ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2289/2016

Decizia nr. 2289/2016

Asupra

conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Tribunalului

Bihor, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal,

modificată la data de 18.05.2015, reclamantul Sindicatul național al

polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul

Teritorial Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de

Poliție al Județului Bihor, Instituția Prefectului Județului

Bihor și Spitalul Clinic de Urgență Oradea, obligarea

pârâților să le plătească membrilor de sindicat

majorările salariale acordate prin lege în anul 2011.

În

ședința din 11.11.2015 a fost disjunsă acțiunea

formulată de reclamant în reprezentarea personalului contractual, cauza

fiind înregistrată sub nr. x/111/2015.

Prin

sentința civilă nr. 2521/CA din 12.11.2015, pronunțată de

Tribunalul Bihor, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. x/111/2015, a admis excepția de nccompetență

funcțională și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă,

în ce îi privește pe membrii de sindicat - personal contractual.

Cauza a fost

înregistrată la data de 11.01.2016 pe rolul Tribunalului Bihor, secția

I civilă, sub nr. x/111/2015*, iar prin sentința civilă nr.

434/LM din 16.06.2016 a fost admisă excepția de

necompetență teritorială a Tribunalului Bihor și

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în considerarea sediului central al sindicatului,

situat în București.

Cauza a fost

înregistrată la data de 1.09.2016 pe rolul Tribunalului București, secția

a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2016.

Prin

sentința nr. 9538 din 26.10.2016, Tribunalul București, secția a

VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția de necompetență teritorială a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bihor.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C.

proc. civ., instanța a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

În

considerentele hotărârii s-a reținut, în esență, faptul

că reclamantul Sindicatul național al polițiștilor și

personalului contractual din M.A.I. are sediul central în București,

însă acțiunea a fost formulată de Sindicatul național al

polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul

Teritorial Bihor.

Tribunalul

București a reținut că potrivit statutului său, Sindicatul

național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.

(S.N.P.P.C.) este un sindicat național de tip federativ (art. 3) și

se constituie în Birouri Teritoriale în cadrul fiecărui inspectorat

județean de poliție [art. 15 alin. (1) lit. d)]. Aceste Birouri

Teritoriale (organizații teritoriale) pot fuziona între ele de comun acord

prin hotărârile adunărilor generale teritoriale [art. 15 alin. (2)].

De asemenea,

potrivit dispozițiilor statutare (art. 43), Biroul Teritorial are organe

de conducere, un sediul propriu și reprezintă S.N.P.P.C. în

raporturile cu terții, în plan teritorial, precum și în fața

instanțelor de judecata (art. 45).

Ca atare, în

considerarea art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel cum a fost interpretat de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1 din 21

ianuarie 2013, competența este atrasă nu numai de sediul central al

unui sindicat, ci și de sediul unei structuri teritoriale cu drept de

reprezentare, în speță Sindicatul național al

polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul

Teritorial Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor.

Pe cale de

consecință, s-a dispus, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și art. 269

alin. (2) C. muncii, declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Bihor.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea

cu care a fost învestită instanța de judecată a fost

formulată de către Sindicatul național al polițiștilor

și personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor și

are ca obiect obligarea pârâților la plata, către membrii de

sindicat, a majorărilor saiariale acordate prin lege în anul 2011.

În

legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv

dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de

sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestora, să se

stabilească și competența teritorială, conform art. 284

alin. (2) C. muncii, se reține că această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă,

în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se

recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula

acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în

valorificarea, așadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea

nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma

legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și

aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin decizia nr.

1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care

s-au admis recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și colegiul de conducere al Curții

de Apel Brașov, statuându-se că: „în interpretarea și aplicarea

unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.

54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011)

stabilește că organizațiile sindicale au calitate

procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de

sindicat”.

În interpretarea

și aplicarea unitară a dispozițiilor an. 269 alin. (2) [fost

art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat], instanța competentă teritorial

în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni

este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În concluzie,

instanța supremă a arătat că „raportat la acțiunile

reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare

procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale

potrivit dispozițiilor art 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările

și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține

seama de sediul sindicatului - reclamant”.

În cauza de

față, declinarea reciprocă de competență a fost

determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale cu

privire la faptul dacă se va ține seama de sediul central al

sindicatului, situat în București sau de sediul unei structuri teritoriale

cu drept de reprezentare.

Acțiunea

a fost formulată de Sindicatul național al polițiștilor

și personalului contractual din Ministerul Administrației și

Internelor - Biroul Teritorial Bihor.

Potrivit art.

3 din Statutul Sindicatului național al polițiștilor și

personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne, este vorba de un

sindicat național de tip federativ, constituit în Birouri Teritoriale în

cadrul fiecărui inspectorat județean de poliție, conform art. 15

alin. (1) lit. d).

Se

reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 43 din

Statut Biroul Teritorial are organe de conducere și un sediu propriu.

În art. 44

lit. b) din același Statut se arată faptul că Biroul Teritorial

reprezintă S.N.P.P.C. în raporturile cu terții, în plan teritorial,

precum și în fața instanțelor de judecată.

Prin urmare,

din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate și a

celor cuprinse în Statutul Sindicatului național al polițiștilor

și personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne,

competența de soluționare a cauzei este atrasă nu numai de

sediul central al unui sindicat, ci și de sediul unei structuri

teritoriale cu drept de reprezentare în fața instanțelor de

judecată.

Constatandu-se

că în cauză acțiunea a fost formulată de Sindicatul

național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.

- Biroul Teritorial Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor, în determinarea competenței

teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, se va

ține seama de instanța în raza căreia își are sediul

sindicatul-reclamant, titular al cererii de chemare în judecată.

În

considerarea celor ce preced, competența soluționării

acțiunii revine Tribunalului Bihor, în a cărui rază

teritorială își are sediul Biroul Teritorial al Sindicatului

național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.