ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147/S din 18 martie 2010 a

Tribunalului Brașov s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 30/S din 18

ianuarie 2006 a Tribunalului Brașov.

Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu

s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că

urmărirea penală a fost efectuată sumar și incomplet, că de la dosarul cauzei lipsește

raportul de constatare întocmit de agentul de poliție care a sosit primul la

fața locului și în care sunt indicate leziunile pe care le prezenta revizuentul

la acel moment. S-a mai invocat faptul că decesul victimei a intervenit în urma

unui stop cardiac, la 9 zile de la data comiterii faptei și că ambulanța a

sosit la fața locului la peste o oră de la incident. Revizuentul a solicitat

administrarea probelor cu o nouă expertiză medico-legală a victimei pentru

stabilirea cauzelor decesului și expertizarea sa medico-legală pentru a se

stabili dacă la data comiterii faptei avea discernământ, precum și audierea

agentului de poliție care a întocmit raportul de constatare ce lipsește de la

dosar.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 394 lit.

a) C. proc. pen.

Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen., s-a solicitat

respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire formulată de

condamnatul S.C. în raport cu motivele invocate, pe baza actelor și lucrărilor

dosarului, tribunalul a reținut că împotriva sentinței penale nr. 30/S/2006 a

Tribunalului Brașov prin care inculpatul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de

16 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen.

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., acesta a exercitat ambele căi ordinare de

atac, apelul fiind respins prin decizia penală nr. 134/AP din 05 mai 2006 a

Curții de Apel Brașov, iar recursul prin decizia penală nr. 6493 din 07

noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la aspectele invocate de revizuent, s-a

apreciat că acestea nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, prin urmare,

constatând că cererea nu este admisibilă în principiu, tribunalul a respins-o, în

baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 189 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii a declarat apel revizuentul,

criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că cercetarea

judecătorească desfășurată în cauză nu a lămurit toate circumstanțele în care

s-a comis fapta. Revizuentul a arătat că nu își contestă vinovăția, dar că sunt

și alte aspecte exterioare activității sale care nu îi sunt imputabile.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și

lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen.,

curtea de apel a constatat că apelul nu este fondat, apreciind că motivele

invocate de revizuent în cererea sa nu se regăsesc în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

S-a reținut că art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat

de revizuent, vizează ipoteza când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă sunt de natură să

dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal

ori de condamnare și că, deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la

aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe

noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de

jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, ci vizează fapte și

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă

sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii.

Curtea de apel a avut în vedere și împrejurarea că

vinovăția revizuentului a fost supusă aprecierii instanțelor cu ocazia

judecării cauzei în fond, precum și în căile de atac, susținerile sale privind

existența unei posibile culpe medicale în ce privește moartea victimei fiind

analizate deja în hotărârile pronunțate în ciclul procesual anterior.

Astfel, prin decizia penală nr. 46/AP din 26 mai

2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuentul condamnat S.C. împotriva sentinței penale nr. 147/S din 18

martie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o.

A fost obligat apelantul să plătească statului suma

de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în

sumă de 200 lei, să se suporte din fondurile Ministerului de Justiție, fiind

inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuentul condamnat S.C., reiterând criticile formulate anterior, solicitând,

totodată, prin cererea scrisă, să fie repus în termenul de recurs, întrucât a

primit motivarea deciziei curții de apel la data de 8 iunie 2010.

Examinând recursul declarat, respectiv actele și

lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este tardiv

introdus.

Astfel, este certă data de comunicare a hotărârii în

cauză, respectiv 1 iunie 2010, la Penitenciarul Codlea, revizuentul condamnat

semnând personal în acest sens, în vreme ce introducerea efectivă a cererii de

recurs s-a realizat abia la data de 28 iunie 2010, rezultând în aceste condiții

depășirea termenului legal de 10 zile, neputând fi, astfel, primită susținerea

că recursul nu a fost formulat în termenul prevăzut de lege, deoarece la data

de 1 iunie 2010, când i s-a comunicat decizia revizuentului condamnat, nu au

fost comunicate și considerentele respectivei hotărâri.

Cu privire la cererea de repunere în termen,

formulată de recurentul revizuent condamnat, se reține că, în speță, nu s-a

făcut dovada existenței unor motive temeinice de împiedicare, conform art. 364 C.

proc. pen., împrejurarea că recurentul revizuent condamnat a primit motivarea

hotărârii criticate la data de 8 iunie 2010 neconstituind o cauză temeinică de

împiedicare în sensul dispozițiilor legale anterior menționate.

Pentru aceste considerente, cererea de repunere în

termenul de recurs, formulată de recurentul revizuent condamnat S.C., va fi

respinsă, ca nefondată, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1

lit. a) C. proc. pen., recursul de față să fie respins, ca tardiv introdus.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în

termenul de recurs formulată de recurentul revizuent condamnat S.C.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul

revizuent condamnat împotriva deciziei penale nr. 46/AP din 26 mai 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei

de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.