ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7925/2011

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Alba, reclamanții Z.T. și Z.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Sebeș prin Primar, Primăria Municipiului Sebeș prin Primar și

Comisia pentru analizarea și propunerea soluțiilor la notificarea formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, ca prin hotărâre judecătorească:

- în principal, să se

anuleze toate actele procedurale precum și toate înscrisurile îndeplinite de

Primar și de funcționarii publici din cadrul Comisiei pentru analizarea și

propunerea soluțiilor la notificarea formulată procedural, în termen legal, în

temeiul Legii nr. 10/2001, de reclamanți în Dosar 11219/28 iunie 2001 al

Primăriei Sebeș;

- în subsidiar, să se

stabilească măsuri reparatorii juste și echitabile, prin echivalent bănesc,

pentru reclamanți, privind imobilul situat în cartierul Petrești, Municipiul

Sebeș, str. 30 Decembrie, înscris în C.F. Petrești.

În motivarea cererii,

reclamanții, cetățeni germani, susțin că au formulat în termen legal,

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul menționat, pe care au

adresat-o Prefecturii jud. Alba care i-a îndrumat să se adreseze Primăriei

Sebeș; Prefectura având competența de a centraliza doar notificările prin care

se cereau despăgubiri. Ca urmare, notificarea a fost depusă la B.E.J. B.L. cu

din 28 iunie 2001 pentru a fi înaintată Primăriei Sebeș.

Reclamanții au arătat

că imobilul solicitat a fost proprietatea lor, însă după ce s-au stabilit în

anul 1980 în Germania, prin Decizia nr. 350 din 3 iulie 1980 a Biroului

Permanent al Consiliului Executiv din cadrul Consiliului Popular al Județului

Alba, Statul Român le-a confiscat proprietatea. Soții Z. și-au schimbat numele

în 1983 din „C.” în „Z.”, din motive politice. Deși a solicitat restituirea

proprietății și în temeiul Legii nr. 112/1995, nu au primit nicio măsură

reparatorie, nici în temeiul acestei legi și nici a altor legi de reparație:

Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 sau altor acorduri

internaționale încheiate de România.

La data formulării

notificării din 28 iunie 2001 către Primăria Sebeș, Consiliul Local Sebeș avea

cunoștință că imobilul - casă și teren, situate în Petrești - Sebeș, str. 30

Decembrie, înscris în C.F. Petrești, era deja înstrăinat în temeiul Legii nr.

112/1995 familiei V.N.M. și V.A.M. conform Contractului de vânzare-cumpărare

din 5 noiembrie 1996 emis de R.A. A. Sebeș și Actului adiționat din 27 iunie

2000 emis de R.A. A. Sebeș. În consecință, Primăria Sebeș trebuia să trimită

notificarea Prefecturii Alba, instituție competentă în centralizarea și

soluționarea notificărilor prin care se solicitau măsuri reparatorii în

echivalent bănesc. Deși nu aveau competența, reprezentanții Primăriei Sebeș au

solicitat prin două adrese - din 14 august 2002 și din 5 iunie 2006,

completarea dosarului.

După ultima

notificare făcută de Primăria Sebeș doar către unul dintre reclamanți, Z.T.,

care era în convalescență după repetate intervenții chirurgicale, plecând de la

inaplicabilitatea principiului mandatului tacit reciproc cu privire la

corespondență, prin Dispoziția nr. 2042 din 17 iulie 2006, Primarul Sebeș a

respins notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii 10/2001. Această

dispoziție o consideră nelegală întrucât Comisia pentru analizarea și

propunerea soluțiilor la notificarea formulată nu era competentă întrucât

imobilul solicitat fusese înstrăinat și nefondată, pentru că reclamanții și-au

dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului anterior preluării abuzive de

către Statul Român, iar pe de altă parte, pentru că nu au beneficiat de niciun

fel de măsuri reparatorii.

Prin Sentința civilă

nr. 1181 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost

admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul Sebeș

și a pârâtelor Comisia pentru analizarea și propunerea soluțiilor la

notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 și Primăria Municipiului Sebeș

și în consecință, respinsă acțiunea față de aceste pârâte. A fost respinsă

excepția tardivității formulării acțiunii. A fost admisă contestația formulată și

precizată de contestatori împotriva Dispoziției nr. 2042 din 17 iulie 2006,

anulată dispoziția și s-a dispus emiterea unei noi dispoziții prin care să se

soluționeze fondul notificării.

Pentru a admite

excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că față

de dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, calitatea

procesual pasivă în litigiile întemeiate pe Legea nr. 10/2001 revine Primarului

și nu Municipiului Sebeș. Comisia, de asemenea, nu are calitate procesuală

pasivă întrucât nu are capacitate procesuală și nu poate fi parte în proces,

deci a fost admisă excepția și față de această pârâtă.

Excepția tardivității

formulării acțiunii a fost respinsă, cu motivarea că intimatul nu a făcut proba

certă că a comunicat ambilor reclamanți dispoziția, iar confirmarea de primire

depusă la dosar nu face o asemenea dovadă, și oricum privesc doar un reclamant.

În privința corespondenței exprese nu operează mandatul tacit reciproc. Prin

recomandata invocată se putea comunica adresa din 5 iunie 2006 și pentru că nu

s-a făcut dovada certă a comunicării dispoziției, instanța a apreciat că nu s-a

comunicat.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că la dosar au fost depuse actele doveditoare necesare

soluționării notificării, astfel că Primarul Municipiului Sebeș se poate

pronunța asupra notificării, având în vedere că prin dispoziția atacată a fost

respinsă notificarea pentru că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al

reclamanților, nici preluarea abuzivă de către Stat a imobilului, sau a

despăgubirii reclamanților în temeiul vreunei legi speciale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Sebeș, solicitând

admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în ce privește excepția

tardivității acțiunii și respingerea acesteia.

În motivarea

apelului, pârâtul susține că dosarul cuprinzând notificarea formulată de

notificatorii Z.T. și Z.I., înregistrată la Primăria Sebeș din 28 iunie 2001, a

fost soluționată prin Dispoziția de respingere nr. 2042 din 17 iulie 2006, care

le-a fost comunicată notificatorilor cu confirmarea de primire din data de 29

iulie 2006. Această dispoziție îi privea pe ambii reclamanți și confirmarea de

primire adresată lui Z.T. a fost semnată de Z.I. În această situație, apelantul

apreciază că reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea Dispoziției nr.

2042/2006, pe care o putea ataca în termen legal, iar pe de altă parte era

obligată să îl comunice destinatarului, câtă vreme soțul său era destinatarul,

necomunicarea fiind imputabilă reclamantei. Față de data la care a fost

comunicată dispoziția și data formulării contestației de față, apelantul

consideră că este depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Alba

Iulia prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul

pârâtului.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

dispoziția de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia

se află sediul unității deținătoare. Termenul de 30 de zile în care poate fi

atacată dispoziția de respingere a notificării curge de la momentul comunicării

dispoziției.

Pârâtul susține că a

comunicat Dispoziția nr. 2042/2006 cu confirmare de primire, însă nu poate face

dovada actului pe care l-a comunicat în acest fel. Potrivit art. 1169 C. civ.,

cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească. Ori, în

condițiile în care nu a fost dovedită comunicarea actului către cele două

persoane care au formulat notificarea (calitatea lor de soți fiind irelevantă

din perspectiva comunicării unui act oficial) nu pot fi decăzuți din termenul

de 30 de zile prevăzut de lege.

Nu s-au analizat

aspecte care vizează fondul contestației pentru că nu au fost invocate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sebeș invocând

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea

numai sub aspectul tardivității formulării contestației împotriva Dispoziției

de respingere a notificării nr. 2042 din 17 iulie 2006. Prin motivele de recurs

se susține că dispoziția contestată a fost comunicată notificatorilor cu

confirmarea de primire din data de 29 iulie 2006 iar confirmarea de primire a

fost depusă în original la dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Alba la

termenul din data de 25 noiembrie 2010 și că dispoziția îi privea pe ambii

reclamanți.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs se contată nefondat recursul în

considerentele celor ce succed.

Recurentul pârât

critică hotărârea ce face obiectul recursului numai sub aspectul tardivității

contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 2042 din 17 iulie 2006 a cărei

anulare se solicită.

Legea nr. 10/2001 nu

prevede o procedură specială a comunicării dispoziției sau deciziei unității

deținătoare, situație în care sunt aplicabile, prin analogie dispozițiile

generale ale art. 86 alin. (3) C. proc. civ. privind comunicarea actelor de

procedură.

Aplicabilitatea

dispozițiilor C. proc. civ. și în procedura administrativă prealabilă, o

dovedește art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede o astfel de

procedură atunci când stabilește în sarcina entității notificate obligația de a

comunica persoanei îndreptățite cine este unitatea deținătoare.

Cu atât mai mult

exigența trebuie respectată atunci când este vorba despre comunicarea soluției

adoptate.

Sarcina probei

respectării unei proceduri capabile să asigure transmiterea și primirea

comunicării aparține emitentului actului, iar lipsa unei asemenea probe profită

reclamantului.

În cauză,

recurentul-pârât a depus la dosar un „aviz”, unde apare doar numele

reclamantului Z.T. nu și al soției acestuia.

Mențiunile cuprinse

în aviz nu dovedesc natura înscrisului ce a fost comunicat reclamantului, așa

cum cer dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Mai mult recurentul

nu a depus la dosar confirmarea de primire a actului, intitulat dispoziție, așa

cum prevede art. 86 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în speță,

recurentul nu a probat că a respectat procedura privind comunicarea dispoziției

ce face obiectul cauzei, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sebeș împotriva Deciziei nr.

2 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2011.