ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2017

Decizia nr. 247/2017

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul

Tribunalului Bihor la data de 11 decembrie 2014 reclamantul A. din M.A.I.

personal contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor, în reprezentarea

membrilor de sindicat B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, Ministerul

Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Instituția Prefectului Județului Bihor, a solicitat

să se constate că se impune aplicarea dispozițiilor legale a

prevederilor art. 5 din Ordinul MAI nr. S/310 din 21 decembrie 2009

(desecretizat) coroborat cu Ordinul ministrului apărării

naționale nr. M.S. 76 din 19 iulie 2013 prin care se actualizează

valoarea normelor de hrană în raport de caloriile zilnice alocate, să

fie obligat pârâtul ÎPJ Bihor la calculul diferenței alocației

valorice de hrană de la valoarea de 24 lei/zi la valoarea actualizată

de 27 lei/zi pentru perioada 1 februarie 2013 și până în prezent,

să fie obligați pârâții. În solidar, la acordarea

diferenței de 3 lei/zi a normei de hrană nr. 6, conform prevederilor

legale actualizată conform Ordinului ministrului apărării

naționale nr. M.S. nr. 76 din 19 iulie 2013, sumă actualizată cu

indicele de inflație, pentru fiecare membru de sindicat din prezenta

cerere de la data de 1 februarie 2013 și până în prezent.

În ședința din 13 ianuarie

2016 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii

formulată de reclamant în favoarea secției I civilă, Completul

de litigii de muncă și asigurări sociale, din cadrul

Tribunalului Bihor, care a înregistrat prezentul dosar sub nr. x/111/2016*.

Prin Sentința civilă nr.

419/LM din 14 iunie 2016, Tribunalul Bihor a admis excepția

necompetenței sale teritorial invocate din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Instanța a reținut că

reprezentanta reclamanților nu a dovedit că Biroul Teritorial Bihor

al sindicatului ar avea personalitate juridică și, în raport de

dispozițiile art. 260 alin. (2) C. proc. civ. și ale Deciziei nr.

1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în recurs în interesul legii, a ținut cont de sediul

sindicatului reclamant pentru determinarea instanței competente

teritorial.

Dosarul a fost inițial

înregistrat pe rolul secției a II-a de contencios administrativ și

fiscal la Tribunalul București, care, prin încheierea de

ședință din camera de consiliu din 22 septembrie 2016, și-a

declinat competența în favoarea secției a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Prin Sentința civilă nr.

11144, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, a declinat la rândul său competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Instanța a reținut că

acțiunea de față constituie un conflict de muncă cu privire

la executarea contractului individual de muncă și, potrivit art. 210

din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează

tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau

locul de muncă reclamantul, fapt ce dă posibilitatea alegerii dintre

două posibile instanțe exclusiv competente.

S-a mai reținut că, potrivit

art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanței

judecătorești în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Referindu-se la dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013, dar

reținând că sindicatul, reclamant este unul de tip federativ,

constituit în birouri teritoriale, care, potrivit statului, reprezintă

sindicatul în raporturile cu terții și în fața instanțelor

de judecată, Tribunalul București a apreciat că, în

speță, competența este atrasă nu numai de sediul central al

sindicatului, ci și de sediul unei structuri teritoriale cu drept de

reprezentare, în speță A. și Personalului Contractual din MAI -

Biroul Teritorial Bihor cu sediul în Oradea.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată

în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea

dialogului social nr. 62/2011, organizațiile sindicale, în exercitarea

atribuțiilor ce le revin prevăzute la alin. (1) al aceluiași

articol (respectiv apărarea drepturilor) membrilor lor, ce decurg din

legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele

colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum

și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor

publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului,

prin apărători proprii sau aleși), au dreptul de a întreprinde

orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula

acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei

împuterniciri scrise din partea acestora. Alin. (3) al art. 28 prevede că,

în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2),

organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Potrivit art. 1 lit. u) din

aceeași lege, prin organizație sindicală se înțelege

sindicatul, federația sau confederația sindicală, acestea fiind

structurile care dobândesc, potrivit legii, personalitate juridică.

Prin Decizia nr. 1/2013,

pronunțată în recursul în interesul, Înalta Curte de Casație

și Justiție a statuat că: "în interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea

sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social

nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală

activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, în

interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269

alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, instanța

competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în

cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

În dispozițiile art. 44 din

Statutul Național al Sindicatului Polițiștilor și

Personalului Contractual (SNPPC) din Ministerul Afacerilor Interne care

cuprinde atribuțiile Biroului Teritorial, se prevede la alin. (1) lit. b),

că acesta reprezintă SNPPC în raporturile cu terții, în plan

teritorial, precum și în fața instanțelor de judecată.

Regulamentul de Organizare și

Funcționare al S.N.P.P.C. disponibil pe pagina de internet a acestei

organizații sindicale http://vvww.snppc.ro/documente_utile.php, prevede în

Capitolul II, pct. 2.3. și 2.4., că S.N.P.P.C. este o entitate cu

personalitate juridică proprie, iar Birourile Teritoriale sunt

entități fără personalitate juridică, care

reprezintă sindicatul în relația cu terții și în fața

instanțelor de judecată, prin delegare acordată de

președintele sindicatului, conform prevederilor din statut.

De altfel, se constată că,

în cauză, la termenul din 17 mai 2016, Tribunalul Bihor a pus în vedere

reclamantului să facă dovada personalității juridice a

Biroului Teritorial Bihor, aspect care nu a putut fi probat.

Dat fiind că Biroul Teritorial

Bihor nu are personalitate juridică, nefiind o organizație

sindicală de sine stătătoare, în sensul Legii dialogului social

nr. 62/2011, iar reprezentarea sindicatului în relațiile cu terții

și în fața instanțelor de judecată în baza unei

împuterniciri de la centru nu-i conferă calitate procesuală

activă (acționând doar ca reprezentant al sindicatului reclamant, nu

ca reprezentant al membrilor de sindicat), sediul Biroului Teritorial Bihor nu

are relevanță în determinarea competenței teritoriale a

instanței.

Prin urmare, pentru toate aceste

considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în

primă instanță în favoarea Tribunalului București, ca

instanță în circumscripția căreia se află situat

sediul sindicatului reclamant.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CL