ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2012

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 41/S din 1 februarie 2011 a Tribunalului Brașov s-a admis cererea de revizuire formulată de inculpatul M.M.M., împotriva Sentinței penale 322/S din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006, definitivă prin Decizia penală 1810/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost anulată Sentința penală 322/S din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 1810/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.M.M., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. Au fost respinse pretențiile formulate de părțile civile G.Z. și G.I. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 27 mai 2008 și toate formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 322/S din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul M.M.M. a fost trimis în judecată, inițial prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru comiterea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se în sarcina sa ca stare de fapt că la data de 7 iulie 2005, în loc public, i-a aplicat victimei G.C.I.

lovituri în zona feței pe fondul cărora victima s-a lovit cu capul (s-a reținut zona occipitală) de carosabil, fracturându-și oasele craniului în această zonă, leziuni ce au avut ca urmare decesul victimei. Sub aspectul stării de fapt, s-a mai reținut că la data incidentului, anterior celor mai sus prezentate, victima se plimba în jurul orelor 13:16 pe unul din culoarele Complexului Comercial G.O. din Brașov, fiind sub influența băuturilor alcoolice. În această împrejurare victima s-a lovit din greșeală de fratele inculpatului, respectiv de numitul M.O. care a fost deranjat de acest gest deoarece victima a ridicat mâna spre el și apoi și-a continuat drumul, astfel că numitul M.O. s-a deplasat la standul numărul X din acel complex, unde cei doi frați aveau un magazin, unde i-a povestit fratelui său ce s-a întâmplat, astfel că i-a cerut ajutorul pentru a aplica victimei o corecție.

Cei doi frați s-au deplasat către ieșirea din complex unde numitul M.M.M. a lovit victima cu palma în zona stângă a feței, lovitură în urma căreia victima a căzut lângă un coș ornamental din beton. În timp ce victima era căzută, numitul M.M.M. a mai lovit victima de două ori cu piciorul, una în zona bărbiei submandibular și una în zona dreaptă a capului, respectiv în bosa frontală dreaptă. Din cauza loviturilor primite, victima și-a pierdut cunoștința, rămânând întinsă pe spate, astfel că a fost chemată salvarea. Medicul de pe salvare a constatat că victima prezintă la examinare un traumatism cranio-cerebral, plăgi multiple la față submentonier, hematoame occipitale și otoragie, pe fondul căreia era suspectă de fractură craniană, aceste aspecte au fost consemnate în fișa de solicitare a ambulanței numărul din 7 iulie 2005 de medicul D.V.A., ce a fost audiat ca martor.

Victimei i-au fost acordate îngrijiri medicale, aceasta a refuzat să fie transportată la spital, dar a acceptat în urma insistențelor medicului. În cadrul fișei s-a consemnat că victima era în stare de ebrietate. După aceasta victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Brașov, unde la Urgență Chirurgie a fost înregistrată cu diagnosticul traumatism cranio-facial. Plagă contuză mentonieră. Bosa regiune occipitală. Agresiune. Au fost efectuate investigații, victimei i-a fost suturată plaga sprâncenoasă dreapta și plaga mentonieră dreapta, după care i s-au efectuat radiografii de craniu față și de mandibulă, constatându-se că nu există fracturi. Victima a refuzat internarea, pe proprie semnătură, astfel că în acea după-amiază a părăsit spitalul.

Tot la spital, victima comunică polițistului că nu dorește să formuleze plângere. S-a reținut în actul de sesizare a instanței de judecată, că victima s-a deplasat la domiciliu, în acest sens fiind declarația martorei G.Z., mama victimei, iar în cursul nopții de 07/08 iulie 2005 a intervenit decesul victimei, când victima se afla în camera sa din locuința părinților. Decesul a fost constatat în data de 8 iulie 2005 de către medicul D.V.A. la orele 17:22 ca urmare a sesizării făcute de părinții victimei, aceștia constatând că fiul lor se afla în camera sa din apartament, deja decedat, la orele 17:00. Prin sentința instanței de fond, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, din art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. - lovituri cauzatoare de moarte, inculpatul fiind condamnat pentru această infracțiune la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, sub aspectul soluției de schimbare a încadrării juridice și inculpatul considerând că nu există legătură de cauzalitate între lovitura aplicată de el victimei și decesul acesteia, invocând aceeași teză probatorie, faptul că victima a fost implicată în acea după-amiază sau seară într-un alt incident, iar agresiunile suferite cu acea ocazie i-au cauzat decesul.

Pentru aceasta s-a invocat faptul că la autopsie pe corpul victimei se găsesc 35 de leziuni, care nu ar fi putut fi cauzat printr-o singură lovitură, cu atât mai mult cu cât medicul de la ambulanță ce a venit la fața locului imediat după incident constată existența a câtorva leziuni la nivelul feței, capului și în general, coroborat cu faptul că la examenul radiologic efectuat victimei la spital nu s-a constatat existența vreunei fracturi la nivelul craniului. Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală 189/Ap din 27 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de inculpat și în acest sens a redus pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului (pentru art. 183 C. pen.) de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Curtea a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, în acest sens corect s-a reținut că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în zona bărbiei submandibular, victima lovindu-se cu capul de asfalt, această lovitură cu piciorul, cât și cea de asfalt determinând fractura din zona submandibulară, fractura osului hioid și fractura occipitală. De asemenea, Curtea a mai reținut că legătura de cauzalitate dintre această lovitură și decesul victimei nu a fost întreruptă chiar dacă victima se afla în stare de ebrietate, a refuzat internarea și a părăsit spitalul. Se mai reține că după ce a plecat din spital, victima a consumat băuturi alcoolice cu martorul N.C.

Împotriva deciziei din apel s-a formulat recurs de către părți și de către Ministerul Public, fiecare susținând teza probatorie invocată inițial. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Ministerului Public și al părților vătămate, prin Decizia penală 1810 din 23 mai 2008 a casat decizia și sentința sub aspectul încadrării juridice. Rejudecând a dispus condamnarea inculpatului pentru art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Înalta Curte a considerat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, aceasta reieșind din zona vizată prin lovirea victimei.

A mai reținut că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să reiasă că după plecarea din spital victima ar mai fi fost implicată în vreun incident în care i s-ar fi putut produce leziunile tanatogeneratoare. Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 12 august 2008 înregistrat la Tribunalul Brașov la data de 15 august 2008, a fost înaintată instanței, spre competentă soluționare cererea petentului condamnat M.M.M. având ca obiect revizuirea Sentinței penale 322/S din data de 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006. Temeiul revizuirii este cel prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., fiind invocate probe și împrejurări noi ce au fost descoperite după momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, admiterea probelor noi și cu ocazia rejudecării, achitarea celui condamnat în baza dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a mai solicitat suspendarea mandatului de executare a pedepsei. În susținerea cererii sale petentul condamnat a invocat dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. considerând că există probe noi, prin care tinde să dovedească faptul că leziunea tanatogeneratoare nu se datorează acțiunii sale; pentru a justifica acest punct de vedere a fost depusă opinia separată a unui medic legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici.

Potrivit acestui punct de vedere medicul legist a arătat că la simpla inventariere a leziunilor traumatice s-a constatat că leziunile externe sunt dispuse la toate segmentele corpului (extremitatea cefalică, gât, torace, abdomen, membre superioare și inferioare) pe toate planurile (anterior și posterior, precum și pe părțile interne ale membrelor) și leziunile interne interesează extremitatea cefalică, gâtul, cavitatea abdominală și spațiul retroperitoneal. Analizând leziunile descrise în raportul de constatare medico-legal corelat cu istoricul faptelor prezentate în documentația examinată, expertul a opinat că victima a fost supusă unei alte agresiuni după ce a părăsit la cererea sa spitalul, pentru următoarele considerente: - Atât din declarațiile martorilor, cât și din consemnările din actele medicale întocmite de Spitalul Județean, nu rezultă multitudinea și varietatea morfologică a leziunilor traumatice externe descrise la necropsie.

- Constatarea multiplelor leziuni traumatice externe, inclusiv la nivelul toracelui, abdomenului și membrelor, ar fi obligat la o atitudine terapeutică din partea personalului medical care ar fi efectuat cu siguranță radiografii toracice și de membre, ecografii abdominale, investigații care din documentația studiată nu reiese că ar fi fost cerute. Un argument în favoarea lipsei leziunilor traumatice de la nivelul trunchiului și membrelor, cu ocazia examinării din spital, este și diagnosticul stabilit de "traumatism cranio-cerebral, plăgi multiple la față, submentoniere, hematoame occipitale, otoragie, stare de ebrietate, suspect fractură de craniu).

Se menționează că suspiciunea de fractură de craniu din diagnosticul stabilit de medicul de la ambulanță s-a bazat pe observarea prezenței sângelui în zona urechii stângi (declarație martor D.) și nu s-a confirmat ulterior (sângele poate apărea pe ureche de aceeași parte cu fractura de bază de craniu, or în acest caz nu s-a constatat nicio fractură de bază de craniu pe stânga și, mai mult, nici necropsia nu a stabilit cauza prezenței crustelor de sânge în conductul auditiv extern stâng). - Fractura de craniu nu a fost diagnosticată în cursul examinărilor medicale.

- Interpretarea medico-legală a localizării și aspectul leziunilor traumatice externe privitor la mecanismele de producere și circumstanțele acestora (lovire repetată cu corp dur urmată de cădere repetată și posibil comprimare) nu corespund cu datele de anchetă privitor la agresiunea din data de 7 iulie 2005 orele 13:18, agresiune de scurtă durată (secunde) în care agresorii au aplicat fiecare câte o lovitură.

- Fractura de os hioid nu exista la momentul prezentării pacientului în spital deoarece în cazul în care aceasta ar fi fost prezentă ar fi fost imposibil să scape examinării medicale deoarece o fractură de os hioid (care este un os situat în partea anterioară a gâtului pe care se insera mușchiul faringian constrictor mediu, mușchiul hipoglos, mușchiul digastic, mușchiul hioid, mușchiul geniohioid, mușchiul miohioid, mușchiul genioglos, mușchiul tirohioid, mușchiul omohioid, mușchiul sternohioid) este însoțită de simptome evidente ce nu puteau scăpa medicilor și de altfel ar fi determinat o stare de rău, evidentă, victimei.

Aceste simptome constau în respirație șuierătoare, disfonie - modificarea vocii, dispnee - dificultate la respirație, disfagie - dificultate la înghițire, tuse persistentă, tuse dureroasă, vorbire dureroasă sau chiar imposibilitate a vorbirii, imposibilitatea deglutiției (înghițire), insuficiență respiratorie, și hemoptizie - sângerare din căile respiratorii. Concluzia a fost că victima a suferit fractura de hioid ulterior părăsirii spitalului în condițiile unei alte agresiuni în care s-au produs o mare parte din leziunile externe descrise în constatarea medico-legală (atâta timp cât examenul radiologic nu a evidențiat-o), precum și fractura occipitală și leziunea de contralovitură frontală.

În consecință, expertul a apreciat că victima a prezentat la momentul necropsiei leziuni traumatice multiple atât externe, cât și interne, situate pe toate segmentele corpului și dispuse pe multiple planuri. S-a mai apreciat că în conformitate cu datele din documentația pusă la dispoziție, în condițiile agresiunii din data de 7 iulie 2005, orele 13:18, agresiune de scurtă durată (7 secunde), este posibil să fi fost produse următoarele leziuni: - echimoza pavilionului auricular stâng, prin lovire cu palma (este exclus ca infiltratul masiv cervical superior stâng și fractura de os hioid să se fi produs prin această lovitură); - una, poate cel mult două echimoze din cele descrise la toracele anterior, prin lovire cu piciorul; - leziunile traumatice dispuse pe partea dreaptă a feței sau unele din ele precum și cele situate pe cotul drept și genunchiul drept, prin lovire de plan dur, neregulat, în condițiile unei căderi.

Ulterior părăsirii spitalului, victima a mai consumat alcool și a mai suferit o agresiune în care, prin lovire repetată și cădere, posibil repetată, și prin comprimare, i-a fost provocată fractura osului hioid, precum și celelalte leziuni traumatice care nu au fost diagnosticate la examenele de specialitate din spital: fractura occipitală și leziunea de contralovitură cerebrală frontal dreapta incriminate ca leziunea tanatogeneratoare, echimozele întinse situate toracic posterior, la nivelul palmei și degetelor mâinii drepte, o parte din echimozele dispuse toracic anterior, ambele brațe și ambele gambe. Petentul condamnat, în susținerea tezei prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., a solicitat audierea martorilor: M.C., martor care este prezentat în planșele foto aflate la dosarul de urmărire penală, martor care a fost căutat de organele de poliție, identificat, însă nu a fost găsit, deși avea același domiciliu reținut și de organele de poliție, martor care a fost de față la incident și numiții C.C. și M.V., pentru a dovedi că victima a fost în seara incidentului implicată într-un alt incident unde a suferit o agresiune. Cel din urmă martor a fost audiat de reprezentanții Ministerului Public în procedura revizuirii înainte de sesizarea instanței de judecată. Prima instanță a admis în principiu, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., prin Încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov cererea de revizuire a petentului și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale celui cercetat, au fost suspendate parțial efectele sentinței supuse revizuirii, respectiv mandatul de executare a pedepsei din 27 mai 2008. S-a reținut că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.

Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală - pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal. Puterea instanțelor de a revizui trebuie exercitată spre a corecta erori judiciare și aplicări greșite ale legii și deci nu pentru a realiza o nouă examinare. O abatere de la acest principiu se justifică numai dacă devine necesară prin circumstanțe cu un caracter substanțial și obligatoriu. În acest sens, după abrogarea dispozițiilor care reglementau recursul în anulare, căii de atac extraordinare a revizuirii trebuie să i se dea o valență juridică mai puternică, pentru a se putea ca pe această cale să fie înlăturate eventualele erori juridice.

Pentru admiterea unei asemenea cereri, bazată pe temeiul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., trebuie ca faptele invocate în revizuire să nu fi fost invocate anterior pronunțării sentinței, iar necunoașterea lor să nu se fi datorat neglijenței celui ce le invocă. În acest sens, pe martorul M.C., organele de cercetare penală l-au căutat, considerând că acesta poate fi un potențial cunoscător al dinamicii evenimentelor, actele de căutare fiind la filele 97 - 98 din dosarul de urmărire penală. Deși s-a reușit identificarea acestui martor atât ca nume, cât și ca domiciliu, organele de cercetare penală nu au găsit acest martor pentru a fi audiat. S-a consemnat de către organele de poliție că această persoană trăiește nomad, doarme într-un garaj în fața Pieței Astra, pe niște cartoane.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2008, acordat în prezenta cauză, martorul M.C. s-a prezentat în fața instanței de judecată, având asupra sa cartea de identitate eliberată de Poliția Brașov mai înainte de incidentul dedus judecății, a învederat instanței că nu a trăit și dormit pe stradă, că are domiciliul în Brașov și că nu a fost căutat niciodată de organele de poliție. Martorul s-a indicat pe planșa foto cuprinzând imagini din ziua incidentului, ca fiind persoana din fotografiile: pagina 53 ultima fotografie din dreapta orele: 13:15:37 pagina 54 prima fotografie din stânga orele: 13:15:42 a doua fotografie din dreapta, orele: 13:16:03 a treia fotografie din stânga, orele: 13:16:10 fila 55 a doua fotografie din dreapta, orele 13:16:31.

Se impune a menționa că planșele foto au fost efectuate de pe înregistrările din incinta complexului, înregistrări care au loc cu intermitențe de câte 5 secunde. Or tot pe planșa foto de la filele menționate se constată pe de o parte că fratele petentului iese fugind din standul pe care îl aveau în complex, unde se dusese să îl cheme pe petent, la orele 13:16:24, la orele 13:16:43 în fotografie se poate constatata ornamentul de flori pe stativ de ciment, fără ca victima să fie căzută, iar după 5 secunde la orele 13:16:48 se vede victima căzută lângă acel stativ cu flori, petentul și fratele acestuia aflându-se lângă acesta. Prin urmare, pe această analiză victima ar fi putut fi agresată pe o durată de 5 secunde.

Din analiza fotografiilor de mai sus, nu reiese că martorul M. ar fi fost și el prins în acestea, însă martorul invocă faptul că s-a aflat într-un unghi din care nu a putut fi filmat, însă a fost de față la întregul incident. Dacă martorul se vede ultima oară la orele 13:16:31 și victima este căzută la orele 13:16:48, după 17 secunde, este posibil ca acesta să fi fost martor ocular al incidentului, iar audierea sa se impune pentru a lămuri toate circumstanțele cauzei pe fondul multiplelor leziuni prezentate de victimă, despre care s-a susținut de medicii legiști că ar fi putut fi cauzate prin agresiune de ordinul minutelor sau zecilor de minute anterior momentului chemării salvării la orele 14:41, cu atât mai mult cu cât s-a arătat că din cele 35 de semne de violență descrise,12 au fost produse prin lovire directă, iar celelalte prin lovire de plan dur.

Ulterior, din probele administrate în cauză a reieșit că fotografiile indicate de martor se refereau la victimă. Împrejurarea invocată în această cerere legată de existența martorului M.C. nu a fost cunoscută de instanța de judecată, deoarece pornind de la premisa că organele de cercetare penală nu au reușit identificarea martorului deoarece acesta ar trăi pe stradă, aspect infirmat de martor, nu s-au mai efectuat cercetări pentru eventuala găsire și audiere a martorului, iar pe de altă parte această necunoaștere nu poate fi opusă petentului, deoarece nu lui îi incumba obligația de a face cercetări de identificare sau administrare de probe, pornind de la premisa că cel cercetat penal nu este obligat să își probeze nevinovăția.

Constatându-se că pentru a se stabili dinamica incidentului, în cauză a fost audiat ca martor atât fratele petentului, cât și alte persoane care fie doar au auzit fără să vadă efectiv tot, fie au văzut doar prima parte a incidentului dintre victimă și fratele petentului, se impune audierea acestui martor pentru stabilirea dinamicii evenimentelor, fiind vorba de un posibil martor direct al evenimentelor. Referitor la ceilalți doi martori invocați în cererea de revizuire, C.C.E. și M.V.R., prima instanță a reținut că aceștia cunosc aspecte legate de împrejurări consumate după ieșirea din spital a victimei, or în contextul în care deși la fond s-au cunoscut aceste "fapte probatorii", nu au fost cunoscute de instanța de judecată împrejurările noi care le cunosc acești doi martori.

Prin urmare, aceste depoziții pot fi considerate "probe noi" în accepțiunea art. 394 lit. a) C. proc. pen., adică elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce se tinde a se dovedi prin cererea de revizuire formulată. Necunoașterea faptelor sau a împrejurărilor de către instanța de judecată nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.

Or în acest moment procesual cei doi martori pot face afirmații referitoare la momente ulterioare incidentului dedus judecății, în care victima a fost implicată, aceasta chiar dacă despre această ipoteză s-a vorbit la judecata în fond, iar Înalta Curte a considerat că la dosarul cauzei nu ar exista nicio probă din care să reiasă aspectul că după ieșirea din spital victima ar mai fi fost implicată într-un alt eveniment în care ar fi fost agresată.

Proba a fost considerată utilă deoarece la data incidentului, mama victimei nu a văzut-o pe aceasta, ci doar l-a auzit, ea fost la domiciliu în data de 7 iulie 2005 începând cu orele 16:00, și deși în cursul urmăririi penale arată că l-a auzit pe fiul ei venind acasă în jurul orelor 20:00 - 21:30, în cursul judecății, când se invocase deja teza probatorie că victima ar mai fi fost implicată într-un alt incident după plecarea de la spital, mama victimei a revenit și a precizat că a auzit victima în jurul acelei orei intrând la baie. De asemenea, a mai precizat că a doua zi de dimineață deși a găsit pete de sânge în baie și un prosop îmbibat cu sânge nu a intrat în camera fiului ei.

Tatăl victimei declară la rândul său că în data de 7 iulie 2005 a venit la domiciliu în jurul orelor 18 - 19 (deci la scurt timp după ce victima fusese văzută de o vecină venind acasă în halat) nu s-a întâlnit cu fiul său, nu l-a auzit și l-a văzut abia a doua zi după ce a fost găsit decedat de soția sa. Tatăl victimei a declarat printre altele că victima avea ochiul aproape scos din orbită. Victima este văzută în jurul orelor 18:00 de către martora F.T., care relatează că îl vede îmbrăcat într-un halat de spital, prin urmare de la orele 18:00 și până în momentul decesului nu se cunoaște activitatea victimei, proba cu cei doi martori putând fi utilă pentru a se stabili dacă victima a părăsit sau nu domiciliul.

Aprecierea probelor propuse pe calea revizuirii ca fiind împrejurări noi a avut la bază și concluziile expertului extrajudiciar referitoare la dinamica leziunilor, la modul în care s-ar fi putut produce, la posibilitatea obiectivă ca victima să mai fi fost implicată într-un incident după plecarea din spital. S-a pornit de la premisa înlăturării erorilor existente în administrarea probelor din prima fază a procedurii, probele astfel administrate urmând să fie supuse reaprecierii prin prisma probelor noi administrate în faza revizuirii. Ca urmare a admiterii în principiu a cererii de revizuire, urmează a se rejudeca cauza. După admiterea în principiu a cererii de revizuire, au fost administrate următoarele probe: audierea martorilor: M.C., M.O., C.C.E., M.V.R., F.T.

și V.M.A., efectuarea unei cercetări la fața locului a cărei desfășurare a fost evidențiată în procesul-verbal încheiat la data de 15 ianuarie 2009, au fost vizionate casetele atașate cauzei. De asemenea s-a propus și s-a admis proba cu expertiza medico-legală efectuată de INML Mina Minovici. Prin Încheierea de ședință din data de 5 noiembrie 2009 au fost stabilite obiectivele expertizei medico-legale. A fost întocmit în cauză Raportul de expertiză medico-legală numărul AA/2009 de către IML Mina Minovici București care a fost avizat de către Comisia superioară de medicină legală din cadrul IML Mina Minovici București. Prin Încheierea de ședință din data de 20 februarie 2009 a fost admisă sesizarea Curții Constituționale, privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 119 alin. (2) C. proc.

pen., invocată de inculpat în apărare. A fost respinsă cererea de sesizare privind soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale art. 115 alin. (3) și 124 alin. (3) C. proc. pen. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1195 din 24 septembrie 2009 a fost respinsă excepția invocată. Cu privire la fondul cauzei: Ca urmare a admiterii în principiu a cererii de revizuire, fondul cauzei a fost reanalizat prin prisma noilor probe administrate în această fază procesuală, cât și prin coroborarea și analiza tuturor probelor cauzei. De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că prezumția de nevinovăție este înscrisă ca principiu fundamental atât în Constituția României cât și în art. 66 C. proc.

pen. (învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa. În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie), acest principiu guvernând întregul proces penal, putând fi răsturnat numai prin probe. Prezumția de nevinovăție garantează protecția persoanelor în procesul penal împotriva arbitrariului în stabilirea și tragerea la răspundere penală. Nu în ultimul rând prima instanță a arătat că a ținut seama de dispozițiile art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care arată că "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pană ce vinovăția sa este legal stabilită", prin urmare dispoziția procesual penală și cea constituțională reglementează prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar dispoziția Convenției arată clar că este vorba de stabilirea legală a vinovăției.

Cu toate acestea, acest principiu nu trebuie considerat ca o atestare a poziției morale a unei persoane, întrucât ar fi lipsit de temei și opus chiar realității ca o normă juridică să confere onestitate ireproșabilă unei persoane. Ceea ce dreptul poate acorda este garanția prin care asigură că nimeni nu va fi tras la răspundere penală și sancționat discreționar, iar atunci când este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni se va urma o procedură prin care să se stabilească legal vinovăția lui. Fiind vorba de o prezumție relativă aceasta trebuie să fie răsturnată prin dovedirea vinovăției, aceasta efectuându-se în cursul activității de probațiune prin administrarea de probe legale, pertinente, concludente și utile.

Referitor la dinamica incidentului reținută pe baza analizei coroborate a întregului probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele: În sarcina inculpatului, prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 7 iulie 2005, în jurul orelor 13:10, victima G.C. se deplasa în C.O. În jurul orelor 13:16 martorul M.O. s-a întâlnit pe culoarul dintre standurile G.C. cu victima și s-au izbit unul de celălalt. În prezența martorei M.V., victima a fost surprinsă de gestul martorului M.O. și a ridicat instinctiv mâna, fără însă a discuta cu acest martor. Martorul M.O. s-a enervat, a alergat la standul X și a cerut ajutor fratelui său, căruia i-a explicat ce s-a întâmplat pe holurile G.O.

La ora 13:16:41, victima a ieșit din complex, moment în care a fost agresată de martorul M.O. cu palma în zona stângă a feței, căzând astfel lângă un coș cu flori. În momentul în care încerca să se ridice, inculpatul M.M.M. i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona bărbiei, submandibular, și o lovitură cu piciorul în zona dreaptă a capului, respectiv în bosa frontală dreaptă, urmare acestei lovituri victima și-a pierdut cunoștința, iar inculpatul a chemat salvarea. Victima a fost așezată de frații M. în poziție șezândă, cu spatele de coșul de ciment. La sosirea ambulanței, victima a fost examinată de către medici, constatându-se în actele medicale următoarele leziuni: traumatism cranio-cerebral, plăgi multiple la față submentonier, hematoame occipitale, otoragie pe fondul căreia victima era suspectă de fracturi craniene.

Deși inițial a refuzat să fie transportată la spital, în cele din urmă victima a fost convinsă de către medicii de pe ambulanță și dusă la spital unde i s-au făcut mai multe investigații. Victima a părăsit spitalul, semnând pe proprie răspundere și s-a deplasat la domiciliul său, unde în noaptea de 7/8 iulie 2005 a decedat. Medicii legiști au concluzionat că decesul s-a produs în ultima parte a zilei de 7 iulie 2005. Față de această stare de fapt, conform probatoriului administrat, s-a constatat că într-adevăr în data de 7 iulie 2005, în jurul orelor 13:10, victima G.C. s-a întâlnit în incinta G.O. cu martorul M.O. care este și fratele inculpatului. Deoarece victima când a trecut pe lângă martor s-a atins de acesta, astfel că victima ridică mâna spre el fără a-l lovi.

După aceasta, martorul M.O. s-a deplasat la standul X și i-a cerut ajutorul inculpatului M.M., astfel că cei doi se deplasează în sensul de mers al victimei, cei trei întâlnindu-se în fața galeriilor, pe aleea pietonală, chiar la ieșire, lângă un ghiveci din beton. Din analiza înregistrărilor efectuate în cadrul magazinului nu a reieșit lovirea victimei, singurele imagini prezentate se referă la ieșirea celor doi din standul X, îndreptarea spre ieșire, apoi la câteva secunde victima este văzută căzută jos, lângă ghiveciul din beton. Referitor la orele prezentate de înregistrări, este posibil să existe un decalaj față de ora reală, aceasta față de ora evenimentului aproximativ orele 13 și ora prezentării victimei la spital, orele 15:00.

Referitor la aceasta martorul M.O. a precizat că la ieșire s-au întâlnit cu victima care le-a adresat injurii, apoi el a lovit victima cu palma dreaptă în zona feței, partea stângă, victima a căzut și probabil în cădere s-a lovit cu bărbia de acel ghiveci din beton, fără ca victima să se lovească la cap. În momentul în care victima încerca să se ridice, deoarece avea un comportament recalcitrant, fratele său, inculpatul M.M., l-a lovit cu piciorul în zona toracelui, victima căzând, fără a se lovi la cap. Audiat inculpatul M.M. a precizat că mai întâi victima a fost lovită de fratele său, apoi în timp ce victima era căzută, atunci când a încercat să se ridice, deoarece avea un comportament recalcitrant, s-a speriat și l-a lovit cu piciorul în zona toracelui, stomacului.

Varianta celor doi este susținută de martorii: V.M.A. (fratele inculpatului l-a lovit pe acel bărbat cu pumnul în barbă, cel lovit a căzut, pe spate, fără a se lovi cu fața de asfalt, iar atunci când a intenționat să se ridice inculpatul l-a lovit cu piciorul în piept, astfel că a căzut din nou cu fața în jos, fără a putea să vadă dacă victima s-a lovit la cap) și M.C. (l-a văzut pe O. la aproximativ un metru de victima care era lângă un ghiveci din beton, înalt de aproximativ 50 - 60 cm, cu flori, iar M. se afla cam la o jumătate de metru de fratele său. O. a lovit cu palma victima în zona obrazului, acesta s-a dezechilibrat și s-a lovit (șters) cu partea laterală a bărbiei de marginea ghiveciului, după care s-a sprijinit cu o mână de ghiveci și a căzut pe o parte, fără a putea vedea dacă acesta s-a lovit.

Victima avea o julitură la bărbie, din care curgea sânge. Victima a încercat să se ridice, moment în care M.M. a împins cu piciorul victima în zona pieptului - stomacului, pentru a-l împiedica să se ridice. În faza urmăririi penale și în primul ciclu procesual au fost audiați martori pentru stabilirea dinamici incidentului. În ceea ce o privește pe martora N.M., în fața instanței de judecată a furnizat o declarație cu mult diferită de cea dată la parchet, motivând că a fost intimidată și fiind o persoană emotivă la momentul audierii la parchet i s-a cauzat o stare de disconfort psihic. Martora învederează în fața instanței de judecată că nu a văzut când inculpatul a lovit victima.

Față de acestea, deși este vorba de declarații dispuse în faze procesuale distincte, dar față de caracterul public și nemijlocit al audierii martorei în fața instanței de judecată, tribunalul a apreciat că nu se poate conferi valoare probantă declarației martorei din cursul urmăririi penale în care arată că l-a văzut pe inculpatul M.M. pregătindu-se să lovească cu piciorul capul victimei astfel cum se lovește o minge de fotbal, deoarece organul de cercetare penală a intervenit în conștiința martorului cauzându-i o stare de presiune emoțională. Martora H.M. confirmă lovirea victimei de către M.O., victima căzând după ce a fost lovită. Martora nu l-a văzut pe M.M. lovind victima. Ulterior momentului lovirii victimei, martorii M.V., E.O., A.G., C.R.C.

(victima prezenta urme de sânge pe haine ca și cum s-ar fi șters de acestea) au confirmat starea de leșin a victimei, faptul că aceasta prezenta urme de sânge pe față. Față de declarațiile de mai sus, instanța a reținut ca stare de fapt împrejurarea că victima a fost lovită în data de 7 iulie 2005 mai întâi de martorul M.O., iar în cădere victima s-a lovit cu bărbia de acel ghiveci din beton. În momentul în care victima a încercat să se ridice, a mai fost lovită o dată de inculpatul M.O., din cauza acestei acțiuni victima a leșinat. Ca urmare a stării de inconștiență a victimei, a fost solicitată ambulanța, la fața locului s-au deplasat doi medici care au acordat victimei îngrijiri medicale, după care victima a fost transportată la spital.

Ca stare de fapt, s-a constatat că victima a refuzat internarea, susținând că nu are nimic, ulterior la insistențele medicului și ale persoanelor de la pază, victima a acceptat să se deplaseze la spital, urcându-se singur în ambulanță. Acest aspect rezultă din declarațiile martorilor oculari și din vizionarea înregistrărilor din zona magazinului. Martora D.V.A., medic de serviciu la ambulanța care s-a deplasat la fața locului pentru a acorda primul ajutor victimei, a arătat că la fața locului a găsit un tânăr care era sprijinit pe un ghiveci, acesta prezenta traumatisme la cap, contuzii și plăgi în zona capului. Despre victimă martora a arătat că acesta era echilibrat hemodinamic, deoarece a vorbit cu acel bărbat și acesta s-a urcat singur în salvare la insistențele sale și ale persoanelor din jur.

Victima i-a comunicat că a consumat bere. Martora a arătat că victima prezenta urme de sânge în regiunea capului fără să rețină dacă acesta prezenta urme de violență pe corp. Referitor la împrejurarea că victimei îi curgea sau nu sânge din ureche, martora a arătat că nu își amintește dacă victimei îi curgea sânge din ureche, acest aspect relatându-l și atunci când a fost audiată de procuror. Cu ocazia deplasării la fața locului, după ce au acordat îngrijiri victimei, au considerat că aceasta ar fi putut să aibă o fractură de craniu. În cursul urmăririi penale, martora a arătat că victima avea o plagă sub bărbie ce i-a fost pansată. La spital victimei i s-au acordat îngrijiri medicale, s-a constatat că victima prezintă traumatism cranio-facial.

Plagă contuză mentonieră, bosa regiune occipitală. Agresiune. La spital s-a practicat toaleta plăgilor, sutură, pansament. S-a administrat ATPA 1 fiolă. S-au efectuat radiografii de craniu față și mandibulă, neconstatându-se fracturi. Pacientul refuză internarea pe proprie răspundere. În ceea ce privește declarația martorei V.C.A., audiată în fața instanței de judecată, reiese că în data de 7 iulie 2005 la serviciul urgențe a fost prezentat un tânăr care prezenta un traumatism cranio-cerebral, victimei fiindu-i suturată o plagă, fără a preciza în ce zonă. S-a recomandat victimei internarea, însă aceasta a refuzat. Astfel cum reiese din registrul medical victima este examinată la orele 15:00.

Victima s-a deplasat spre domiciliu, pe casa scării, în jurul orelor 18:00, s-a întâlnit cu martora F.T., vecină de palier cu familia victimei (G.C. era îmbrăcat cu un halat de lucru, fără a putea indica culoarea, decât că aceasta era ștearsă și nu aprinsă. Victima se deplasa normal, fără să-i fi atras atenția ceva. Victima venea cu capul în jos, a descuiat cu cheia ușa de acces în apartamentul său, timp în care l-a întrebat dacă vine de la serviciu, victima a dat din cap într-un mod în care ei i s-a părut un răspuns afirmativ, fără a-i răspunde verbal. Când s-a deschis ușa, în timp ce intra în apartament, martora a arătat că a văzut că victima avea sânge în zona gâtului, în sensul că avea mai mult sânge pe partea laterală a gâtului, ca și cum ar fi curs de undeva și a apucat să se închege puțin.

Martora a arătat că nu a fost atentă la fața lui, precizând că dacă ar fi fost ceva ar fi văzut, așa cum a văzut sângele de pe gât). Părinții victimei nu s-au întâlnit cu aceasta în seara zilei de 7 iulie 2005 (mama victimei: nu l-am văzut pe acesta, ci doar l-am auzit, am fost la domiciliu în data de 7 iulie 2005 începând cu orele 16:00, l-am auzit pe fiul meu venind acasă în jurul orelor 20:00 - 21:30. În cursul judecății (când se invocase deja teza probatorie că victima ar mai fi fost implicată într-un alt incident după plecarea de la spital), mama victimei: l-am auzit intrând în baie în jurul orelor 20:00 - 21:30. Mama victimei a arătat că a doua zi de dimineață deși a găsit pete de sânge în baie și un prosop îmbibat cu sânge nu a intrat în camera fiului ei.

Tatăl victimei, în data de 7 iulie 2005: am venit la domiciliu în jurul orelor 18 - 19, nu m-am întâlnit cu fiul meu, nu l-am auzit. A doua zi după ce victima a fost găsită de soția sa arată că fiul său avea ochiul aproape scos din orbită. Părinții victimei au mai arătat că în noaptea respectivă au auzit gemete, dar nu s-au dus în camera fiului lor. De asemenea, au arătat că nu s-au auzit zgomote din camera victimei. Martora F.T., vecină cu familia victimei a arătat că nu a auzit alte zgomote în acea noapte, astfel că a fost mirată când a auzit a doua zi despre decesul victimei. Martora a mai arătat că după ce i s-au prezentat fotografiile reprezentând victima, astfel cum a fost găsită decedată la domiciliu și astfel cum a fost plasată pentru autopsie, martora a arătat că cu certitudine victima nu prezenta lovituri în zona feței, aceasta chiar dacă victima a mers cu capul în jos, deoarece victima era mai înaltă decât ea.

Martora a mai arătat că victima obișnuia să meargă cu fața în jos. Faptul că victima a fost implicată într-un alt incident ulterior plecării de la spital reiese din depozițiile martorilor C.C.E. (aflat la barul R. în seara zilei de 7 iulie 2005, aproximativ orele 21:00, la o masă alăturată de a sa, la cca. 4 - 5 metri l-a văzut pe G.C., pe care îl cunoștea cu porecla "R.A." și pe care îl știa din cartier, acesta a consumat o sticlă cu bere și stătea la masă cu un bărbat pe care nu îl știa. Când a ieșit din bar, a văzut între un gang de trecere la cca. 5 metri de terasă și unde se ajunge direct la blocul victimei, trei bărbați mai în etate de 30 de ani, mai înalți ca victima, care se certau cu aceasta în legătură cu niște bani.

După ce s-a îndepărtat un pic, la aproximativ 10 metri, de curiozitate a întors capul pentru a vedea ce se întâmplă, astfel că a văzut cum unul dintre bărbați a lovit victima, aceasta căzând, fără a mai vedea și alte aspecte deoarece s-a îndepărtat. M.R., în seara zilei de 7 iulie 2005, în jurul orelor 20:30, a fost cu doi prieteni I. și V. la Barul R., unde după fotbal au băut niște bere, aproximativ o oră. Martorul a observat victima care a ieșit la un moment dat din bar, după care a auzit discuții, cărora nu le-a dat prea multă atenție deoarece în acea zonă mai sunt și alte baruri frecventate de persoane care consumă băuturi alcoolice, fiind multe scandaluri. A auzit discuții care se aprindeau și vocea unui bărbat care țipa în legătură cu niște bani.

La un moment dat a auzit o lovitură ca și cum s-ar da într-un lemn. Când a plecat din bar, în dreptul gangului, la cca. 7 - 8 metri distanță, l-a văzut pe acel bărbat cu bandaj pe care îl văzuse în bar, fiind ghemuit cu capul între picioare, ca și cum ar fi fost luat la bătaie. O.M.A. (barman la Barul R.), nu a văzut incidentul direct, dar cunoaște de la o persoană care lucra la bar la intervenții, că prin luna iulie 2005, victima a fost văzută, la o intrare în apropierea barului, căzută pe jos și curgându-i sânge. Referitor la martora V.R., femeie de serviciu a barului R., care a arătat că în cursul lunii iulie 2005 nu a văzut victima lovită, nu are relevanță această depoziție, deoarece martora nu a fost convinsă că a lucrat în seara zilei de 7 iulie 2005. Despre victimă martorul C.R.C., care a fost de serviciu în data de 7 iulie 2005 la G.O., a arătat că în trecut a mai văzut-o pe aceasta prezentând urme de lovituri.

Martorul a mai arătat că văzuse în trecut o bătaie între victimă și un șofer de la magazinul L., incident care a avut loc lângă un bar din afara complexului, iar pentru aplanarea acestuia, el și colegii săi au intervenit, precizând că la final victima arăta mai rău față de incidentul din data de 7 iulie 2005. De asemenea, despre victimă martorul a arătat că a mai văzut-o în stare de ebrietate, pe stradă, aceasta frecventa des zona G.O. Faptul că victima a fost implicată într-o altă agresiune reiese și din actele medicale, a căror analiză și succesiune va fi prezentată în continuare. Medicul de la ambulanță a constatat că victima a prezentat la examinare traumatism cranio-cerebral, plăgi multiple pe față, submentonier, hematoame occipitale, otoragie, pe fondul cărora a fost suspectată de fractură craniană.

Fracturile sunt leziuni ce apar în urma acțiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând în întreruperea continuității acestuia. Din punct de vedere biomecanic, structurile craniene formează un ansamblu arhitectural rezistent și elastic, datorită proprietăților sale constitutive de natură mecanică și arhitectonică. La spital, la orele 15:00, s-a constatat că victima prezintă traumatism cranio-facial, plagă contuză mentonieră, bosă regiunea occipitală, agresiune. În spital s-a practicat toaletarea plăgilor, sutură, pansament. Au fost efectuate radiografii craniu, față și mandibulă, fără a se constata fracturi. Victima a plecat de la spital pe propria semnătură și a fost văzută intrând în domiciliu la orele 18:00.

Deși astfel cum reiese din dinamica incidentului observată din înregistrările camerelor aflate în incinta complexului, întreaga agresiune a durat câteva secunde, victimei aplicându-i-se doar două lovituri, cu ocazia efectuării autopsiei victimei, asupra corpului acesteia sunt descrise un număr extrem de ridicat de leziuni, aceasta confirmând implicarea victimei într-un alt incident, după plecarea sa de la spital.

Raportul preliminar la autopsie, stabilește că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei și contuziilor cerebrale, consecutive fracturii oaselor craniului; leziunile traumatice faciale și craniene ale victimei s-au produs prin lovire directă urmată de cădere - lovire cu craniul de un plan dur, această din urmă lovitură are caracter tanatogenerator; celelalte leziuni traumatice de pe trunchi și membre s-au produs prin loviri directe cu corpuri dure neavând participare la felul și cauza medicală a morții, în caz de supraviețuire ar fi necesitat 16 - 18 zile de îngrijiri medicale; decesul s-a produs în ultima parte a zilei de 8 iulie 2005; loviturile care i-au cauzat decesul, s-au produs prin lovire directă urmată de cădere, lovire de plan dur; toate leziunile traumatice constatate cu prilejul autopsiei au fost produse în aceeași împrejurare (în niciun caz la date diferite).

Raportul de constatare medico-legală din 9 iulie 2005 întocmit de SJML Brașov arată că pe corpul victimei existau 35 de semne de violență, 11 dintre acestea la nivelul capului, 6 la nivelul toracelui, 10 la nivelul membrelor superioare inclusiv palme și 8 la nivelul membrelor inferioare. La nivelul conductului auditiv extern stâng s-a constatat existența de cruste hematice.

La examenul intern al capului și cavității craniene s-a constatat existența unui infiltrat sanguin fronto-parieto-temporal dreapta, în țesuturile moi, epicraniene și în jumătatea anterioară a mușchiului temporal drept; s-a mai constatat existența unui infiltrat sanguin corespunzător mușchiului temporal stâng, a zonei temporale stânga și occipital bilateral inferior prelungit până la vertebrele cervicale 2, 3. Pe secțiunea în substanța cerebrală, în lobul frontal drept, s-a constatat existența unui hematom de 3/1, 5/1 cm format din cheaguri sanguine, acest hematom cuprinzând aproape toată partea anterioară a lobului frontal drept. Oasele craniului prezintă fractură de os occipital, paramedian dreapta.

Semnele de violență constatate la nivelul capului, care au fost reținute ca importante, sunt cele situate pe bosa frontală dreaptă (numerotată la poziția 4), cea situată în zona lateromentonier dreapta și cea din zona parieto-occipitală mediană. La nivelul gâtului s-a constatat existența unui infiltrat sanguin masiv anterolateral stânga de sub rădăcina limbii până la marginea superioară a laringelui, reținându-se că osul hioid este fracturat paramedian stânga. La nivelul toracelui, s-a constatat la examenul intern că peretele osos și muscular este integru, la fel și la nivelul cavității abdominale. În concluziile raportului se arătă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei și contuziilor cerebrale consecutive fracturii osului occipital, că leziunile de violență de la nivelul feței și craniului s-au putut produce prin lovire directă urmată de cădere - lovire cu craniul de un plan dur, acestea din urmă având un caracter tanatogenerator.

Referitor la celelalte leziuni traumatice constatate s-au putut produce prin lovire directă cu corpuri dure și căderi - loviri de planuri dure și nu au legătură de cauzalitate cu decesul victimei. Se rectifică momentul survenirii decesului victimei, ca fiind ultima parte a zilei de 7 iulie 2005. Se mențin concluziile referitoare la producerea leziunilor în aceleași împrejurări. De asemenea, SJML Brașov concluzionează prin Adresa din 8 martie 2006, că pe radiografia efectuată în ziua internării victimei, nu s-a putut observa fractura de os occipital deoarece zona de așezare a acestui os în craniu s-a suprapus cu zona oaselor feței.

Acest raport de necropsie a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, care a concluzionat că leziunile tanatogeneratoare, cranio-cerebrale s-au produs prin lovire cu corp dur, urmată de cădere propulsată și lovire de plan dur, aspect susținut de întinderea și gravitatea leziunilor cerebrale constatate necroptic. Raportul de nouă expertiză medico-legală numărul AA/2009 a concluzionat în urma corelării datelor medicale, medico-legale, datele de rechizitoriu și declarațiile de martor că moartea numitului G.C.I. de 30 de ani a fost violentă. Moartea s-a datorat hemoragiei meningocerebrale cu hematom intraparenchimatos juxtacortical și contuzii de lob frontal drept cu edem cerebral secundar, consecința traumatismului cranio-cerebral cu fractură craniană medio-occipitală.

S-a apreciat că în situația în care sus-numitul ar fi rămas sub supraveghere medicală, aspect neconcretizat datorită refuzului pacientului, victima ar fi avut șanse teoretice de supraviețuire. Leziunile traumatice cranio-cerebrale cu rol tanatogenerator s-au putut produce prin lovire de corp dur la data de 7 iulie 2005, cel mai probabil anterior prezentării la Spitalul Județean Brașov, fără a se putea exclude ipoteza producerii leziunilor traumatice constatate la autopsie în două momente diferite, înainte și după părăsirea Spitalului Județean Brașov. S-a stabilit că între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă.

Comisia superioară de medicină legală a avizat raportul de expertiză și a concluzionat că episodul traumatic produs înaintea prezentării pacientului la spital, așa cum rezultă din materialele puse la dispoziție, poate explica pe deplin leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale cu rol tanatogenerator constatate la autopsie. Acestea s-au produs prin lovire cu și de corp dur (lovire activă urmată de căderea victimei cu impact cranian), pentru aceasta pledând leziunea submandibulară și hematomul epicranian parieto-occipital constatate la spital, cu fractura craniană subiacentă hematomului și prezența leziunilor cerebrale la