziției ce face obiectul cauzei, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sebeș împotriva Deciziei nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.