ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3328/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 405 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea Tribunalului din Larnaca - Cipru.

S-a dispus punerea în executare a mandatului European de

arestare emis la data de 19 august 2011 de judecătorul competent din cadrul

Tribunalului Larnaca - Cipru, împotriva cetățeanului român C.D. luându-se act că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile cipriote cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a persoanei solicitate C.D., în vederea predării către autoritățile cipriote, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 22 septembrie 2011 până la 21 octombrie 2011, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată C.D. a fost reținută și arestată de la 06 septembrie 2011 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a

II

a penală, a fost înregistrată, la data 06 septembrie 2011, sub numărul 7850/2/2011, sesizarea 2084/11-5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului European de arestare emis la data de 30 august 2011 de către Tribunalul Larnaca - Cipru față de

cetățeanul român C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt

calificat și tâlhărie, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea 302/2004 - republicată.

Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la 06 septembrie 2011 ora 07.30 până la data de 07 septembrie 2011 ora 07,30 prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 67 din 06 septembrie 2011.

In conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea 302/2004 - republicată, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării INTERPOL, și care a relatat, în esență, că nu are cunoștință despre faptele imputate de statul emitent al mandatului European de arestare întrucât a fost în Cipru în luna ianuarie 2011, iar nu în lunile iunie și iulie.

Prin încheierea de ședință din 06 septembrie 2011, în baza art. 103 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.D. pe o durată de 5 zile, de la data de 07 septembrie 2011 până la data de la 11 septembrie 2011, inclusiv și s-a amânat judecarea cauzei pentru prezentarea mandatului European de arestare cu traducerea în limba română.

La data de 09 septembrie 2011 s-a depus mandatul European de arestare emis la data de 19 august 2011 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Larnaca Cipru împotriva cetățeanului român C.D.

Fiind audiat la termenul din 11 septembrie 2011, persoana solicitată a menționat, în esență, că nu consimte la predare.

Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2011, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 24 zile, de la data de 12 septembrie 2011 până la data de la 05 octombrie 2011, inclusiv.

Curtea a constat că mandatul European de arestare răspunde cerințelor prevăzute de art. 86 alin. (1) și 2 din Legea nr. 302/2004 republicată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 din legea de mai sus.

Astfel, mandatul European de arestare a fost emis, la data de 19 august 2011 de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaca - Cipru, în temeiul mandatului de arestare din 19 august 2011 emis de Tribunalul L/CD și a mandatului de arestare din 19 august 2011 emis de Tribunalul Paphos (fila 57).

Infracțiunile pentru care se solicită predarea persoanei solicitate sunt conspirație la comiterea unei infracțiuni, tâlhărie, intrare prin efracție și furt din magazine, intrare prin efracție într-o locuință cu intenția de a comite o infracțiune prev. de Cap. 154, art. 371; Cap. 154, art. 282, art. 283, art.

20; Cap. 154, art. 291, art. 294; Cap. 154, art. 293, art. 20 din Codul penal cipriot.

În fapt, s-a reținut că, la data de 09 iunie 2011, ora 12.30, în Larnaca, I.R.G., I.D.M. și C.D. au atacat un

cetățean cipriot în timp ce acesta se pregătea să intre în mașină, și i-au sustras o geantă în care se afla suma de 9.700 Euro, după care au părăsit locul faptei, fiind urmăriți de poliție fără rezultat. Prin intermediul

sistemului închis de supraveghere video al unui chioșc situat lângă locul

faptei, au fost înregistrate acțiunile celor trei suspecți care mai mult timp au supravegheat victima și, apoi, au atacat-o și i-au sustras suma de bani.

Totodată, s-a reținut că, la data de 28 iulie 2011, persoane necunoscute au sustras suma de 6.530,44 Euro din seiful unui supermarket din Paphos. Conform administratorului, pentru a ajunge în camera în care se afla seiful și a-l deschide, aveau nevoie de niște parole care erau cunoscute doar de câțiva angajați. S-au efectuat cercetări împotriva angajaților care cunoșteau parolele însă fără rezultat. S-a constatat că făptuitorii au amplasat în secret o cameră video în încăperea în care se afla seiful și au înregistrat mișcările și parolele și au aflat astfel cum să deschidă seiful, iar posibilitatea de a avea complici, angajați ai supermarketului, nu este limitată, încă. Ofițeri ai C.I.D.P. au călătorit în România și au identificat suspecții menționați.

Curtea a constatat îndeplinită condiția specială de executare a unui mandat European de arestare de către autoritățile judiciare de executare române prev. de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004 republicată, care reprezintă o transpunere în legislația internă a garanției reglementată de art. 5 din Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul European de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI).

Cât privește respectarea drepturilor prev. de art. 104 din Legea 302/2004 republicată, persoanei solicitate i-a fost pusă la dispoziție o copie a mandatului European de arestare și cu traducere în limba română, aceasta fiind apărată de un avocat ales.

Referitor la cerințele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea 302/2004, Curtea reține că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni în ceea ce privește identitatea.

Curtea apreciază că nu există nici un dubiu relativ la anul nașterii persoanei solicitate, acesta fiind 1984, așa cum rezultă din mandatul European de arestare, depus în forma corectată, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (fila 56). De altfel, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a învederat instanței că, în evidențele instituției, nu figurează înregistrată nici o persoană având numele și prenumele C.D., iar în urma extinderii verificărilor în aceleași evidențe a fost identificată persoana C.D.

Referitor la precizarea persoanei solicitate că nu este de acord cu predarea către autoritățile din Cipru pentru că, la datele calendaristice

când se arată că s-au comis faptele, se afla în România (dovadă pe care

ar putea să o facă cu înscrisuri de la Secțiile 19, 21 și 24 Poliție, martori și înregistrări), Curtea menționează că acest aspect vizează fondul cauzei, care nu poate fi analizat în cauza de față, cu ocazia punerii în executare a mandatului European de arestare, toate chestiunile privind apărările de fond ale persoanei solicitate urmând a fi examinate de către autoritățile judiciare ale statului emitent al mandatului de arestare.

Ca motiv de refuz al executării mandatului European de arestare,

persoana solicitată C.D. a mai învederat împrejurarea că, la

9 septembrie 2011, Secția 21 Poliție a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, cu propuneri legale, dosarul cu nr. 8221/P/2011, în care s-au efectuat față de el cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de port fără drept de cuțit, faptă prev. de art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea 61/1991, întrucât la data de 18 iunie 2011 a fost depistat în

zona străzii Valea Cascadelor, având asupra sa, în buzunarul pantalonilor, un cuțit tip briceag, cu buton marca Stainless. în acest sens a depus adresa nr. 3120984 din 20 septembrie 2011 a Poliției Sector 6 - Secția 21 Politie.

Mai întâi, Curtea constată că această împrejurare nu se circumscrie motivului de refuz de executare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea 302/2004 republicată, așa cum s-a susținut în apărare, deoarece

acest motiv facultativ de refuz de executare este condiționat de existenta

unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul European de arestare, situație care nu se regăsește în speță

întrucât fapta pentru care s-au efectuat cercetări în dosarul 8221/P/2011,

este diferită.

Analizând o eventuală incidență a dispozițiilor art. 112 din legea specială, care reglementează amânarea predării, se constată că nici a aceste prevederi legale nu sunt aplicabile.

Astfel, prin adresa nr. 3120984 din 20 septembrie 2011 a Poliției Sector 6 - Secția 21 Poliție s-a menționat că, în cauza penală 8221/P/2011, s-au efectuat cercetări penale și, nicidecum că s-a început urmărirea penală, iar conform art. 112 din Legea 302/2004, pentru amânarea predării, este necesar a fi îndeplinită condiția ca urmărirea penală să fi fost începută pentru fapta diferită de cea care constituie obiectul mandatului European de arestare.

Apoi, Curtea apreciază că, chiar dacă ar fi fost începută urmărirea penală împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991, nu se justifică amânarea predării ținând cont că amânarea predării constituie o facultate, iar nu o obligație a instanței de judecată, iar gravitatea faptelor care motivează mandatul European de arestare este net superioară în raport cu gravitatea faptei din 18 iunie 2011 care formează obiectului cu nr. 8221/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată a

declarat recursul de față, solicitând prin apărător casarea sentinței și, pe

fond, respingerea cererii de punere în executare a mandatului European de arestare emis pe numele său.

Analizând sesizarea pe baza documentelor și informațiilor comunicate de către statul cipriot precum și sentința recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată este nefondat.

Astfel, mandatul European de arestare a fost emis - la data de 19 august 2011- de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaca - Cipru, că faptele enunțate în mandatul European de arestare sunt din categoria „furt organizat sau armat", fiind sancționate în statul membru emitent cu detențiune pe viată. Această situația se circumscrie dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea 302/2004, republicată, ce reglementează faptele ce dau loc la predare fără a mai fi necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări pentru executarea de către autoritățile române a unui mandat European de arestare.

Totodată se constată îndeplinită și cerințele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea 302/2004, în sensul că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni în ceea ce privește identitatea.

Se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că apărarea persoanei solicitate, în sensul că la datele când s-ar fi comis faptele era în România, vizează fondul cauzei ceea ce nu poate fi analizat cu ocazia punerii în executare a mandatului European de executare.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte constată că în privința

persoanei solicitate, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 86 alin. (1) și (2) și art. 96 din Legea nr. 302/2004, sentința recurată fiind legală și temeinică.

Așa fiind, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina satului, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.D. împotriva sentinței penale nr. 405 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2011.