ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3612/2010

HOTĂRÂRE
10.06.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3612/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

nr. vechi 16482/2004

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 48 din 3 februarie 2004

Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții R.A. și

R.M., reprezentați de P.I.A., împotriva Primăriei Municipiului Sebeș, a anulat dispoziția

din 22 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Sebeș privind respingerea notificării

din 06 noiembrie 2001, formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, a constatat

că reclamanții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul

înscris în CF nr. XX Petrești, nr. top AA, casă și loc de casă în suprafață de 250

m.p, a obligat pârâta să transmită Prefecturii județului Alba decizia și documentația

necesară acordării despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 36

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr.

859/A/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Sebeș.

Pentru a pronunța această

hotărâre, au fost avute în vedere, în esență, următoarele considerente de fapt și

de drept:

Potrivit art. 24

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor cu destinația de locuințe,

dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent

se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, persoana îndreptățită putând opta

și pentru celelalte forme de resti­tuire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului.

În cauză, este de necontestat

că locuința trecută în proprietatea statului a fost înstrăinată chiriașilor în condițiile

prevăzute de Legea nr. 112/1995, situație în care, în baza art. 24, combinat cu

art. 18 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești,

care vor fi calculate ținând seama și de împrejurarea că la trecerea în proprietatea

statului a fost despăgubit parțial, suma res­pectivă urmând a fi reactualizată,

reclamantul urmând a primi numai diferența până la valoarea actuală a imobilului.

Concluzia instanței de

apel a fost în sensul că, în mod corect, prima instanță a reținut că imobilul în

litigiu a fost trecut abuziv în proprietatea statului (fără titlu valabil), încălcându-se

astfel dispozițiile Constituției din 1965.

Împotriva deciziei instanței

de apel, a formulat cerere de recurs la data de 8 iulie 2004 Primarul Municipiului

Sebeș, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

Față de constituționalitatea

Decretului nr. 223/1974, recurentul a susținut că, atât instanța de apel, cât și

prima instanța de fond nu erau competente a se pronunța cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din Decretul nr. 223/1974, construcțiile ce aparțineau persoanelor care au făcut

cerere de plecare definitivă din țară erau înstrăinate, până la plecarea acestora,

către Statul Român, care le prelua cu plată, valoarea despăgubirilor fiind stabilită

potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar potrivit aceluiași

articol alin. (2), construcțiile ce aparțineau persoanelor care au plecat în mod

fraudulos din țară sau care, fiind plecate în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea

termenului stabilit pentru înapoierea în țară, treceau fără plată în proprietatea

statului.

Astfel, potrivit înscrisurilor

existente la dosarul cauzei, preluarea în proprietatea statului a imobilului ce

face obiectul litigiului, imobil aparținând numiților R.A. și R.M., s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor art. 2 și art. 4 din Decret, cu plata despăgubirilor legale,

la cererea acestora adresată Consiliului Popular al Județului Alba, ca urmare a

aprobării plecării definitive din țară, emițându-se în acest sens decizia nr. 605/1983.

Față de cele menționate,

s-a solicitat a se constata că organul administrativ a făcut o corectă aplicare

a prevederilor Decretului nr. 223/1974, care era actul normativ în vigoare la acea

dată, ce a reglementat în mod unitar situația juridică a imobilelor de natura celui

în litigiu, situație în care aceste decizii nu pot fi anulate, ele fiind emise în

deplină conformitate cu prevederile decretului, care constituie un titlu de drept

de necontestat în favoarea statului, iar abrogarea Decretului nr. 223/1974 nu este

de natură a duce la desființarea retroactivă a unor drepturi care s-au născut sub

imperiul vechii reglementări.

În ceea ce privește înstrăinarea

imobilului înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara, stabilirea conduitei

persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea

nu a fost abuzivă.

Cu privire la constrângerea

psihică și amenințarea cu un rău de natură să provoace o temere, nu s-a făcut în

cauză nici o dovadă a existenței acestora.

Din oficiu, instanța a

dispus repunerea pe rol a cauzei, prin rezoluția din 21 ianuarie 2010, în vederea

discutării excepției perimării recursului la termenul de judecată din 10 iunie 2010.

Analizând lucrările dosarului,

Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit

art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an.

În speță, recursul dedus

judecății a rămas în nelucrare începând cu data de 09 martie 2006 și niciuna din

părțile litigante nu a înțeles să ceară, în termenul mai sus arătat, continuarea

judecății.

Așa fiind, cum de la momentul

suspendării judecății recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată

de părți - cauza fiind suspendată pe temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ. - a trecut mai mult de 1 an, Înalta Curte urmează a constata

perimarea cererii de recurs.

Constată perimat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sebeș împotriva deciziei nr. 859/A din

1 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3968/2006
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 aprilie 2004, la Tribunalul Alba, reclamantul K.S. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr.1555 di
ÎCCJ 2011-11-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7925/2011
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanții Z.T. și Z.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sebeș prin Primar, Pri
ÎCCJ 2010-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4154/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 348 din 15 aprilie 2009, a admis în parte contestația formulată de reclamanții M.I.L., M.V., R.A.C., M.R.L. și L.R., a dispus anularea Dispoziți
ÎCCJ 2010-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4507/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 14 octombrie 2008, reclamanta B.(născută M.)D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, solicitând anularea Dispoziției nr. 5214 din 8 septembrie 2008 și restituirea în nat
ÎCCJ 2011-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7880/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 27 decembrie 2004 pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 6813/2004, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Alba I
Sursă