ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3800/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3800/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 853/S din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Brașov, admițând

cererea de revizuire formulată de condamnatul M.C.E., a anulat în parte

Sentința penală nr. 598/S din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov,

definitivă prin Decizia penală nr. 6127/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.C.E.,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 lit. a), art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. a) C. pen. și achitarea aceluiași inculpat în temeiul dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal sub forma complicității, revocând măsura

restrictivă de libertate opozabilă acestui revizuent, anulând în final Mandatul

de executare din 26 octombrie 2006.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut următoarele:

Pentru a duce la îndeplinire planul de a-l

ucide pe E.C., prin simularea unui accident de circulație, inculpatul M.V. și-a

dat seama că mai are nevoie de un șofer, deoarece dintre cei prezenți numai

inculpatul S.M. avea carnet de conducere, și de încă o mașină, pentru a merge

cu toții și a pune în executare planul stabilit. În acel moment, având nevoie

de încă o persoană care să conducă o altă mașină necesară transportului, în

jurul orelor 23:00, inculpatul M.V. l-a apelat telefonic pe M.C.E.

Între aceștia exista o relație de afaceri,

bazată pe încrederea pe care inculpatul M.V. o avea în M.C.E., ca urmare a

faptului că cei doi se cunoșteau de mai mult timp, de când ambii erau membri ai

aceluiași partid. Inculpatul M.C.E. a dezvoltat relația sa de prietenie cu

inculpatul M.V., începând din vara anului 2002, fiind interesat de natura

relațiilor comerciale încheiate de inculpatul M.V., cu scopul de a raporta date

despre activitatea comercială a grupului infracțional condus de M.V., grup ce

se afla sub supravegherea serviciilor secrete ale statului. În acest scop,

inculpatul M.C.E. efectua mai multe vizite lunare acestuia, încercând să afle

date despre activitatea sa, date despre care ulterior întocmea rapoarte către

Serviciul Român de Informații, pe care le preda maiorului S.S. din cadrul

S.R.I. Covasna.

Inculpatul M.V. i-a solicitat numitului

M.C.E. să se deplaseze cu mașina la depozit pentru a efectua o călătorie în

Moldova. La insistențele inculpatului M.V, M.C.E. s-a deplasat la depozit cu

autoturismul său, a parcat autovehiculul la poartă, și a pătruns în depozit,

după ce i-a fost deschisă ușa de către inculpatul S.M.

În interiorul biroului inculpatului M.V.,

M.C.E. a remarcat o imagine de coșmar: victima era întinsă jos pe dușumea,

chiloții și pantalonii erau trași până la genunchi, avea capul crăpat în mai

multe locuri, avea ochii tumefiați și negri, fața îi era umflată și avea sânge

la gură, iar pe jos era sânge. La vederea victimei, M.C.E. a fost împins cu

mâna de inculpatul S.M. și întrebat „ce mă, ți-e frică?", iar apoi a fost

întrebat de inculpatul M.V.: „ce mă, SPP, ți-e frică?". În prezența lui

M.C.E., inculpatul P.I. i-a tras cu un scaun în cap victimei, T.P. i-a tras un

pumn victimei, inculpatul M.V. a lovit-o cu palma pe victimă, în timp ce

aceasta stătea în genunchi și cerea iertare, iar inculpatul T.P. a început să

dea în E.C. având un lemn în mână, după care P.I. a mai dat un scaun în

victimă, în cap și în spate.

M.C.E. a ieșit din biroul inculpatului M.V.

în cealaltă încăperea de două ori, unde a rămas câteva momente.

Inculpatul M.V. i-a cerut inculpatului S.M.

să ia cheile mașinii victimei și să mute mașina la scări pentru a-l băga pe

E.C. în mașină. La plecare, victima E.C. se împotrivea, nevrând să meargă

împreună cu inculpații. La indicațiile inculpatului M.V., inculpații L.M., P.I.

și T.P. l-au transportat cu forța și l-au introdus pe E.C. în portbagajul

propriului autoturism, care era parcat în curtea imobilului, și l-au acoperit

cu o folie de plastic, în timp ce inculpatul S.M. a luat sticlele cu diluant,

pregătite de T.P., pe care le-a pus jos, pe bancheta din spate. Hainele pătate

de sânge ale victimei au fost puse într-o pungă și când au plecat de la depozit

inculpații au luat și punga respectivă.

Prima mașină care a plecat a fost cea a victimei,

condusă de inculpatul S.M., în care se aflau: T.P. (pe locul din dreapta

șoferului), L.M. și P.I. (pe bancheta din spate) în portbagaj fiind victima,

iar cea de a doua a fost condusă de inculpatul M.C.E., în care se afla și

inculpatul M.V. Odată cu acesta din urmă a plecat și mașina condusă de P.I.,

însă, după parcurgerea unei distanțe mici, la cererea inculpatului M.V., P.I. a

fost trimis acasă.

În urma unor discuții telefonice purtate

între inculpații M.V., S.M. și T.P. ce se găseau în cealaltă mașină, la ideea

inculpatului S.M., mașinile s-au deplasat către șoseaua Brașov - Pitești. Pe

drum mașinile s-au oprit de câteva ori pentru ca inculpații să poate discuta

despre ceea ce urmau să facă, pentru a găsi un loc potrivit pentru a pune în

executare planul conceput de înscenare a accidentului și incendierea

autoturismului părții vătămate. La prima oprire, la ieșirea din Râșnov,

inculpatul M.V. a coborât și a discutat cu inculpații din mașina cealaltă,

parcată la o distanță de 15 metri de mașina lui M.C.E.

Pe timpul acestor opriri, inculpații din

autovehiculul condus de inculpatul S.M. au continuat să lovească victima, și la

un moment dat au aruncat punga în care fusese introdusă o parte din hainele

pătate de sânge ale victimei. La una din opriri, P.I. a coborât din

autoturismul condus de inculpatul S.M. și s-a urcat în autoturismul condus de

M.C.E. Pe drum, la un moment dat mașina condusă de M.C.E. a depășit mașina

condusă de S.M.

Locul accidentului a fost situat pe raza

comunei Dâmbovicioara, sat Valea Vidii, județul Argeș, în imediata apropiere a

șoselei Pitești - Brașov, la km.+800 m, în acest loc șoseaua prezentând o curbă

la stânga în direcția spre Brașov, marginea din stânga în direcția spre Brașov,

marginea din stânga având pădure în rampă, iar pe dreapta existând pădure în

vale. La fața locului, ulterior a fost descoperit autoturismul ars în

întregime, în interior găsindu-se cadavrul calcinat complet al victimei E.C.,

din care au rămas o parte din oase.

După ce a fost stabilit locul unde urma să fie

înscenat accidentul, inculpații S.M., T.P. și L.M. au scos victima din

portbagaj, au așezat-o pe jos pe șosea, sprijinită de una din roțile din spate

ale mașinii. În acest timp, inculpații care își continuaseră traseul înspre

localitatea Pitești, M.C.E. și M.V., împreună cu P.I., au fost contactați

telefonic și s-au întors înspre Brașov și, trecând înspre locul ales de

inculpatul S.M., au observat-o pe victimă în poziția arătată mai sus.

Inculpatul M.C.E. a condus mai departe autoturismul, în timp ce inculpatul M.V.

le dădea indicații celorlalți, pe geamul deschis, spunându-le ce să facă.

Inculpații S.M., T.P. și L.M. au așezat

victima pe scaunul din față și apoi inculpatul S.M. a scos bidoanele de diluant

din mașină, le-a vărsat în portbagaj și pe mașina din spate, inculpatul T.P. a

turnat diluant și pe victimă, după care toți trei au împins mașina în râpă

înscenând un accident de circulație. Cu aceeași ocazie, a fost scos și bușonul

rezervorului de combustibil, aspect care întărește bănuiala că incendierea

autoturismului a fost voluntară. Inculpatul T.P. a fost acela care a avut o

brichetă și a dat foc mașinii. Apoi, cu toții s-au reîntors în Brașov cu

autoturismul inculpatului M.C.E., iar pe drum inculpatul T.P. a aruncat

sticlele goale de diluant și un sac de nailon. În timpul în care se îndreptau

spre Brașov, inculpatul T.P. i-a spus lui M.V. să stea liniștit pentru că i-a

pus punga pe cap victimei și a stropit-o cu diluant.

În ceea ce-l privește pe M.C.E., din

declarațiile celorlalți inculpați, inclusiv cele ale lui M.C.E., reiese că de

mai multe ori acesta a rămas singur, atunci când a ieșit din biroul

inculpatului M.V., la depozit, în mașină pentru câteva momente, când inculpatul

M.V. s-a dat jos pentru a discuta cu inculpații din cealaltă mașină, și că avea

telefonul la el, dar nu l-a folosit pentru că avea tastatura blocată, aspect ce

nu a fost reținut de instanța de fond deoarece apelarea poliției este gratuită.

Referitor la constrângerea morală, s-a

considerat de către instanța de control judiciar că din nicio probă

administrată în cauză nu a rezultat că relația dintre cei doi inculpați M.C.E.

și M.V. se întemeia pe constrângere, șantaj sau orice altă metodă de a

determina prestarea unor servicii în alte condiții decât de bună voie. Se

reține că relația dintre cei doi dura de câțiva ani și consta în oferirea de

servicii de către M.C.E. și plata acestora de către M.V. S-a mai acordat

valoare declarației inculpatului M.V., care a susținut că nu l-a constrâns în

niciun fel pe M.V., că acesta nu a avut intenția să plece, iar dacă ar fi

manifestat o asemenea intenție i-ar fi interzis, deoarece serviciile erau

remunerate și nu se întâmpla prima oară acest fapt.

Se mai susține că inculpatul M.C.E. nu

depindea nici din punct de vedere material de serviciile pe care le oferea

inculpatului M.V., nu era într-o poziție de dependență absolută față de acesta

din urmă, astfel încât să nu aibă altă variantă decât participarea și ajutarea

la desfășurarea activității infracționale, oricare ar fi fost natura acesteia.

S.R.I. a comunicat cu adresa din data de 15

aprilie 2004 că aspectele prezentate de inculpatul M.C.E. martorului S.S. nu au

fost rezultatul unei colaborări dintre această instituție și inculpat.

Mai mult decât atât, martorul S.S. (ofițer

S.R.I.) a declarat că grupul infracțional condus de M.V. nu prezenta interes

pentru siguranța națională, acesta fiind motivul pentru care M.C.E. nu a primit

vreo însărcinare în sensul obținerii de informații despre activitatea grupului

condus de M.V.

În recurs, prin Decizia penală nr. 6127 din

data de 24 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de

inculpatul M.C.E. s-a reținut că față de momentul în care a fost atras în

grupul agresorilor, pedeapsa acestuia se impunea a fi majorată, aceasta fiind

insuficientă în special prin raportare și la posibilitatea salvării vieții

victimei, chiar și în acel moment în care a ajuns și a rămas la locul crimei.

S-a mai reținut că inculpatul nu a fost constrâns, nu a plecat, după cum putea

să o facă, mai ales în momentul în care a realizat care este rolul său de a

transporta persoanele menționate, pentru a se duce la bun sfârșit planul

criminal. S-a considerat că prin prezența sa la locul faptei a fost un sprijin

moral pentru prietenul său inculpatul M.V., pentru că tot în acele momente

victima a mai fost înjunghiată de două ori în gât.

Pentru a se putea dovedi calitatea de

colaborator/informator/sursă a numitului M.C.E. cu S.R.I. instanța a purtat o

lungă colaborare cu această instituție, în final reușindu-se declasificarea parțială

doar a două înscrisuri, respectiv a raportului pe care M.C.E. îl face către

S.R.I. pentru a reclama faptele din noaptea de 24 - 25 septembrie 2002 și a

notei pe care ofițerul o face ca urmare a informării sale de către M.C.E. Deși

acestea au loc la scurt timp după comiterea faptei, informațiile fiind

transmise tot pe cale clasificată către I.G.P.R., cercetările în cauză

demarează după aproape un an, când inculpatul S.M. se autodenunță.

Prin urmare, s-a reținut că pe calea

revizuirii nu s-a putut obține un document cu caracter oficial din care să

reiasă natura relațiilor pe care inculpatul M.C.E. a avut-o cu S.R.I. prin

intermediul ofițerului S.S., respectiv dacă a fost oficial sau un colaborator

sau informator al acestei instituții, dacă acesta a fost sau nu infiltrat în

grupul M.V. pentru a culege informații și deci dacă prezența sa în

împrejurările din noaptea crimei s-au datorat faptului că natura

„relațiilor" sale cu M.V. și grupul acestuia se datorau faptului că M.C.E.

culegea informații despre acest grup, și deci între acesta și ceilalți nu

exista o relație de prietenie, iar cele de afaceri erau doar un pretext pentru

a asigura contactul cu grupul.

Lipsind accesul la alte informații, pentru a

se dovedi cu certitudine calitatea de informator sau din potrivă, lipsa acestei

calități, instanța acordă o maximă valență declarației martorului S.S., din

analiza căreia reiese că inculpatul a avut această calitate, acesta fiind

motivul pentru care se afla în preajma grupului condus de M.V. Prin urmare, prezența

sa nu s-a datorat relației de prietenie dintre inculpatul M.C.E. și M.V. și

nici naturii relațiilor așa-zis comerciale dintre cei doi, ci faptului că

inculpatul M.C.E. culegea date despre acest grup, pe care le furniza S.R.I.

prin intermediul ofițerului S.S. În virtutea acestei apărări, nu se poate

reține în sarcina inculpatului complicitatea pentru niciuna din infracțiunile

reținute în sarcina sa, deoarece prezența sa s-a datorat calității de

informator și nu aceleia de complice moral sau material pentru inculpatul M.V.,

care cu sau fără prezența inculpatului M.C.E. și-ar fi pus oricum același plan

în aplicare.

Aspectele mai sus precizate conduc la

concluzia că în ceea ce privește infracțiunea de omor, reținută în sarcina

inculpatului sub forma complicității, nu întrunește elementele constitutive ale

acesteia, sub aspectul laturii subiective, iar în ceea ce privește infracțiunea

de lipsire de libertate, tot în forma complicității, instanța a reținut că

inculpatul nu este autorul acestei infracțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a criticat-o ca nelegală,

considerând că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi necunoscute de

instanță la soluționarea fondului cauzei.

Prin Decizia penală nr. 73/AP din 21

octombrie 2009, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale nr. 853/S din 20

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 4255/62/2007 și a

Încheierii de admitere în principiu pronunțată de aceeași instanță în ședința

publică din 25 iulie 2007, pe care le desființează în tot și, rejudecând:

Respinge cererea de revizuire formulată în

temeiul dispozițiilor art. 394. alin. (1) lit. a) C. proc. pen. de către

condamnatul M.C.E. împotriva dispozițiilor Sentinței penale nr. 598/S din 10

noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov.

A fost obligat apelantul revizuent M.C.E. la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond și cele de control judiciar

au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor de condamnare corespondența purtată

cu S.R.I., iar admiterea în principiu a cererii de revizuire s-a făcut în

absența oricăror alte probe care să infirme ceea ce instanțele anterioare au

statuat, cu putere de lucru judecat. Revizuentul a avut oportunitatea

formulării căilor de atac împotriva hotărârii instanței de fond, ce cuprinde

referiri atât la apărările inculpatului, cât mai ales la înscrisurile având

caracter clasificat, al căror conținut a fost expus în considerentele hotărârii

de fond.

Dată fiind declarația martorului S.S.,

instanța de apel a apreciat că inculpatul revizuent și-a arogat el însuși

calitatea de informator al S.R.I. Mai mult, probele care au determinat

pronunțarea soluției criticate sunt identice din punct de vedere a calității

informațiilor furnizate cu cele avute în vedere de instanțele care au judecat

fondul cauzei, nepunându-se problema unor elemente noi, apărute din alte fapte

și împrejurări cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă.

Legea condiționează dovedirea cazurilor de

revizuire de folosirea anumitor mijloace de probă, or în speță nu s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi, alte fapte probatorii, omițându-se că

ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie, și nu mijlocul nou de probă

care ar dovedi o faptă probatorie pe care instanța de fond a analizat-o,

considerând-o inexistentă.

Împotriva soluției primei instanțe au

promovat apel și condamnații L.M. și T.P., deși nu figurau ca părți la momentul

soluționării cererii.

Elementele de noutate invocate de revizuent

sunt bazate pe existența unor înscrisuri din care rezultă calitatea sa de sursă

a S.R.I. și faptul că participarea sa la faptă s-a datorat misiunii de a se

infiltra în grupul infracțional condus de M.V. în scopul obținerii de date.

Condamnatul a mai invocat în apărare și teza

constrângerii morale exercitată de inculpatul M.V., sub imperiul căreia a

săvârșit faptele ce i se rețin în sarcină, apărări care au fost înlăturate de

instanțele de fond, cu motivarea că din corespondența purtată cu S.R.I. reiese

că componența și activitatea acestui grup infracțional nu interesa S.R.I.,

nevizând chestiuni care să pună în pericol siguranța națională. Mai mult,

Înalta Curte de Casație și Justiție a înlăturat, prin Decizia penală nr. 6127

din 24 octombrie 2006, apărarea pe care și-a construit-o revizuentul, axată

fiind pe calitatea sa de informator S.R.I., iar ceea ce se încearcă acum este o

prelungire a probatoriului administrat cu prilejul fondului.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.

a) C. proc. pen. nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod

revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție soldat cu

continuarea probatoriului.

Noile fapte și împrejurări sunt cele care

urmează a fi confirmate de probe noi, însă nu probele noi formează temeiul

revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

Or, în speță, atât teza referitoare la

calitatea de colaborator și informator al S.R.I. a inculpatului revizuent

M.C.E., cât și chestiunea constrângerii psihice invocată de acesta ca fiind

starea sub imperiul căreia a săvârșit faptele ce i se impută au fost înlăturate

motivat de către instanțele de fond care, în vederea stabilirii calității care

a determinat prezența acestuia în locul și la momentul săvârșirii faptei, au

purtat o corespondență cu S.R.I., au audiat nemijlocit martorul S.S., ca

reprezentant al acestei instituții, din declarația căruia a rezultat că gruparea

condusă de M.V. nu prezenta interes pentru siguranța națională și nu preocupa

S.R.I. Covasna anterior datei de 2 octombrie 2004.

Prin urmare, aspectul că prezența

revizuentului M.C.E. în gruparea formată de coinculpați s-a datorat nu

calității sale de informator, ci calității sale de complice moral sau material,

reiese din cuprinsul hotărârii de condamnare, nefiind o împrejurare nouă,

necunoscută instanței de fond, care pornind de la dezvăluirile acestuia către

S.R.I. Covasna i-a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., după cum, pe de altă parte a fost înlăturată motivat și teza

constrângerii morale exercitată asupra sa de inculpatul M.V.

Mai mult, un informator nu este protejat

atunci când el însuși săvârșește o infracțiune sau contribuie la materializarea

unei fapte penale, el sesizează doar anumite aspecte organului cu care

colaborează, nefiind un investigator sub acoperire a cărui activitate este

coordonată în prealabil de procuror, care îl autorizează pentru investigarea

unui caz concret, emițând în acest scop o ordonanță, sau un colaborator care

lucrează sub îndrumarea și supravegherea D.I.I.C.O.T.

Nefiind un cadru legal pentru calitatea de

informator al unui serviciu de informații, nu putem stabili limitele mandatului

acordat, creându-se premisa unui abuz în temeiul acestei calități.

Împrejurarea că activitatea sa de informator

ar fi fost de folos S.R.I. nu îl poate exonera pe revizuent de răspundere

penală în cazul participării sale la săvârșirea unei fapte penale.

În consecință, în speță nu sunt îndeplinite

condițiile care reglementează cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a)

C. proc. pen., atâta timp cât legiuitorul se referă la „fapte" și

„împrejurări" necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă,

iar ceea ce s-a urmărit prin promovarea acestei cereri a fost practic

continuarea probațiunii.

A descoperi un anumit fapt sau o anumită

împrejurare înseamnă ca acel fapt (sau acea împrejurare) să fie, la un moment

dat, pentru prima oară cunoscut. Descoperirea unui fapt sau a unei împrejurări

în materia revizuirii înseamnă pe de o parte, cunoașterea pentru prima oară a

acelui fapt după soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, necunoașterea

faptei să se refere doar la instanța care a pronunțat hotărârea de bază,

indiferent dacă acele fapte sau împrejurări au fost cunoscute de părți înainte

sau în timpul judecării cauzei.

Or, aspectele astăzi invocate nu au fost cu

totul străine dosarului cauzei, nu sunt complet în afara lucrărilor dosarului,

ci dimpotrivă, au putut fi luate în considerare, discutate și evaluate,

instanțele de fond pronunțându-se motivat asupra lor.

Mai mult, probele propuse în susținerea

cererii de revizuire nu pot fi considerate ca „noi" dacă se referă la o

apărare identică cu cea formulată cu ocazia judecării cauzei în fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

condamnatul revizuent M.C.E. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltare, acesta a susținut că decizia

instanței de apel este în contradicție cu jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care a stabilit că prin „probe noi” avute în vedere de

art. 394 lit. a) C. proc. pen. se pot înțelege și probe care au existat la

dosarul cauzei și cu privire la care instanțele nu s-au pronunțat, fie că nu existau

mijloace de probă pentru administrarea acesteia, fie că instanțele nu s-au

raportat deloc la ele cu ocazia pronunțării. Documentele declasificate parțial

de instanța de fond în al doilea ciclu procesual, coroborate cu declarațiile

martorilor din care rezultă calitatea specială a revizuirii recursului

incidentă dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., în acest sens fiind și

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1692/2005 și 2042/2008. A mai

arătat recurentul că în mod greșit s-a reținut că asupra sa nu s-a exercitat

niciun fel de constrângere.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate, precum și din oficiu, în limitele art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și

temeinică, recursul fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și

394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea

căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea

de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări în care

adoptarea unei hotărâri conform cu adevărul și deci, inexistente în materialul

probator de la dosar.

Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte

sau împrejurări noi este în sensul că:

- trebuie să fie vorba de descoperirea unor

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

- faptele sau împrejurările noi să poată

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare ori de condamnare.

Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau

împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară s-a

considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu

caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în căile de atac a

revizuirii respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau

în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de

achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.

Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul

Suprem (Decizia nr. 1643/1976) textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. se referă

la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la probe noi, căci

altfel s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea

continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul raporturilor

juridice, aplicabil și în materie penală ca parte a procesului echitabil. Fără

îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de probe noi. Dar

elementele de probă noi la care se referă art. 394 lit. a) C. proc. pen.

trebuie să fie de natură a recunoaște fie că faptul constatat nu a existat, fie

că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.

În speță, elementele de noutate invocate de

revizuent se bazează pe existența unor înscrisuri din care rezultă calitatea sa

de sursă a S.R.I. și faptul că participarea sa la faptă s-ar fi datorat

misiunii de a se infiltra în grupul infracțional condus de M.V. în scopul

obținerii de date, precum și pe teza constrângerii morale exercitate de

inculpatul M.V.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă însă că atât teza referitoare la calitatea de colaborator și

informator al S.R.I., cât și teza constrângerii morale au constituit apărări

constante ale revizuentului pe parcursul judecării pe fond și în căile de atac.

Cele două înscrisuri declasificate - raportul

pe care M.C.E. l-a făcut către S.R.I., în care sesizează faptele petrecute în

noaptea de 24 - 25 septembrie 2002 și nota pe care ofițerul S.S. a făcut-o ca

urmare a informării sale de către M.C.E. - deși sunt „probe noi”, necunoscute

de instanță la momentul soluționării cauzei, acestea nu probează fapte sau

împrejurări noi necunoscute instanței, ci doar completează mijloacele de probă

deja administrate sub acest aspect de instanța de fond, urmare apărărilor

invocate de M.C.E.

Aspectele invocate de revizuent privind calitatea

sa de colaborator/informator S.R.I. nu presupune noutate pentru judecător, iar

probele administrate de instanța de revizuire sunt identice din punct de vedere

al informațiilor furnizate cu cele avute în vedere de instanțele care au

judecat fondul cauzei, care au reținut că la corespondența purtată cu S.R.I. a

reieșit că activitatea și componența grupului condus de M.V. nu interesa

S.R.I., nefiind chestiuni care să pună în pericol siguranța națională.

Apărarea condamnatului M.C.E., axată pe

calitatea sa de colaborator al S.R.I., a fost evaluată și de Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță de recurs, prin Decizia penală nr. 6127 din 24

octombrie 2006, fiind înlăturată ca neîntemeiată.

De asemenea, teza constrângerii morale a fost

înlăturată motivat de instanța de fond, ca și de instanța de control judiciar,

care au reținut că inculpatul M.C.E. a avut posibilitatea să plece de la locul

faptei, a rămas singur de mai multe ori, atunci când a ieșit din biroul

inculpatului M.V. la depozit, dar și în autoturism, când M.V. a coborât pentru

a discuta cu inculpații la cealaltă mașină, avea telefonul la el, dar nu l-a

folosit.

În consecință, cum în calea revizuirii nu s-a

constatat existența unor fapte sau împrejurări noi, soluția instanței este

legală și temeinică și urmează a fi menținută.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul revizuentului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul-revizuent condamnat M.C.E. împotriva Deciziei penale nr. 73/Ap din

22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr.

4255/62/2007.

Obligă pe recurentul-revizuent condamnat la

plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Dispune scutirea apărătorului ales al

recurentului, avocat P.D., de plata amenzii judiciare în cuantum de 5.000 RON,

aplicată prin încheierea de ședință din data de 1 iulie 2010.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ