ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3306/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanței de fond

Prin încheierea de

ședință din data de 18 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a dispus amânarea

pronunțării în cauză, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea

părților să depună concluzii scrise.

Prin

Sentința nr. 212 din 19 iunie 2012 Curtea de Apel Oradea. secția a II-a civilă

și de contencios administrativ, admis excepția invocată de reclamantul B.O.F.

În

consecință, instanța a constatat nelegalitatea parțială a dispozițiilor pct. 27.alin.

(2) din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor aprobate prin Ordinul M.I.R.A. nr. S/629/2008 din 30 septembrie 2008,

privind coeficientul de ierarhizare de 1,90 prevăzut pentru „agenți – agenți

principali”.

De asemenea, instanța

a admis acțiunea și a dispus anularea Hotărârii nr. 106 din 24 noiembrie 2011,

a Hotărârii nr. 323.239 din 24 august 2011 și a Deciziei de imputare nr. 322.410

din 16 iunie 2011, emise de pârâți și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea

sumelor încasate în executarea deciziei de imputare, actualizate cu indicele

inflației și cu dobânda legală la data plății efective și obligarea pârâților

la

610,50

lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 4 din Legea nr.

554/2004, pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate atât actele administrative

individuale cât și cele cu caracter normativ.

Cu

privire la legalitatea excepției invocate de reclamant instanța a constatat că

prevederile din ordinul contestat nu au fost corelate cu dispozițiile pct. 2

din anexa nr. 1 a O.G. nr. 38/2003, modificată prin O.G. nr. 57/2006 și

aprobată prin Legea nr. 491/2006, care prevăd pentru funcția de agent-agent

principal un coeficient minim de ierarhizare de 2,10 și maxim de 2,90, valoarea

de 1,90 fiind menționată doar pentru funcția de agent debutant.

Ca

atare, a constatat instanța, atâta vreme cât, prin O.G. se stabilește pentru

agenții-agenții principali un coeficient de ierarhizare minim de 2,10, acestora

nu li se poate aplica prin Ordinul M.I.R.A. S/629/2008 emis tocmai în aplicarea

prevederilor O.G. 38/2003 un coeficient de ierarhizare minim de 1,90, întrucât

s-ar încălca dispozițiile pentru a căror aplicare a fost emis ordinul ulterior.

Având

în vedere nelegalitatea invocată pe cale de excepție, instanța a stabilit că

decizia de imputare este nelegală, ca și hotărârile prin care s-au respins contestațiile

formulate de reclamant.

Instanța a mai reținut

și faptul că nu i se poate imputa reclamantului faptul că a stabilit în mod

eronat drepturile salariale ale polițiștilor aflați la dispoziția I.J.P.F. Satu

Mare. Dimpotrivă, reclamantul a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor O.G.

38/2003, motiv pentru care decizia de imputare urmează a fi anulată ca

netemeinică și nelegală.

exercitate în cauză

Împotriva

sentinței au declarat recurs pârâții M.A.I. și I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

a fost reiterată inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, întrucât

prevederile contestate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 au caracter normativ,

fiind astfel exceptate de la cercetarea legalității lor în baza dispozițiilor susmenționate.

Recurenții

au învederat că normele constatate nelegale sunt conforme dispozițiilor H.G. nr.

070/2004 privind stabilirea coeficienților de ierarhizare pe grade

profesionale, act ce prevede pentru polițiștii puși la dispoziție coeficientul de

1,90, această situație particulară a unei anumite categorii de polițiști

nefiind în contradicție cu prevederile cuprinse în O.G. nr. 38/2003 care reprezintă

norma generală.

În mod eronat, au

arătat recurenții-pârâți, după data de 1 octombrie 2008 (data

intrării în vigoare a O.M.I.R.A. nr. S/629 din data de 30 septembrie 2008),

după punerea la dispoziție, polițiștii de frontieră au fost încadrați pe

coeficienți mai mari decât cei prevăzuți în respectivul ordin, iar din această

cauză, I.J.P.F. Satu-Mare a plătit acestora salarii mai mari decât aveau

dreptul conform legii, deci implicit s-a creat o pagubă în patrimoniul acestei

instituții.

Recurenții

au invocat sub aspectul realității pagubei dispozițiile art. 35 alin. (1) din

O.G. nr. 121/1998, care permit recalcularea deciziilor de imputare în cazul descoperirii

unor noi împrejurări, cum ar fi hotărârile de achitare a polițiștilor puși la dispoziție.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile

sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel,

instanța de fond a reținut în mod corect admisibilitatea excepției de

nelegalitate invocată cu privire la actul normativ în discuție – Ordinul nr. S/629/2008,

întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

pot fi cenzurate pe calea acestei proceduri actele administrative unilaterale,

fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.

Curtea

constată de asemenea, că instanța a admis în mod justificat excepția de nelegalitate

invocată de reclamant ca mijloc de apărare în cauză, cât timp dispozițiile pct.

27 alin. (2) din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, aprobate prin ordinul susmenționat prevăd alt coeficient de ierarhizare

pentru categoria „agenți-agenți principali” decât cel menționat în actul normativ

de nivel superior, în executarea căruia au fost emise, respectiv O.G. nr. 38/2003,

modificată și completată.

Fiind

emis în vederea organizării executării și executării în concret a prevederilor ordonanței

susmenționate, act normativ cu putere de lege, ordinul în litigiu este

subordonat ca putere normativă O.G. nr. 38/2003, ale cărei dispoziții trebuiau

respectate întocmai.

Astfel,

în cuprinsul anexei nr. 1 a ordonanței apar specificate funcțiile de

„agent-agent principal” cu coeficient de ierarhizare minim de 2,10 și maxim de

2,90, distinct de funcția de agent debutant pentru care se prevede doar

coeficientul maxim de ierarhizare de 1,90.

În

raport de aceste dispoziții, cu putere normativă superioară, se constată că

instanța de fond a reținut în mod întemeiat neconcordanța prevederilor Ordinului

nr. S/629/2008 cu cele din O.G.

Și

pe fondul cauzei, criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate, neputând

subzista în sarcina reclamantului răspunderea subsidiară reținută, cât timp

încadrarea agenților puși la dispoziția I.J.P.F. Satu-Mare în anul 2009 a fost

efectuată corect în baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți de O.G. nr. 38/2003,

în forma în vigoare la acea dată.

Sub acest aspect,

instanța de fond a constatat justificat că nu i se poate imputa reclamantului

faptul că a stabilit în mod eronat drepturile salariale ale polițiștilor aflați

la dispoziția I.J.P.F. Satu Mare, întrucât reclamantul a procedat la o aplicare

corectă a dispozițiilor O.G. 38/2003.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs.

Pe cale

de consecință, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile

formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.A.I. și de I.G.P.F. împotriva Încheierii din 18 iunie 2012 și a Sentinței

civile nr. 212 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.