ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3612/2010

nr. vechi 16482/2004 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 48 din 3 februarie 2004 Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții R.A. și R.M., reprezentați de P.I.A., împotriva Primăriei Municipiului Sebeș, a anulat dispoziția din 22 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Sebeș privind respingerea notificării din 06 noiembrie 2001, formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul înscris în CF nr. XX Petrești, nr. top AA, casă și loc de casă în suprafață de 250 m.p, a obligat pârâta să transmită Prefecturii județului Alba decizia și documentația necesară acordării despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 859/A/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sebeș. Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere, în esență, următoarele considerente de fapt și de drept: Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, persoana îndreptățită putând opta și pentru celelalte forme de resti­tuire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

În cauză, este de necontestat că locuința trecută în proprietatea statului a fost înstrăinată chiriașilor în condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, situație în care, în baza art. 24, combinat cu art. 18 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești, care vor fi calculate ținând seama și de împrejurarea că la trecerea în proprietatea statului a fost despăgubit parțial, suma res­pectivă urmând a fi reactualizată, reclamantul urmând a primi numai diferența până la valoarea actuală a imobilului.

Concluzia instanței de apel a fost în sensul că, în mod corect, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost trecut abuziv în proprietatea statului (fără titlu valabil), încălcându-se astfel dispozițiile Constituției din 1965. Împotriva deciziei instanței de apel, a formulat cerere de recurs la data de 8 iulie 2004 Primarul Municipiului Sebeș, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: Față de constituționalitatea Decretului nr. 223/1974, recurentul a susținut că, atât instanța de apel, cât și prima instanța de fond nu erau competente a se pronunța cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Decretul nr. 223/1974, construcțiile ce aparțineau persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din țară erau înstrăinate, până la plecarea acestora, către Statul Român, care le prelua cu plată, valoarea despăgubirilor fiind stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar potrivit aceluiași articol alin. (2), construcțiile ce aparțineau persoanelor care au plecat în mod fraudulos din țară sau care, fiind plecate în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară, treceau fără plată în proprietatea statului. Astfel, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, preluarea în proprietatea statului a imobilului ce face obiectul litigiului, imobil aparținând numiților R.A.

și R.M., s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 2 și art. 4 din Decret, cu plata despăgubirilor legale, la cererea acestora adresată Consiliului Popular al Județului Alba, ca urmare a aprobării plecării definitive din țară, emițându-se în acest sens decizia nr. 605/1983. Față de cele menționate, s-a solicitat a se constata că organul administrativ a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 223/1974, care era actul normativ în vigoare la acea dată, ce a reglementat în mod unitar situația juridică a imobilelor de natura celui în litigiu, situație în care aceste decizii nu pot fi anulate, ele fiind emise în deplină conformitate cu prevederile decretului, care constituie un titlu de drept de necontestat în favoarea statului, iar abrogarea Decretului nr. 223/1974 nu este de natură a duce la desființarea retroactivă a unor drepturi care s-au născut sub imperiul vechii reglementări.

În ceea ce privește înstrăinarea imobilului înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara, stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă. Cu privire la constrângerea psihică și amenințarea cu un rău de natură să provoace o temere, nu s-a făcut în cauză nici o dovadă a existenței acestora. Din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, prin rezoluția din 21 ianuarie 2010, în vederea discutării excepției perimării recursului la termenul de judecată din 10 iunie 2010. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: În drept, potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

În speță, recursul dedus judecății a rămas în nelucrare începând cu data de 09 martie 2006 și niciuna din părțile litigante nu a înțeles să ceară, în termenul mai sus arătat, continuarea judecății. Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecății recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți - cauza fiind suspendată pe temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - a trecut mai mult de 1 an, Înalta Curte urmează a constata perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sebeș împotriva deciziei nr. 859/A din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.