ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 147/S din 18 martie 2010 a Tribunalului Brașov s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 30/S din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Brașov. Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că urmărirea penală a fost efectuată sumar și incomplet, că de la dosarul cauzei lipsește raportul de constatare întocmit de agentul de poliție care a sosit primul la fața locului și în care sunt indicate leziunile pe care le prezenta revizuentul la acel moment.

S-a mai invocat faptul că decesul victimei a intervenit în urma unui stop cardiac, la 9 zile de la data comiterii faptei și că ambulanța a sosit la fața locului la peste o oră de la incident. Revizuentul a solicitat administrarea probelor cu o nouă expertiză medico-legală a victimei pentru stabilirea cauzelor decesului și expertizarea sa medico-legală pentru a se stabili dacă la data comiterii faptei avea discernământ, precum și audierea agentului de poliție care a întocmit raportul de constatare ce lipsește de la dosar. În drept au fost invocate dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc.

pen., s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Analizând cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. în raport cu motivele invocate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că împotriva sentinței penale nr. 30/S/2006 a Tribunalului Brașov prin care inculpatul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., acesta a exercitat ambele căi ordinare de atac, apelul fiind respins prin decizia penală nr. 134/AP din 05 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, iar recursul prin decizia penală nr. 6493 din 07 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la aspectele invocate de revizuent, s-a apreciat că acestea nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, prin urmare, constatând că cererea nu este admisibilă în principiu, tribunalul a respins-o, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 189 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Împotriva hotărârii a declarat apel revizuentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că cercetarea judecătorească desfășurată în cauză nu a lămurit toate circumstanțele în care s-a comis fapta. Revizuentul a arătat că nu își contestă vinovăția, dar că sunt și alte aspecte exterioare activității sale care nu îi sunt imputabile.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că apelul nu este fondat, apreciind că motivele invocate de revizuent în cererea sa nu se regăsesc în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. S-a reținut că art. 394 lit. a) C. proc.

pen., invocat de revizuent, vizează ipoteza când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare și că, deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, ci vizează fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii.

Curtea de apel a avut în vedere și împrejurarea că vinovăția revizuentului a fost supusă aprecierii instanțelor cu ocazia judecării cauzei în fond, precum și în căile de atac, susținerile sale privind existența unei posibile culpe medicale în ce privește moartea victimei fiind analizate deja în hotărârile pronunțate în ciclul procesual anterior. Astfel, prin decizia penală nr. 46/AP din 26 mai 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva sentinței penale nr. 147/S din 18 martie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o. A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, să se suporte din fondurile Ministerului de Justiție, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat S.C., reiterând criticile formulate anterior, solicitând, totodată, prin cererea scrisă, să fie repus în termenul de recurs, întrucât a primit motivarea deciziei curții de apel la data de 8 iunie 2010. Examinând recursul declarat, respectiv actele și lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus.

Astfel, este certă data de comunicare a hotărârii în cauză, respectiv 1 iunie 2010, la Penitenciarul Codlea, revizuentul condamnat semnând personal în acest sens, în vreme ce introducerea efectivă a cererii de recurs s-a realizat abia la data de 28 iunie 2010, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 10 zile, neputând fi, astfel, primită susținerea că recursul nu a fost formulat în termenul prevăzut de lege, deoarece la data de 1 iunie 2010, când i s-a comunicat decizia revizuentului condamnat, nu au fost comunicate și considerentele respectivei hotărâri. Cu privire la cererea de repunere în termen, formulată de recurentul revizuent condamnat, se reține că, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice de împiedicare, conform art. 364 C. proc.

pen., împrejurarea că recurentul revizuent condamnat a primit motivarea hotărârii criticate la data de 8 iunie 2010 neconstituind o cauză temeinică de împiedicare în sensul dispozițiilor legale anterior menționate. Pentru aceste considerente, cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurentul revizuent condamnat S.C., va fi respinsă, ca nefondată, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de față să fie respins, ca tardiv introdus. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul revizuent condamnat S.C. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat împotriva deciziei penale nr. 46/AP din 26 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.