ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2289/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2289/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2289/2016 Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal, modificată la data de 18.05.2015, reclamantul Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, Instituția Prefectului Județului Bihor și Spitalul Clinic de Urgență Oradea, obligarea pârâților să le plătească membrilor de sindicat majorările salariale acordate prin lege în anul 2011. În ședința din 11.11.2015 a fost disjunsă acțiunea formulată de reclamant în reprezentarea personalului contractual, cauza fiind înregistrată sub nr. x/111/2015.
Prin sentința civilă nr. 2521/CA din 12.11.2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/111/2015, a admis excepția de nccompetență funcțională și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă, în ce îi privește pe membrii de sindicat - personal contractual. Cauza a fost înregistrată la data de 11.01.2016 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, sub nr. x/111/2015*, iar prin sentința civilă nr. 434/LM din 16.06.2016 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bihor și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea sediului central al sindicatului, situat în București.
Cauza a fost înregistrată la data de 1.09.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2016. Prin sentința nr. 9538 din 26.10.2016, Tribunalul București, secția a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. În considerentele hotărârii s-a reținut, în esență, faptul că reclamantul Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.
are sediul central în București, însă acțiunea a fost formulată de Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor. Tribunalul București a reținut că potrivit statutului său, Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. (S.N.P.P.C.) este un sindicat național de tip federativ (art. 3) și se constituie în Birouri Teritoriale în cadrul fiecărui inspectorat județean de poliție [art. 15 alin. (1) lit. d)]. Aceste Birouri Teritoriale (organizații teritoriale) pot fuziona între ele de comun acord prin hotărârile adunărilor generale teritoriale [art. 15 alin. (2)]. De asemenea, potrivit dispozițiilor statutare (art. 43), Biroul Teritorial are organe de conducere, un sediul propriu și reprezintă S.N.P.P.C.
în raporturile cu terții, în plan teritorial, precum și în fața instanțelor de judecata (art. 45). Ca atare, în considerarea art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, competența este atrasă nu numai de sediul central al unui sindicat, ci și de sediul unei structuri teritoriale cu drept de reprezentare, în speță Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor. Pe cale de consecință, s-a dispus, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și art. 269 alin. (2) C. muncii, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Acțiunea cu care a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de către Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.
- Biroul Teritorial Bihor și are ca obiect obligarea pârâților la plata, către membrii de sindicat, a majorărilor saiariale acordate prin lege în anul 2011. În legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii, se reține că această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea, așadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin decizia nr. 1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, statuându-se că: „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat”.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor an. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat], instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. În concluzie, instanța supremă a arătat că „raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant”. În cauza de față, declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale cu privire la faptul dacă se va ține seama de sediul central al sindicatului, situat în București sau de sediul unei structuri teritoriale cu drept de reprezentare.
Acțiunea a fost formulată de Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor - Biroul Teritorial Bihor. Potrivit art. 3 din Statutul Sindicatului național al polițiștilor și personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne, este vorba de un sindicat național de tip federativ, constituit în Birouri Teritoriale în cadrul fiecărui inspectorat județean de poliție, conform art. 15 alin. (1) lit. d). Se reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 43 din Statut Biroul Teritorial are organe de conducere și un sediu propriu. În art. 44 lit. b) din același Statut se arată faptul că Biroul Teritorial reprezintă S.N.P.P.C. în raporturile cu terții, în plan teritorial, precum și în fața instanțelor de judecată.
Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate și a celor cuprinse în Statutul Sindicatului național al polițiștilor și personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne, competența de soluționare a cauzei este atrasă nu numai de sediul central al unui sindicat, ci și de sediul unei structuri teritoriale cu drept de reprezentare în fața instanțelor de judecată. Constatandu-se că în cauză acțiunea a fost formulată de Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor, în determinarea competenței teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, se va ține seama de instanța în raza căreia își are sediul sindicatul-reclamant, titular al cererii de chemare în judecată.
În considerarea celor ce preced, competența soluționării acțiunii revine Tribunalului Bihor, în a cărui rază teritorială își are sediul Biroul Teritorial al Sindicatului național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.