ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind actualizarea contravalorii alocației valorice a normei de hrană acordată personalului poliției locale, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, reclamantul Sindicatul Național Pro Lex a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Apărării Naționale și a Ministrului Apărării Naționale, prin care a solicitat obligarea chemaților în garanție să comunice care este în prezent cuantumul valorii financiare a normei de hrană actualizat, aferent normelor de hrană nr. 1, 6 și 12 "B", să comunice data la care a fost actualizată valoarea financiară a normelor de hrană, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1202 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel București a hotărât următoarele: - a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată împotriva chemaților în garanție Ministerul Apărării Naționale și Ministrul Apărării Naționale; - a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației; - a obligat pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației să emită ordinul privind actualizarea contravalorii alocației valorice a normei de hrană acordate personalului poliției locale; - a respins capătul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată, ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii introductive. Recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond a pronunțat soluția de obligare a sa la emiterea ordinului de actualizare a contravalorii alocației valorice a normei de hrană, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de art. 2 alin. (1) și alin. (3), art. 5 alin. (1) și art. 6 din H.G. nr. 171/2015, art. 35 1 din Legea politiei locale nr. 155/2010 și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994. Norma de hrană a polițiștilor locali este aprobată prin hotărâre a Guvernului, iar contravaloarea ei este stabilită și actualizată de Ministerul Apărării Naționale (MApN), în mod unitar, și aprobată prin ordin de ministru de către MDLPA. Recurentul-pârât MDLPA consideră, contrar susținerilor instanței de fond, că nu există texte de lege care să instituie în sarcina sa obligația de a stabili valoarea financiară a normei de hrană, el având doar îndatorirea de a aproba prin ordin actualizarea acesteia, stabilirea acestei valori și actualizarea ei fiind reglementate prin O.G. nr. 26/1994, art. 5 alin. (1) și (2). Așa cum a arătat și prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe și rezultă din coroborarea textelor de lege incidente, emiterea de către MDLPA a ordinului depinde de stabilirea și actualizarea valorii financiare a normelor de hrană de către MApN. Dependența de actualizarea făcută de MApN, în mod unitar, este susținută și de modalitatea prin care MDLPA a reușit să actualizeze norma de hrană a polițiștilor locali în anul 2015, prin emiterea Ordinului nr. 496/2015 privind contravaloarea alocației valorice a normei de hrană acordată personalului poliției locale, precizând că elaborarea și emiterea acestui ordin au fost realizate și întemeiate pe contravaloarea alocației valorice a normei de hrană comunicată MDLPA de către MApN, prin adresa nr. x/30.03.2015. Având în vedere acest precedent, recurentul-pârât arată că, ulterior, a întreprins demersuri legale în scopul obținerii de la MApN a cuantumului valorii financiare a normei de hrană, actualizat, aferent normelor nr. 1, 6 și 12 B, stabilite pentru personalul poliției locare, prin art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 171/2015, prin transmiterea de adrese oficiale în acest sens (respectiv, adresa nr. x/27.01.2020, la care a revenit prin adresa nr. x/12.05.2020). În răspunsul său (e-mailul nr. 188b/30.06.2020), MApN a arătat că, după actualizarea, în mod unitar a valorii financiare a normelor de hrană, documentele respective au fost aprobate, multiplicate și difuzate numai instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și că valoarea financiară a normelor de hrană se actualizează prin ordin intern, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, cu nivel de clasificare "secret de serviciu". Prin urmare, recurentul-pârât susține că s-a aflat în imposibilitatea de a emite ordin de actualizare a contravalorii alocației valorice a normei de hrană acordată personalului poliției locale, fără sprijinul Ministerului competent cu actualizarea acestei valori în mod unitar. Mai arată recurentul-pârât că, în opinia sa, informațiile calificate de MApN ca "secret de serviciu" nu au reprezentat un impediment real în multiplicarea și difuzarea acestora către MDLPA, având în vedere că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția numirii și a depunerii jurământului, pentru miniștri. În plus, contrar reținerii instanței de fond, MApN nu a justificat refuzul său de a comunica un răspuns solicitărilor adresate, pe motivul lipsei personalului autorizat din cadrul MDLPA care să aibă acces la acest gen de informații. Totodată, subliniază că MDLPA nu a solicitat ordinul intern prin care MApN a actualizat valoarea financiară a normelor de hrană, ci comunicarea cuantumului valorii financiare a normelor de hrană nr. 1, 6 și 12 B, așa cum au fost ele stabilite prin H.G. nr. 171/2015.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Sindicatul Național Pro Lex a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului și anularea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind în esență că sentința de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

Aspecte procedurale Excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de pârât, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate. Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond prin prisma unei pretinse aplicări sau interpretări greșite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă. De altfel, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, în cea mai mare parte, recurentul-pârât a preluat aceleași argumente prezentate în fața instanței de fond, fiind fără putere de tăgadă că nemulțumirea sa vizează, în esență, modul în care aceasta a tranșat cauza, în sensul obligării sale la emiterea ordinului de actualizare a contravalorii alocației valorice a normei de hrană. Recurentul a criticat sentința pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor incidente [art. 2 alin. (1) și alin. (3), art. 5 alin. (1) și art. 6 din H.G. nr. 171/2015, art. 35 1 din Legea politiei locale nr. 155/2010 și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994], însă, în realitate, este nemulțumit de aprecierea probelor și raționamentele primei instanțe, cărora tinde să le substituie propriile argumente, în sensul inexistenței unor texte de lege care să reglementeze în sarcina sa obligația de a stabili valoarea financiară a normei de hrană, precum și a imposibilității de a emite ordin de actualizare a contravalorii alocației valorice a normei de hrană acordată personalului poliției locale, fără sprijinul Ministerului Apărării Naționale competent cu actualizarea acestei valori în mod unitar. Dispozițiile legale, interpretate/aplicate greșit de instanța de fond, în opinia recurentului-pârât, prevăd: Legea poliției locale nr. 155/2010: Art. 35 1 . - (1) Autoritățile administrației publice locale pot acorda în limita bugetului aprobat, prin hotărâre a consiliului local, norma de hrană personalului poliției locale conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (2) Metodologia și regulile de aplicare a drepturilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Hotărârea nr. 171/2015 privind stabilirea metodologiei și a regulilor de aplicare a drepturilor prevăzute la art. 35 1 alin. (1) din Legea poliției locale nr. 155/2010 Art. 2. - (1) Consiliul local poate aproba, prin hotărâre, acordarea normei de hrană pentru personalul poliției locale, în limita bugetului aprobat, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei hotărâri. (…) (3) Normele de hrană zilnice pentru personalul poliției locale sunt următoarele: a) norma nr. 6, potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiar fiind personalul poliției locale în activitate prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 155/2010, republicată, cu completările ulterioare, și personalul de conducere; b) norma nr. 1, potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiar fiind personalul poliției locale în activitate prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 155/2010, republicată, cu completările ulterioare; c) norma nr. 12 "B", potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, normă suplimentară pentru personalul poliției locale în activitate care lucrează în ture sau schimburi. Art. 5. - (1) În cazul personalului poliției locale, norma de hrană zilnică, potrivit prevederilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește și se acordă ținând seama de următoarele: a) se calculează nominal, cu identificarea drepturilor pentru fiecare persoană în parte; b) se raportează la plafoanele calorice aferente normelor nr. 1, 6 și 12 "B" și la alocația valorică prevăzută în ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, aprobată potrivit art. 6; c) norma de hrană se înregistrează la cheltuieli de personal, indiferent de modalitatea în care se acordă; d) alocația valorică se va încadra în nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. Art. 6. - Alocația valorică a normei de hrană, precum și actualizarea acesteia conform legii se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordonanța nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și securitate națională și ale persoanelor private de libertate Art. 5. - (1) Valoarea financiară a normelor de hrană aprobate prin hotărâre a Guvernului se stabilește și se actualizează, în mod unitar, de către Ministerul Apărării Naționale împreună cu celelalte instituții publice prevăzute la art. 1, în funcție de indicii prețurilor de consum pentru actualizare la rata inflației a elementelor patrimoniale, capitolul «Mărfuri alimentare», publicați de Institutul Național de Statistică în Buletinul Statistic de Prețuri. Înalta Curte reține că, sub aspectul limitelor învestirii, cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, recurentul din cauză, la emiterea ordinului privind actualizarea contravalorii alocației valorice a normei de hrană acordată personalului poliției locale. Astfel, având în vedere amintitul obiect al cererii deduse judecății, prevederile art. 6 din H.G. nr. 171/2015, mai sus redate, alin. (2) al art. 5 din O.G. nr. 26/1994, care prevede că actualizarea financiară a normei de hrană se face periodic, pe baza indicilor prețurilor de consum prevăzuți la alin. (1), dacă rezultă diferențe de peste 5% față de luna în care s-a stabilit ultima valoare, precum și împrejurarea că recurentul însuși recunoaște că are "îndatorirea de a aproba prin ordin actualizarea acesteia" (n.n. valorii financiare a normei de hrană) – paragraful 6, pagina 3 din memoriul de recurs, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului, în sensul inexistenței unor texte de lege care să reglementeze obligația acestuia de a stabili valoarea financiară a normei de hrană. În același timp, Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanță în economia speței criticile și susținerile recurentului referitoare la greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 2 alin. (1) și (3) și art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 171/2015, mai sus redate, de vreme ce, în cauză, nu se pune problema acordării normei de hrană personalului poliției locale, ci a actualizării contravalorii alocației valorice a normei de hrană acordată acestei categorii de personal, prin ordinul MDLPA. Cât privește art. 35 1 din Legea poliției locale nr. 155/2010 și art. 6 din H.G. nr. 171/2015 privind stabilirea metodologiei și a regulilor de aplicare a drepturilor prevăzute de art. 35 1 din Legea poliției locale nr. 155/2010, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții. Contrar criticilor recurentului, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că, până la data de 01.10.2015, nu a existat niciun impediment din partea MDLPA de a emite ordine ce privesc chestiunea în discuție, astfel încât, deficiențele de comunicare între ministere (ministerul recurent și Ministerul Apărării Naționale) nu pot afecta drepturile personalului poliției locale. În fine, chiar dacă prin intermediul e-mailului nr. 188b/30.06.2020, Ministerul Apărării Naționale a comunicat recurentului că valoarea financiară a normelor de hrană se actualizează prin ordin intern, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, cu nivel de clasificare "secret de serviciu", Înalta Curte constată că este lipsită de relevanță susținerea recurentului în sensul că MApN nu a justificat refuzul de a-i pune la dispoziție ordinul pe motivul lipsei personalului autorizat din cadrul MDLPA care să aibă acces la acest gen de informații. Din această perspectivă, instanța de fond a reținut în mod corect că Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate prevede posibilitatea gestionării acestui tip de documente de către persoane autorizate în acest sens, astfel că revine recurentului-pârât să desemneze personalul corespunzător pentru îndeplinirea atribuțiilor legale. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ca nefondat. În condițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata către intimatul-reclamant Sindicatul Național Pro Lex a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.