ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2289/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2289/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2289/2016
Asupra
conflictului de competență de față, constată
următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Tribunalului
Bihor, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal,
modificată la data de 18.05.2015, reclamantul Sindicatul național al
polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul
Teritorial Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de
Poliție al Județului Bihor, Instituția Prefectului Județului
Bihor și Spitalul Clinic de Urgență Oradea, obligarea
pârâților să le plătească membrilor de sindicat
majorările salariale acordate prin lege în anul 2011.
În
ședința din 11.11.2015 a fost disjunsă acțiunea
formulată de reclamant în reprezentarea personalului contractual, cauza
fiind înregistrată sub nr. x/111/2015.
Prin
sentința civilă nr. 2521/CA din 12.11.2015, pronunțată de
Tribunalul Bihor, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal,
în Dosarul nr. x/111/2015, a admis excepția de nccompetență
funcțională și a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă,
în ce îi privește pe membrii de sindicat - personal contractual.
Cauza a fost
înregistrată la data de 11.01.2016 pe rolul Tribunalului Bihor, secția
I civilă, sub nr. x/111/2015*, iar prin sentința civilă nr.
434/LM din 16.06.2016 a fost admisă excepția de
necompetență teritorială a Tribunalului Bihor și
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, în considerarea sediului central al sindicatului,
situat în București.
Cauza a fost
înregistrată la data de 1.09.2016 pe rolul Tribunalului București, secția
a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2016.
Prin
sentința nr. 9538 din 26.10.2016, Tribunalul București, secția a
VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis
excepția de necompetență teritorială a instanței
și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Bihor.
Constatând
ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C.
proc. civ., instanța a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de
Casație și Justiție în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
În
considerentele hotărârii s-a reținut, în esență, faptul
că reclamantul Sindicatul național al polițiștilor și
personalului contractual din M.A.I. are sediul central în București,
însă acțiunea a fost formulată de Sindicatul național al
polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul
Teritorial Bihor.
Tribunalul
București a reținut că potrivit statutului său, Sindicatul
național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.
(S.N.P.P.C.) este un sindicat național de tip federativ (art. 3) și
se constituie în Birouri Teritoriale în cadrul fiecărui inspectorat
județean de poliție [art. 15 alin. (1) lit. d)]. Aceste Birouri
Teritoriale (organizații teritoriale) pot fuziona între ele de comun acord
prin hotărârile adunărilor generale teritoriale [art. 15 alin. (2)].
De asemenea,
potrivit dispozițiilor statutare (art. 43), Biroul Teritorial are organe
de conducere, un sediul propriu și reprezintă S.N.P.P.C. în
raporturile cu terții, în plan teritorial, precum și în fața
instanțelor de judecata (art. 45).
Ca atare, în
considerarea art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel cum a fost interpretat de
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1 din 21
ianuarie 2013, competența este atrasă nu numai de sediul central al
unui sindicat, ci și de sediul unei structuri teritoriale cu drept de
reprezentare, în speță Sindicatul național al
polițiștilor și personalului contractual din M.A.I. - Biroul
Teritorial Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor.
Pe cale de
consecință, s-a dispus, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C.
proc. civ., raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și art. 269
alin. (2) C. muncii, declinarea competenței de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Bihor.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a
fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Acțiunea
cu care a fost învestită instanța de judecată a fost
formulată de către Sindicatul național al polițiștilor
și personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor și
are ca obiect obligarea pârâților la plata, către membrii de
sindicat, a majorărilor saiariale acordate prin lege în anul 2011.
În
legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv
dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de
sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestora, să se
stabilească și competența teritorială, conform art. 284
alin. (2) C. muncii, se reține că această dispută
jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă,
în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se
recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula
acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în
valorificarea, așadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea
nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma
legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și
aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin decizia nr.
1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care
s-au admis recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și colegiul de conducere al Curții
de Apel Brașov, statuându-se că: „în interpretarea și aplicarea
unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011)
stabilește că organizațiile sindicale au calitate
procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de
sindicat”.
În interpretarea
și aplicarea unitară a dispozițiilor an. 269 alin. (2) [fost
art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat], instanța competentă teritorial
în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni
este cea de la sediul sindicatului reclamant.
În concluzie,
instanța supremă a arătat că „raportat la acțiunile
reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare
procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale
potrivit dispozițiilor art 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările
și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține
seama de sediul sindicatului - reclamant”.
În cauza de
față, declinarea reciprocă de competență a fost
determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale cu
privire la faptul dacă se va ține seama de sediul central al
sindicatului, situat în București sau de sediul unei structuri teritoriale
cu drept de reprezentare.
Acțiunea
a fost formulată de Sindicatul național al polițiștilor
și personalului contractual din Ministerul Administrației și
Internelor - Biroul Teritorial Bihor.
Potrivit art.
3 din Statutul Sindicatului național al polițiștilor și
personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne, este vorba de un
sindicat național de tip federativ, constituit în Birouri Teritoriale în
cadrul fiecărui inspectorat județean de poliție, conform art. 15
alin. (1) lit. d).
Se
reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 43 din
Statut Biroul Teritorial are organe de conducere și un sediu propriu.
În art. 44
lit. b) din același Statut se arată faptul că Biroul Teritorial
reprezintă S.N.P.P.C. în raporturile cu terții, în plan teritorial,
precum și în fața instanțelor de judecată.
Prin urmare,
din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate și a
celor cuprinse în Statutul Sindicatului național al polițiștilor
și personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne,
competența de soluționare a cauzei este atrasă nu numai de
sediul central al unui sindicat, ci și de sediul unei structuri
teritoriale cu drept de reprezentare în fața instanțelor de
judecată.
Constatandu-se
că în cauză acțiunea a fost formulată de Sindicatul
național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.
- Biroul Teritorial Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor, în determinarea competenței
teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii,
republicat, cu modificările și completările ulterioare, se va
ține seama de instanța în raza căreia își are sediul
sindicatul-reclamant, titular al cererii de chemare în judecată.
În
considerarea celor ce preced, competența soluționării
acțiunii revine Tribunalului Bihor, în a cărui rază
teritorială își are sediul Biroul Teritorial al Sindicatului
național al polițiștilor și personalului contractual din M.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.