ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6699/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6699/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul T.I.N. a solicitat, în contradictoriu cu M.A.I., I.G.P.F.R. și

I.T.P.F. Oradea, anularea Deciziei de imputare nr. 323528 din 21 septembrie 2011

și a actelor subsecvente, respectiv Hotărârea nr. 324240 din 4 noiembrie 2011

emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul I.G.P.F. București

și a actului emis la data de 10 ianuarie 2012 de către Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor din cadrul M.A.I. București și, pe cale de consecință, exonerarea

de la plata sumei de 6.553,3 lei, suspendarea executării deciziei de imputare

până la soluționarea irevocabilă a cauzei și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

de fond

Prin Sentința nr. 189

din 28 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulată

decizia de imputare nr. 323528 din 21 septembrie 2011 emisă de I.G.P.F. și

actele subsecvente, respectiv Hotărârea nr. 324240 din 4 noiembrie 2011 emisă

de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. București și, pe

cale de consecință, a fost exonerat reclamantul de la plata sumei de 6.553,3

lei și au fost obligați pârâții la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând onorariu avocat.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia de

imputare nr. 323528 din 21 septembrie 2011 emisă de I.G.P.F. s-a dispus

imputarea sumei de 6553,3 lei în sarcina reclamantului T.I.N. - subcomisar de

politie, reprezentând prejudiciul creat M.A.I. prin neefectuarea în termen a

cercetării administrative dispuse pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit

reprezentând drepturi salariale pentru patru polițiști puși la dispoziție,

conform aspectelor sesizate în Raportul de Audit Public Intern Timișoara.

Decizia de imputare a

fost emisă avându-se în vedere procesul-verbal de cercetare administrativă din

13 septembrie 2011, în baza Dispoziției Inspectorului General nr. 265672 din 31

mai 2011 și cercetarea administrativă în conformitate cu prevederile O.G. nr. 121/1998

ale I.M.I. nr. 830/1999.

Prin Hotărârea nr. 324240

din 04 noiembrie 2011 emisa de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul I.G.P.F. București a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

reclamantului formulată împotriva deciziei de imputare nr. 323528 din 21

septembrie 2011.

Instanța a reținut că

la data de 21 februarie 2011, la nivelul Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Bihor a fost înregistrat Raportul de Audit Public Intern nr. S/247756

din 17 februarie 2011, fiind înregistrat la I.J.P.F. Bihor cu nr. S/ 1.324.568 din 21 februarie 2011. De la acea data, în conformitate cu prevederile art. 22

alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materiala a militarilor,

șeful I.J.P.F. Bihor avea obligația să numească o Comisie de cercetare

administrativă, care trebuia înștiințată de faptul că, de la data de 21

februarie 2011, dispune de un termen de cel mult 60 de zile, respectiv cel

târziu până la data de 20 aprilie 2011, pentru finalizarea cercetării privind

cei patru polițiști puși la dispoziție.

După prezentarea

raportului de audit, ofițerii cu funcții de conducere s-au întrunit într-o

ședință de comandă, pentru a stabili masurile ce urmau a fi luate, în baza

dispozițiilor tratate în Calendarul de implementare, anexă la Raportul de audit cu nr. S/ 247.756 din 17 februarie 2011, care a fost prezentat sefului

unității.

Conform Calendarului

de implementare al recomandărilor întocmit de Biroul 4 Audit Public Intern

Timișoara, la Cap. II - Încadrarea si pregătirea personalului pct. 1 se

dispune:,,numirea unei comisii în vederea extinderii verificării asupra

întregii perioade auditate privind stabilirea drepturilor salariale ale

polițiștilor în activitate, cercetați si judecați în stare de libertate sau

eliberați pe cauțiune. Acest fapt presupunea extinderea verificărilor asupra

tuturor polițiștilor aflați la dispoziție, inclusiv a celor patru polițiști

care au făcut obiectul cercetării, cu termen de finalizare până la data de 21

martie 2011, urmând ca după această dată să fie declanșată cercetarea

administrativă asupra tuturor polițiștilor, deoarece, atât cei patru polițiști

identificați de către Comisia de extindere, au făcut obiectul extinderii

cercetării administrative”.

În ședința de comandă

care a avut loc după prezentarea raportului de audit (ședința la care au participat

doar ofițerii cu funcții de conducere) a fost numită o comisie de extindere a

verificării tuturor polițiștilor aflați la dispoziție, urmând ca după

finalizarea activității comisiei de extindere a verificărilor să înceapă

activitatea Comisiei de cercetare administrativă, după cum rezultă din

Dispoziția zilnică nr. 46 din 07 martie 2011, respectiv Dispoziția zilnică nr. 56

din 21 martie 2011, cu termen de finalizare pana cel târziu la data de 20 mai 2011.

Instanța a reținut că

reclamantul a fost desemnat membru în comisia administrativa pentru stabilirea

si recuperarea prejudiciului creat cu privire la încadrarea, pregătirea si

salarizarea polițiștilor puși la dispoziție în urma Raportului Biroului 4 de

Audit Public Intern Timișoara, în baza Dispoziției zilnice nr. 46 din 07 martie

2011 si obligat să înceapă activitatea în cadrul acestei comisii din data de 21

martie 2011, conform Dispoziției zilnice nr. 56 din 21 martie 2011.

Astfel, s-a constatat

că reclamantul nu a beneficiat de drept si de fapt de termenul de 60 de zile de

la data când comandantul sau seful unității a constatat sau a luat cunoștință

de producerea pagubei, necesar pentru efectuarea cercetării administrative.

Astfel, termenul

rămas de la data desemnării reclamantului ca membru al Comisiei de cercetare

administrativa, potrivit adresei nr. 1345522 din 07 martie 2011 emisă de Biroul

Resurse Umane din cadrul I.J.P.F. Bihor (prin care acesta a fost informat ca

termenul de finalizare a cercetării administrative era 20 mai 2011) și până la

expirarea acestuia, era insuficient raportat la volumul activităților ce

trebuiau efectuate.

Ori, în conformitate

cu prevederile legale în materie, Comisia trebuia desemnata imediat pentru

verificări, respectiv cel târziu la 22 februarie 2011 si trebuia sa termine

cercetările si, implicit, lucrările până la data de 21 aprilie 2011, adică

înăuntrul celor 60 de zile de la luarea la cunoștință a conducerii

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor si nu greșit cum s-a

procedat, reclamantul fiind numit la 07 martie 2011, cu începere a activității

la 21 martie 2011 și cu finalizare la 21 mai 2011.

În speță, nu numai

membrii Comisiei de cercetare administrativa au fost induși în eroare cu

privire la termenul de finalizare a cercetării administrative, ci si membrii

Biroului de Resurse Umane din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Bihor, care l-au informat pe reclamant prin adresa nr. 1345522 din 07

martie 2011 in acest sens.

În conformitate cu

prevederile pct. 85 din Instrucțiunile ministrului de interne nr. 830/1999

privind răspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse M.A.I.: „Comandantul

(seful unității) care a constatat existenta pagubei dispune, de îndată, prin

ordin de zi pe unitate . executarea cercetării administrative, stabilind in

conformitate cu prevederile actelor administrative interne, organul sau comisia

competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum si termenul până la

care trebuia executată”.

S-a susținut de către

instanța de fond, ca în cazul reclamantului, termenul de finalizare pentru

cercetarea administrativă era stabilit pentru data de 20 mai 2010 de către

seful de Birou Resurse Umane, Comisar sef de politie L.D., aceasta fiind, in

opinia instanței, singurul termen pe care reclamantul trebuia să îl respecte si

nu un altul, care nu i-a fost adus la cunoștință.

În acest context, nu

este vina Comisiei de cercetare administrativă din care a făcut parte si

reclamantul, pentru termenele stabilite, întrucât acestea au fost dispuse si

aprobate de conducerea IJPF Bihor sau de persoanele delegate de aceasta.

Raportat la situația

de fapt expusă, instanța a apreciat ca nejustificată afirmația pârâtului

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în sensul că reclamantul ar fi

trebuit să cunoască termenul de 60 de zile, calculat de la data când seful

unității a constatat producerea pagubei, prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998.

De asemenea, pentru

aceleași considerente, nu a fost primită nici susținerea aceluiași pârât în

sensul ca adresa nr. 1345522 din 07 martie 2011 emisa de Biroul Resurse Umane

din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor nu a fost

aprobată de seful Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor și,

astfel, reclamantul contestator nu ar fi fost ținut în nici un fel de termenul

precizat în respectivul înscris.

Instanța a reținut și

că activitatea Comisiei de cercetare administrativă a fost îngreunată și datorită

faptului că domnul comisar șef de politie, D.M., în calitate de președinte al

comisiei de cercetare administrativă, a fost consemnat în Dispoziția zilnică nr.

65 din 01 aprilie 2011 că se internează în spital pentru efectuarea unei

intervenții chirurgicale, fiind spitalizat până la data de 15 aprilie 2011, iar

ulterior a beneficiat de concediu medical, până la data de 27 mai 2011.

Președintele Comisiei

de cercetare administrativă avea obligația expresă să solicite conducerii I.J.P.F.

Bihor înlocuirea sa din funcția de președinte al comisiei, aspect care nu poate

fi imputat numai membrilor Comisiei de cercetare administrativa, deoarece nu

exista nici o prevedere legală din care să rezulte obligativitatea numai a

membrilor comisiei de cercetare administrativa în a solicita înlocuirea

președintelui comisiei de cercetare administrativa, în special in cazuri de

probleme medicale ale președintelui.

Referitor la

invocarea de către reclamant a faptului ca a fost numit membru al comisiei de

cercetare administrativa deși nu era încadrat într-o funcție de conducere, nu a

fost consultat și nu avea nici pregătirea necesară în vederea stabilirii legale

a drepturilor salariale pentru polițiștii aflați la dispoziție, aceste aspecte au

fost considerate, în opinia instanței, nerelevante, nefiind instituită prin

lege nici o interdicție în acest sens.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs I.G.P.F. și M.A.I., iar I.G.P.F. împotriva

Încheierii din 21 mai 2012.

În recursurile

declarate de I.G.P.F. și M.A.I., s-a apreciat că hotărârea recurată este

netemeinică și nelegală.

În motivele de recurs

a fost invocat Raportul de Audit Public Intern nr. S/247756 din 17 februarie 2011

al Biroului de Audit Intern Timișoara, raport de audit ce a fost înregistrat la

21 februarie 2011 la I.J.P.F. Bihor, iar în cadrul acestui raport s-au făcut

următoarele recomandări: numirea unei comisii în vederea extinderii

verificărilor, iar în urma verificărilor și a constatărilor rezultate urma să

fie executată cercetarea administrativă în vederea stabilirii și recuperării

prejudiciului creat.

În baza acestui document

a fost emisă Dispoziția Șefului I.J.P.F. Bihor nr. 46 din 7 martie 2011 prin

care a fost numită o comisie de cercetare administrativă pentru stabilirea și

recuperarea prejudiciului creat cu privire la salarizarea personalului, unul

dintre membrii comisiei fiind intimatul (pct. 14) și a fost numită comisia de

extindere a verificărilor (pct. 17).

La 21 martie 2011,

prin procesul-verbal de extindere din 18 martie 2011, comisia a adus la

cunoștință inspectorului șef al I.J.P.F. Bihor faptul că pe lângă cei 4

polițiști de frontieră pentru care au fost acordate drepturi salariale

necuvenite, au mai fost identificați doi polițiști de frontieră.

Prin Dispoziția nr. 56

din 21 martie 2011 a șefului I.J.P.F. Bihor a fost numită o comisie de

cercetare administrativă pentru stabilirea și recuperarea prejudiciului creat

cu privire la salarizare Inspectoratului, în baza procesului-verbal de

extindere din 18 martie 2011 și a raportului de audit public intern, membru în

această comisie fiind și intimatul, iar în dispoziție s-a stabilit că începând

cu acea dată, comisia de cercetare administrativă își începe activitatea.

Această dispoziție a fost modificată prin Dispoziția nr. 86 din 3 mai 2011 și a

fost înlocuit președintele comisiei de cercetare administrativă comisar-șef de

poliție D.M. cu comisarul-șef de poliție O.O.

La data de 10 mai  2011,

I.J.P.F. Bihor solicită I.J.P.F., în baza art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998,

prelungirea termenului de efectuare a cercetării administrative dispuse la

măsura 2, pct. II din Calendarul de implementare a recomandărilor, conform

Raportului de Audit Public Intern Timișoara cu încă 30 zile.

I.G.P.F., prin Nota nr.

322154 din 20 mai 2011 a aprobat prelungirea termenului de efectuare a

cercetării administrative pentru cei doi polițiști de frontieră menționați în procesul-verbal

de extindere nr. 1355409 din 18 aprilie 2011, începând cu 17 mai 2011 cu încă

30 de zile, iar în cazul celor patru polițiști de frontieră identificați de

audit s-a dispus declanșarea cercetării administrative în baza art. 34 din O.G.

nr. 121/1998.

Recurenții au arătat

și că membrii comisiei au declarat că potrivit calendarului de implementare a

recomandărilor cuprinse în raportul de audit public intern, se prevedea un

termen de finalizare pentru extinderea verificărilor data de 21 martie 2011,

iar pentru finalizarea cercetării administrative, termenul era 20 mai 2011,

considerând că cercetarea administrativă se impunea să înceapă după executarea

extinderii verificărilor, iar cercetarea să cuprindă și cazul celor patru

polițiști de frontieră.

Comisia de cercetare

administrativă, al cărui membru era și intimatul, în perioada 07 martie 2011 -

21 martie 2011 a întreprins următoarele activități: studierea materialelor

comisiei de audit nr. S/ 247756 din 17 februarie 1011 și nr. 1354430 din 2

martie 2011, studierea procesului-verbal de extindere a cercetărilor nr. 1355409

din 18 martie 2011 și studierea actelor normative incidente în cazul

salarizării polițiștilor.

Pentru că

președintele comisiei de cercetare administrativă a fost internat în spital și

ulterior a beneficiat de concediu medical, prin Dispoziția nr. 86 din 3 mai 2011

a fost înlocuit cu comisarul-șef de poliție O.O.

În apărarea lor,

intimatul și celălalt membru al comisiei (Ț.V.) au prezentat o adresă a

Biroului Resurse Umane nr. 1345522 din 7 martie 2011 prin care li s-a comunicat

că termenul de finalizare al cercetării administrative este 20 mai 2011.

Au fost invocate de

recurenți dispozițiile pct. 85 din IMI nr. 830/1999 potrivit cărora doar șeful

unității care a constatat existența pagubei poate dispune efectuarea cercetării

administrative și este singurul în măsură să stabilească termenul de efectuare

a acesteia și cele ale art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

S-a apreciat că nu

poate fi primită apărarea intimatului potrivit căreia nu a avut timp suficient

să efectueze cercetarea administrativă prin raportare la volumul de muncă,

având în vedere că se putea prevala de dispozițiile art. 23 alin. (2) din O.G. nr.

121/1998 și se putea cere prelungirea termenului de 60 de zile.

Referitor la

invocarea, ca motiv al neefectuării cercetării administrative a situației

președintelui comisiei de cercetare administrativă, recurenții au arătat că nu

s-a constatat că intimatul ar fi informat despre acest aspect pe inspectorul

șef al I.J.P.F. Bihor și nici nu i-a solicitat acestuia modificarea componenței

comisiei de cercetare administrativă, în sensul înlocuirii președintelui.

S-a apreciat că în

speță, răspunderea materială a intimatului se poate stabili întrucât sunt

îndeplinite cumulativ condițiile stipulate în art. 1 pct. 6 din IMI nr. 830/1999:

există un prejudiciu material, efectiv, direct, real, cert și actual; paguba a

fost produsă prin nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998;

încălcarea dispozițiilor legale s-a produs cu vinovăție din culpă.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii din 21 mai 2012 și a Sentinței civile nr.

189/CA/2012 din 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința respingerii

acțiunii formulate de intimatul-reclamant T.I.N. ca neîntemeiată.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursurile declarate pentru următoarele motive:

Instanța de fond a

fost investită cu soluționarea acțiunii în anulare a Deciziei de impunere nr. 323528

din 21 septembrie 2011 emisă de I.G.P.F. prin care intimatului-reclamant T.I.N.

i-a fost imputată suma de 6.553,3 lei pentru neefectuarea în termen a

cercetării administrative și a actelor prin care acesta a contestat decizia de

imputare, respectiv Hotărârea nr. 324240 din 4 noiembrie 2011 emisă de Comisia

de soluționare a contestațiilor din I.G.P.F. și Hotărârea nr. 5/10 ianuarie 2012

emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din M.A.I.

În procesul-verbal de

cercetare administrativă, în decizia de imputare, cât și în hotărârile emise în

soluționarea contestației intimatului-reclamant s-a reținut ca temei al

răspunderii, neefectuarea în termen a cercetării administrative, acesta fiind

desemnat într-o comisie de cercetare administrativă pentru recuperarea sumelor

acordate necuvenit pentru patru polițiști puși la dispoziție.

Pentru a stabili dacă

intimatul-reclamant se face sau nu vinovat de această faptă trebuie precizat că

prin adresa nr. 1345522 din 7 martie 2011 a Șefului Biroului Resurse Umane din

cadrul I.J.P.F. Bihor, intimatului-reclamant i s-a adus la cunoștință că în

baza Dispoziției nr. 134886 din 7 martie 2011 emisă de Șeful I.J.P.F. Bihor a

fost desemnat membru al comisiei de cercetare administrativă în vederea

stabilirii și recuperării prejudiciului creat privind încadrarea, pregătirea și

salarizarea personalului.

În acea adresă era

precizat expres termenul de începere a activității - „cel târziu 21 martie 2011”

și termenul de finalizare - „20 mai 2011”.

Această adresă este

singurul înscris ce a fost comunicat intimatului-reclamant și prin care acesta

a fost înștiințat despre desemnare în comisia de cercetare administrativă, dar

i-au fost comunicate și termenele în care trebuie finalizată cercetarea

administrativă.

În legătură cu

cercetarea administrativă ce trebuia efectuată, este de reținut faptul că

Raportul de audit public intern nr. S/247756 din 17 februarie 2011 prin care

era sesizată nerespectarea dispozițiilor legale privind salarizarea pentru

patru polițiști puși la dispoziție ca urmare a declanșării cercetării penale, a

fost înregistrată la I.J.P.F. Bihor la data de 21 februarie 2011.

La dosarul instanței

de fond a fost depus un extras din D.Z. nr. 46 din 7 martie 2011, pct. 14 emisă

de Șeful I.J.P.F. Bihor prin care intimatul-reclamant, alături de un alt membru

și de președintele comisiei, a fost desemnat în comisia de efectuare a

cercetării administrative pentru recuperarea prejudiciului constatat prin

Raportul de Audit Public Intern nr. S/ 247756 din 17 februarie 2011, dar fără

să fie fixat un termen pentru finalizarea cercetării administrative.

Din probele

administrate în cauză nu rezultă că intimatului-reclamant i s-a comunicat care

este data la care comandantul I.J.P.F. Bihor a luat la cunoștință despre

existența pagubei pentru care a fost desemnată comisia de cercetare

administrativă, singurul înscris comunicat acesteia a fost adresa nr. 1345522

din 7 martie 2011 a Șefului Biroului Resurse Umane din cadrul I.J.P.F. Bihor.

În actele contestate

în fața instanței de fond, dar și în cadrul motivelor de recurs, se impută

intimatului-reclamant faptul că, în lipsa unui termen indicat în DZ nr. 46/2011,

acesta trebuia să cunoască termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1)

din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor pentru

pagubele produse și că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, dar aceste

susțineri sunt nefondate.

Mai întâi, trebuie

arătat că intimatul-reclamant nu a susținut că nu știa despre termenul de 60 de

zile prevăzut de lege, ci a invocat faptul că prin adresa Șefului Biroului

Resurse Umane i s-a stabilit un termen pentru începerea activității și unul

pentru finalizarea cercetării administrative.

Recurenții M.A.I. și

I.G.P.F. invocă faptul că intimatul-reclamant nu trebuia să respecte acele

termene pentru că acea adresă nu a fost aprobată de șeful I.J.P.F. Bihor,

astfel că termenele nu au fost fixate de persoana competentă.

Potrivit art. 22 alin.

(1) din O.G. nr. 121/1998, comandantul sau șeful unității care a constatat sau

a luat la cunoștință de producerea unei pagube, dispuse de îndată, efectuarea

cercetării administrative, iar conform pct. 85 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999

- comandantul (șeful) care a constatat existența pagubei dispune, de îndată,

prin ordin de zi pe unitate sau prin ordine în rezoluție date pe actele prin

care se sesizează existența pagubei, executarea cercetării administrative

stabilind, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, organul

sau comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum și termenul

până la care trebuie executată.

În condițiile în care

prin actul de numire a comisiei de cercetare administrativă șeful I.J.P.F.

Bihor nu a stabilit termenul în care trebuie efectuată cercetarea

administrativă, iar intimatului-reclamant i-a fost comunicată numai adresa nr. 1345522

din 7 martie 2011 de către șeful Biroului Resurse Umane, nu i se poate imputa

acestuia neefectuarea cercetării administrative în termenul de 60 de zile

prevăzut de O.G. nr. 121/1998.

De altfel, rațiunea

pentru care este obligatoriu ca în actul de numire al comisiei să se indice și

termenul pentru efectuarea cercetării administrative este aceea că numai

comandantul a luat la cunoștință sau a constatat producerea pagubei, iar în

raport de acea dată trebuie să stabilească și termenul pentru finalizarea

cercetării administrative.

Nefiindu-i comunicat

D.Z. nr. 46 din 7 martie 2011, intimatul-reclamant nu avea cunoștință despre

faptul că prin acea decizie nu era stabilit un termen și că termenul cuprins în

adresa comunicată de Șeful Biroului Resurse Umane nu era stabilit de șeful

I.J.P.F. Bihor, mai ales că acesta avea obligația să stabilească și termenul în

care să se finalizeze cercetarea administrativă și astfel nu pot fi reținute

susținerile recurentului M.A.I. care a arătat că intimatul-reclamant nu trebuia

să respecte termenul comunicat prin adresa nr. 1345522 din 7 martie 2011.

Tot nefondate sunt și

susținerile recurenților referitoare la apărările intimatului-reclamant

reținute de instanța de fond privind neefectuarea cercetării în termen și

pentru că nu s-a procedat la înlocuirea președintelui comisiei de efectuare a

cercetării administrative.

Recurenții susțin că

membrilor comisiei (intimatul-reclamant și celălalt membru) le-a fost imputată

suma și pentru că nu au informat despre situația președintelui comisiei de

cercetare administrativă pe șeful I.J.P.F. Bihor și nu i-au solicitat acestuia

modificarea componenței comisiei, în sensul înlocuirii acestuia.

Deși recurenții

susțin că membrilor comisiei le revenea obligația de a solicita înlocuirea

președintelui comisiei, iar instanța de fond chiar a arătat că nu există nicio

prevedere legală care să aibă această obligație, nici în motivele de recurs nu

au fost indicate acele dispoziții legale în baza cărora membrii comisiei erau obligați

să solicite comandantului (șefului) I.J.P.F. Bihor înlocuirea președintelui

comisiei de cercetare administrativă.

Recurentul I.J.P.F.,

atunci când s-a referit la această „obligație” a făcut trimitere la interesul

membrilor comisiei de a efectua cercetarea administrativă în termen, iar

recursul M.A.I. a arătat că această „obligație” revenea membrilor comisiei

pentru că aveau cunoștință despre faptul că președintele comisiei de cercetare

administrativă se află în incapacitate temporară de muncă, dar aceste susțineri

sunt nefondate.

Nu există nicio

prevedere legală care să instituie în sarcina membrilor comisiei „obligația” de

a solicita înlocuirea președintelui comisiei de cercetare administrativă, iar

despre faptul că acesta se afla în incapacitate temporară de muncă știau nu

numai membrii comisiei ci și conducerea I.J.P.F. Bihor pentru că înscrisuri

referitoare la aceasta trebuie depuse pentru a justifica absența de la locul de

muncă, iar conducerea I.J.P.F. a numit acea comisie.

De altfel, nici nu se

neagă faptul că membrii comisiei au informat verbal adjunctul șefului I.J.P.F.

Bihor despre înlocuirea președintelui, dar s-a reproșat faptul că nu s-a

solicitat acest lucru șefului I.J.P.F. Bihor, deși nicio prevedere legală nu

stabilește „obligația” de a cere înlocuirea.

Având în vedere

inexistența unei obligații legale a membrilor comisiei de a cere înlocuirea

președintelui comisiei de cercetare administrativă, nu se poate reține acest

aspect ca temei al antrenării răspunderii pentru repararea prejudiciilor, mai

ales că în perioada în care președintele comisiei se află în incapacitate

temporară de muncă, așa cum chiar recurentul I.J.P.F. Bihor recunoaște în

motivele de recurs, cei doi membrii ai comisiei, între care și

intimatul-reclamant, au redactat citațiile și au așteptat desfășurarea

activității comisiei în plen.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat

la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

În baza art. 274 C.

proc. civ. vor fi acordate cheltuieli de judecată intimatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de pârâții M.A.I. (în prezent M.A.I.) și I.G.P.F. împotriva

sentinței civile nr. 189 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, precum și recursul declarat de I.G.P.F.

împotriva încheierii din 21 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a

civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la

plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul T.I.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2013.