ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4822/2011

Asupra recursurilor de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 155 din 11 iulie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrative și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petentul S.N.P.P.A.C. – B.T. BIHOR în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR- DIRECȚIA GENERALĂ FINANCIARĂ și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și în consecință a dispus suspendarea executării notei raport nr. 3034630 din 01 iunie 2011, până la pronunțarea instanței de fond. A obligat intimații la plata către petent a sumei de 2.920 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin nota raport nr. 3034630 din 01 iunie 2011 emisă de către Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Financiară s-a dispus diminuarea valorii financiare a normei de hrană de la 700 lei la 130 lei, în vederea încadrării în prevederile bugetare. Instanța a considerat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă.

Astfel, în dovedirea existenței unui caz bine justificat, petenții au invocat faptul că s-a dispus diminuarea valorii financiare a normei de hrană de la 700 lei la 130 lei în vederea încadrării în prevederile bugetare, și că această măsură a încălcat prevederile Ordonanței 26 din 22 iulie 1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și este în contradicție flagrantă cu principiile constituționale, a normelor interne și internaționale, considerând măsura ca fiind abuzivă . In ceea ce privește paguba iminentă Curtea a reținut că prin aplicarea Notei raport, au fost diminuate grav veniturile salariale cu repercusiuni asupra situației financiare, sociale și profesionale, generând un impact negativ asupra ordinii și siguranței cetățeanului.

Totodată instanța a constatat că prevederea din notă referitoare la faptul că regularizarea diferenței dintre valoarea financiară a normelor de hrană stabilită în baza ordinului nr. MS /117/2008, a art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea 118/2010 și a art. 10 alin. (1) din Legea 285/2010 și suma acordată conform actului administrativ în litigiu, se va face în funcție de deschiderile de credite efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, nu este în măsură să înlăture paguba iminentă la care este supus personalul Ministerul Administrației și Internelor prin acordarea sumei de 130 lei, în loc de 700 lei, deoarece diminuarea valorii financiare a normei de hrană determină diminuarea veniturilor salariale ale personalului Ministerului Administrației și Internelor, cu repercusiuni asupra posibilității achitării ratelor scadente, sau a contractării unor credite financiare, prejudiciu care ulterior nu va mai putea fi reparat integral prin acordarea retroactivă la o dată incertă a acestor diferențe ale valorii financiare a normei de hrană.

In ceea ce privește lipsa de interes în promovarea cererii de suspendare, instanța a apreciat că această excepție este neîntemeiată întrucât reclamantul a arătat că și statele de plată aferente lunii iulie sunt întocmite asemenea celor aferente lunii iunie 2011, lună prevăzută expres în cuprinsul notei raport în litigiu, respectiv cuprind aceeași diminuare a valorii financiare a normei de hrană, prin urmare această notă raport produce efecte juridice în continuare pentru lunile următoare. 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală Juridică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra speței deduse judecații atât în ceea ce privește cadrul procesual al litigiului de față, care a fost extins, în mod nepermis, asupra altei structuri din cadrul instituției (Direcția Generală Financiară, care nu are personalitate juridică și nici calitatea de reprezentant procesual al M.A.I.) precum și în ceea ce privește temeinicia cererii de suspendare a executării efectelor Notei - Raport nr. 3034630 din 01 iunie 2011. Referitor la cadrul procesual al prezentei cauze, a arătat că instituția a făcut precizările de rigoare în cuprinsul apărărilor formulate, care ar fi determinat, în urma unei analize judicioase, modificarea citativului în sensul excluderii „Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Generală Financiară" și citării Ministerului Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, cu toate acestea, în mod nelegal, în cuprinsul hotărârii atacate nu se face nicio referire la acest aspect.

Totodată recurentul a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul admiterii cererii de suspendare a efectelor Notei - Raport nr. 3034630 din 01 iunie 2011, susținând că intimatul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre cele două condiții sus­menționate, în sensul dat acestora de lege, ci a făcut doar referire la aspecte de ordin teoretic, fără să arate în concret care ar fi situația care să justifice luarea unei astfel de măsuri. Referitor la paguba iminentă recurentul a arătat că în cazul de față nu se poate vorbi despre existența unei pagube care să nu poată fi reparată chiar și în ipoteza anulării actului administrativ a cărui suspendare se solicită, din cel puțin două considerente.

Primul este reprezentat de faptul că în chiar cuprinsul Notei - raport, la pct. 3, este prevăzută modalitatea prin care aceste sume urmează a fi acordate. Al doilea considerent vizează faptul că și în situația în care s-ar putea vorbi despre un prejudiciu, acesta nu îndeplinește una din cele două cerințe stipulate de prevederile anterioare, respectiv de a fi viitor. Această susținere se bazează pe faptul că măsurile propuse prin actul administrativ în discuție s-au pus deja în practică, aspect ce prezintă relevanță dacă se are în vedere finalitatea urmărită de către intimatul-reclamant la promovarea cererii de suspendare. In acest context, recurentul a precizat faptul că în urma demersurilor întreprinse de către Ministerul Administrației și Internelor pe lângă Ministerul Finanțelor Publice (adresa M.A.I.

nr. 3.035.103 din 15 iunie 2011 care se află la dosarul cauzei), au fost deschise creditele necesare acordării diferențelor reprezentând contravaloarea diferențelor din norma de hrană amânate în luna iunie 2011 și că, până la data pronunțării hotărârii judecătorești atacate (11 iulie 2011), aceste diferențe au fost achitate în mod integral întregului personal din cadrul I.P.J. Bihor, aspect care rezultă cu certitudine și din dispoziția ministrului administrației si internelor nr. 3.035.409 din 06 iulie 2011, anexată în fotocopie. In atare împrejurări, a susținut recurentul, acțiunea intimatului reclamant a rămas fără obiect, încă înainte de data pronunțării hotărârii atacate. În fine recurentul a criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond reclamantului, arătând că prima instanță trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., față de munca prestată de avocat în acest dosar. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prin sentința nr. 155 din 11 iulie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrative și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Bihor și în consecință a dispus suspendarea executării notei raport nr. 3034630 din 01 iunie 2011, până la pronunțarea instanței de fond.

A obligat intimații la plata către petent a sumei de 2.920 lei, cheltuieli de judecată. Prin motivele de recurs formulate, recurentul Ministerul Administrației și Internelor a susținut și a făcut dovada că în urma demersurilor întreprinse de către Ministerul Administrației și Internelor pe lângă Ministerul Finanțelor Publice (adresa M.A.I. nr. 3.035.103 din 15 iunie 2011 care se află la dosarul cauzei), au fost deschise creditele necesare acordării diferențelor reprezentând contravaloarea diferențelor din norma de hrană amânate în luna iunie 2011 și că, până la data pronunțării hotărârii judecătorești atacate (11 iulie 2011), aceste diferențe au fost achitate în mod integral întregului personal din cadrul I.P.J.

Bihor, aspect care rezultă cu certitudine și din dispoziția ministrului administrației si internelor nr. 3.035.409 din 06 iulie 2011, anexată în fotocopie. Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că situația faptică ce a constituit obiectul prezentului litigiu nu mai există în prezent (diferențele reprezentând contravaloarea diferențelor din norma de hrană neachitate în luna iunie 2011 fiind achitate integral) Înalta Curte reține că acțiunea intimatului reclamant a rămas fără obiect, motiv pentru care va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul menționat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală Juridică împotriva sentinței nr. 155 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Notei Raport nr. 3034630 din 1 iunie 2011, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.