ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3306/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a dispus amânarea pronunțării în cauză, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Prin Sentința nr. 212 din 19 iunie 2012 Curtea de Apel Oradea. secția a II-a civilă și de contencios administrativ, admis excepția invocată de reclamantul B.O.F. În consecință, instanța a constatat nelegalitatea parțială a dispozițiilor pct. 27.alin. (2) din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate prin Ordinul M.I.R.A.

nr. S/629/2008 din 30 septembrie 2008, privind coeficientul de ierarhizare de 1,90 prevăzut pentru „agenți – agenți principali”. De asemenea, instanța a admis acțiunea și a dispus anularea Hotărârii nr. 106 din 24 noiembrie 2011, a Hotărârii nr. 323.239 din 24 august 2011 și a Deciziei de imputare nr. 322.410 din 16 iunie 2011, emise de pârâți și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor încasate în executarea deciziei de imputare, actualizate cu indicele inflației și cu dobânda legală la data plății efective și obligarea pârâților la 610,50 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate atât actele administrative individuale cât și cele cu caracter normativ.

Cu privire la legalitatea excepției invocate de reclamant instanța a constatat că prevederile din ordinul contestat nu au fost corelate cu dispozițiile pct. 2 din anexa nr. 1 a O.G. nr. 38/2003, modificată prin O.G. nr. 57/2006 și aprobată prin Legea nr. 491/2006, care prevăd pentru funcția de agent-agent principal un coeficient minim de ierarhizare de 2,10 și maxim de 2,90, valoarea de 1,90 fiind menționată doar pentru funcția de agent debutant. Ca atare, a constatat instanța, atâta vreme cât, prin O.G. se stabilește pentru agenții-agenții principali un coeficient de ierarhizare minim de 2,10, acestora nu li se poate aplica prin Ordinul M.I.R.A. S/629/2008 emis tocmai în aplicarea prevederilor O.G.

38/2003 un coeficient de ierarhizare minim de 1,90, întrucât s-ar încălca dispozițiile pentru a căror aplicare a fost emis ordinul ulterior. Având în vedere nelegalitatea invocată pe cale de excepție, instanța a stabilit că decizia de imputare este nelegală, ca și hotărârile prin care s-au respins contestațiile formulate de reclamant. Instanța a mai reținut și faptul că nu i se poate imputa reclamantului faptul că a stabilit în mod eronat drepturile salariale ale polițiștilor aflați la dispoziția I.J.P.F. Satu Mare. Dimpotrivă, reclamantul a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor O.G. 38/2003, motiv pentru care decizia de imputare urmează a fi anulată ca netemeinică și nelegală. 2. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții M.A.I.

și I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, a fost reiterată inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, întrucât prevederile contestate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 au caracter normativ, fiind astfel exceptate de la cercetarea legalității lor în baza dispozițiilor susmenționate. Recurenții au învederat că normele constatate nelegale sunt conforme dispozițiilor H.G. nr. 070/2004 privind stabilirea coeficienților de ierarhizare pe grade profesionale, act ce prevede pentru polițiștii puși la dispoziție coeficientul de 1,90, această situație particulară a unei anumite categorii de polițiști nefiind în contradicție cu prevederile cuprinse în O.G. nr. 38/2003 care reprezintă norma generală.

În mod eronat, au arătat recurenții-pârâți, după data de 1 octombrie 2008 (data intrării în vigoare a O.M.I.R.A. nr. S/629 din data de 30 septembrie 2008), după punerea la dispoziție, polițiștii de frontieră au fost încadrați pe coeficienți mai mari decât cei prevăzuți în respectivul ordin, iar din această cauză, I.J.P.F. Satu-Mare a plătit acestora salarii mai mari decât aveau dreptul conform legii, deci implicit s-a creat o pagubă în patrimoniul acestei instituții. Recurenții au invocat sub aspectul realității pagubei dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, care permit recalcularea deciziilor de imputare în cazul descoperirii unor noi împrejurări, cum ar fi hotărârile de achitare a polițiștilor puși la dispoziție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect admisibilitatea excepției de nelegalitate invocată cu privire la actul normativ în discuție – Ordinul nr. S/629/2008, întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pot fi cenzurate pe calea acestei proceduri actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.

Curtea constată de asemenea, că instanța a admis în mod justificat excepția de nelegalitate invocată de reclamant ca mijloc de apărare în cauză, cât timp dispozițiile pct. 27 alin. (2) din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin ordinul susmenționat prevăd alt coeficient de ierarhizare pentru categoria „agenți-agenți principali” decât cel menționat în actul normativ de nivel superior, în executarea căruia au fost emise, respectiv O.G. nr. 38/2003, modificată și completată. Fiind emis în vederea organizării executării și executării în concret a prevederilor ordonanței susmenționate, act normativ cu putere de lege, ordinul în litigiu este subordonat ca putere normativă O.G.

nr. 38/2003, ale cărei dispoziții trebuiau respectate întocmai. Astfel, în cuprinsul anexei nr. 1 a ordonanței apar specificate funcțiile de „agent-agent principal” cu coeficient de ierarhizare minim de 2,10 și maxim de 2,90, distinct de funcția de agent debutant pentru care se prevede doar coeficientul maxim de ierarhizare de 1,90. În raport de aceste dispoziții, cu putere normativă superioară, se constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat neconcordanța prevederilor Ordinului nr. S/629/2008 cu cele din O.G. Și pe fondul cauzei, criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate, neputând subzista în sarcina reclamantului răspunderea subsidiară reținută, cât timp încadrarea agenților puși la dispoziția I.J.P.F.

Satu-Mare în anul 2009 a fost efectuată corect în baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți de O.G. nr. 38/2003, în forma în vigoare la acea dată. Sub acest aspect, instanța de fond a constatat justificat că nu i se poate imputa reclamantului faptul că a stabilit în mod eronat drepturile salariale ale polițiștilor aflați la dispoziția I.J.P.F. Satu Mare, întrucât reclamantul a procedat la o aplicare corectă a dispozițiilor O.G. 38/2003. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pe cale de consecință, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.A.I. și de I.G.P.F. împotriva Încheierii din 18 iunie 2012 și a Sentinței civile nr. 212 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.