ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41/S din 1 februarie

2011 a Tribunalului Brașov s-a admis cererea de revizuire formulată de

inculpatul M.M.M., împotriva Sentinței penale 322/S din 21 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006, definitivă prin

Decizia penală 1810/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost anulată

Sentința penală 322/S din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în

Dosarul penal 2737/62/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 1810/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului M.M.M., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Au fost respinse

pretențiile formulate de părțile civile G.Z. și G.I.

A fost anulat

mandatul de executare a pedepsei din 27 mai 2008 și toate formele de executare

emise în baza Sentinței penale nr. 322/S din 21 iunie 2007 pronunțată de

Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de

stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul M.M.M. a

fost trimis în judecată, inițial prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov, pentru comiterea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se în sarcina sa ca

stare de fapt că la data de 7 iulie 2005, în loc public, i-a aplicat victimei

G.C.I. lovituri în zona feței pe fondul cărora victima s-a lovit cu capul (s-a

reținut zona occipitală) de carosabil, fracturându-și oasele craniului în

această zonă, leziuni ce au avut ca urmare decesul victimei.

Sub aspectul stării

de fapt, s-a mai reținut că la data incidentului, anterior celor mai sus

prezentate, victima se plimba în jurul orelor 13:16 pe unul din culoarele

Complexului Comercial G.O. din Brașov, fiind sub influența băuturilor

alcoolice. În această împrejurare victima s-a lovit din greșeală de fratele

inculpatului, respectiv de numitul M.O. care a fost deranjat de acest gest

deoarece victima a ridicat mâna spre el și apoi și-a continuat drumul, astfel

că numitul M.O. s-a deplasat la standul numărul X din acel complex, unde cei

doi frați aveau un magazin, unde i-a povestit fratelui său ce s-a întâmplat,

astfel că i-a cerut ajutorul pentru a aplica victimei o corecție. Cei doi frați

s-au deplasat către ieșirea din complex unde numitul M.M.M. a lovit victima cu

palma în zona stângă a feței, lovitură în urma căreia victima a căzut lângă un

coș ornamental din beton. În timp ce victima era căzută, numitul M.M.M. a mai

lovit victima de două ori cu piciorul, una în zona bărbiei submandibular și una

în zona dreaptă a capului, respectiv în bosa frontală dreaptă.

Din cauza loviturilor

primite, victima și-a pierdut cunoștința, rămânând întinsă pe spate, astfel că

a fost chemată salvarea.

Medicul de pe salvare

a constatat că victima prezintă la examinare un traumatism cranio-cerebral,

plăgi multiple la față submentonier, hematoame occipitale și otoragie, pe

fondul căreia era suspectă de fractură craniană, aceste aspecte au fost

consemnate în fișa de solicitare a ambulanței numărul din 7 iulie 2005 de

medicul D.V.A., ce a fost audiat ca martor.

Victimei i-au fost

acordate îngrijiri medicale, aceasta a refuzat să fie transportată la spital,

dar a acceptat în urma insistențelor medicului. În cadrul fișei s-a consemnat

că victima era în stare de ebrietate.

După aceasta victima

a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Brașov, unde la Urgență

Chirurgie a fost înregistrată cu diagnosticul traumatism cranio-facial. Plagă

contuză mentonieră. Bosa regiune occipitală. Agresiune. Au fost efectuate

investigații, victimei i-a fost suturată plaga sprâncenoasă dreapta și plaga

mentonieră dreapta, după care i s-au efectuat radiografii de craniu față și de

mandibulă, constatându-se că nu există fracturi. Victima a refuzat internarea,

pe proprie semnătură, astfel că în acea după-amiază a părăsit spitalul. Tot la

spital, victima comunică polițistului că nu dorește să formuleze plângere.

S-a reținut în actul

de sesizare a instanței de judecată, că victima s-a deplasat la domiciliu, în

acest sens fiind declarația martorei G.Z., mama victimei, iar în cursul nopții

de 07/08 iulie 2005 a intervenit decesul victimei, când victima se afla în

camera sa din locuința părinților.

Decesul a fost

constatat în data de 8 iulie 2005 de către medicul D.V.A. la orele 17:22 ca

urmare a sesizării făcute de părinții victimei, aceștia constatând că fiul lor

se afla în camera sa din apartament, deja decedat, la orele 17:00.

Prin sentința

instanței de fond, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii, din art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. - lovituri cauzatoare de moarte,

inculpatul fiind condamnat pentru această infracțiune la o pedeapsă de 5 ani

închisoare cu executare în regim de detenție.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, sub aspectul soluției de schimbare a încadrării juridice și

inculpatul considerând că nu există legătură de cauzalitate între lovitura

aplicată de el victimei și decesul acesteia, invocând aceeași teză probatorie,

faptul că victima a fost implicată în acea după-amiază sau seară într-un alt

incident, iar agresiunile suferite cu acea ocazie i-au cauzat decesul. Pentru

aceasta s-a invocat faptul că la autopsie pe corpul victimei se găsesc 35 de

leziuni, care nu ar fi putut fi cauzat printr-o singură lovitură, cu atât mai

mult cu cât medicul de la ambulanță ce a venit la fața locului imediat după

incident constată existența a câtorva leziuni la nivelul feței, capului și în

general, coroborat cu faptul că la examenul radiologic efectuat victimei la

spital nu s-a constatat existența vreunei fracturi la nivelul craniului.

Curtea de Apel

Brașov, prin Decizia penală 189/Ap din 27 noiembrie 2007, a admis apelul

declarat de inculpat și în acest sens a redus pedeapsa ce a fost aplicată

inculpatului (pentru art. 183 C. pen.) de la 5 ani închisoare la 4 ani

închisoare, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei.

Curtea a reținut că

instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, în acest sens corect s-a

reținut că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în zona

bărbiei submandibular, victima lovindu-se cu capul de asfalt, această lovitură

cu piciorul, cât și cea de asfalt determinând fractura din zona submandibulară,

fractura osului hioid și fractura occipitală. De asemenea, Curtea a mai reținut

că legătura de cauzalitate dintre această lovitură și decesul victimei nu a

fost întreruptă chiar dacă victima se afla în stare de ebrietate, a refuzat internarea

și a părăsit spitalul. Se mai reține că după ce a plecat din spital, victima a

consumat băuturi alcoolice cu martorul N.C.

Împotriva deciziei

din apel s-a formulat recurs de către părți și de către Ministerul Public,

fiecare susținând teza probatorie invocată inițial.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul Ministerului Public și al părților

vătămate, prin Decizia penală 1810 din 23 mai 2008 a casat decizia și sentința

sub aspectul încadrării juridice. Rejudecând a dispus condamnarea inculpatului

pentru art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu

executare în regim de detenție. Înalta Curte a considerat că inculpatul a

acționat cu intenție indirectă, aceasta reieșind din zona vizată prin lovirea

victimei. A mai reținut că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să

reiasă că după plecarea din spital victima ar mai fi fost implicată în vreun

incident în care i s-ar fi putut produce leziunile tanatogeneratoare.

Prin referatul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 12 august 2008

înregistrat la Tribunalul Brașov la data de 15 august 2008, a fost înaintată

instanței, spre competentă soluționare cererea petentului condamnat M.M.M.

având ca obiect revizuirea Sentinței penale 322/S din data de 21 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal 2737/62/2006. Temeiul

revizuirii este cel prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., fiind invocate

probe și împrejurări noi ce au fost descoperite după momentul rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare. Pe cale de consecință, s-a solicitat

admiterea în principiu a cererii de revizuire, admiterea probelor noi și cu

ocazia rejudecării, achitarea celui condamnat în baza dispozițiilor art. 10

lit. c) C. proc. pen. S-a mai solicitat suspendarea mandatului de executare a

pedepsei.

În susținerea cererii

sale petentul condamnat a invocat dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

considerând că există probe noi, prin care tinde să dovedească faptul că

leziunea tanatogeneratoare nu se datorează acțiunii sale; pentru a justifica

acest punct de vedere a fost depusă opinia separată a unui medic legist din

cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici.

Potrivit acestui punct

de vedere medicul legist a arătat că la simpla inventariere a leziunilor

traumatice s-a constatat că leziunile externe sunt dispuse la toate segmentele

corpului (extremitatea cefalică, gât, torace, abdomen, membre superioare și

inferioare) pe toate planurile (anterior și posterior, precum și pe părțile

interne ale membrelor) și leziunile interne interesează extremitatea cefalică,

gâtul, cavitatea abdominală și spațiul retroperitoneal.

Analizând leziunile

descrise în raportul de constatare medico-legal corelat cu istoricul faptelor

prezentate în documentația examinată, expertul a opinat că victima a fost

supusă unei alte agresiuni după ce a părăsit la cererea sa spitalul, pentru

următoarele considerente:

- Atât din

declarațiile martorilor, cât și din consemnările din actele medicale întocmite

de Spitalul Județean, nu rezultă multitudinea și varietatea morfologică a

leziunilor traumatice externe descrise la necropsie.

- Constatarea

multiplelor leziuni traumatice externe, inclusiv la nivelul toracelui, abdomenului

și membrelor, ar fi obligat la o atitudine terapeutică din partea personalului

medical care ar fi efectuat cu siguranță radiografii toracice și de membre,

ecografii abdominale, investigații care din documentația studiată nu reiese că

ar fi fost cerute. Un argument în favoarea lipsei leziunilor traumatice de la

nivelul trunchiului și membrelor, cu ocazia examinării din spital, este și

diagnosticul stabilit de "traumatism cranio-cerebral, plăgi multiple la

față, submentoniere, hematoame occipitale, otoragie, stare de ebrietate,

suspect fractură de craniu). Se menționează că suspiciunea de fractură de

craniu din diagnosticul stabilit de medicul de la ambulanță s-a bazat pe

observarea prezenței sângelui în zona urechii stângi (declarație martor D.) și

nu s-a confirmat ulterior (sângele poate apărea pe ureche de aceeași parte cu

fractura de bază de craniu, or în acest caz nu s-a constatat nicio fractură de

bază de craniu pe stânga și, mai mult, nici necropsia nu a stabilit cauza

prezenței crustelor de sânge în conductul auditiv extern stâng).

- Fractura de craniu

nu a fost diagnosticată în cursul examinărilor medicale.

- Interpretarea

medico-legală a localizării și aspectul leziunilor traumatice externe privitor

la mecanismele de producere și circumstanțele acestora (lovire repetată cu corp

dur urmată de cădere repetată și posibil comprimare) nu corespund cu datele de

anchetă privitor la agresiunea din data de 7 iulie 2005 orele 13:18, agresiune

de scurtă durată (secunde) în care agresorii au aplicat fiecare câte o

lovitură.

- Fractura de os

hioid nu exista la momentul prezentării pacientului în spital deoarece în cazul

în care aceasta ar fi fost prezentă ar fi fost imposibil să scape examinării

medicale deoarece o fractură de os hioid (care este un os situat în partea

anterioară a gâtului pe care se insera mușchiul faringian constrictor mediu,

mușchiul hipoglos, mușchiul digastic, mușchiul hioid, mușchiul geniohioid,

mușchiul miohioid, mușchiul genioglos, mușchiul tirohioid, mușchiul omohioid,

mușchiul sternohioid) este însoțită de simptome evidente ce nu puteau scăpa

medicilor și de altfel ar fi determinat o stare de rău, evidentă, victimei.

Aceste simptome constau în respirație șuierătoare, disfonie - modificarea

vocii, dispnee - dificultate la respirație, disfagie - dificultate la

înghițire, tuse persistentă, tuse dureroasă, vorbire dureroasă sau chiar

imposibilitate a vorbirii, imposibilitatea deglutiției (înghițire),

insuficiență respiratorie, și hemoptizie - sângerare din căile respiratorii.

Concluzia a fost că

victima a suferit fractura de hioid ulterior părăsirii spitalului în condițiile

unei alte agresiuni în care s-au produs o mare parte din leziunile externe

descrise în constatarea medico-legală (atâta timp cât examenul radiologic nu a

evidențiat-o), precum și fractura occipitală și leziunea de contralovitură

frontală.

În consecință,

expertul a apreciat că victima a prezentat la momentul necropsiei leziuni

traumatice multiple atât externe, cât și interne, situate pe toate segmentele

corpului și dispuse pe multiple planuri.

S-a mai apreciat că

în conformitate cu datele din documentația pusă la dispoziție, în condițiile

agresiunii din data de 7 iulie 2005, orele 13:18, agresiune de scurtă durată (7

secunde), este posibil să fi fost produse următoarele leziuni:

- echimoza

pavilionului auricular stâng, prin lovire cu palma (este exclus ca infiltratul

masiv cervical superior stâng și fractura de os hioid să se fi produs prin

această lovitură);

- una, poate cel mult

două echimoze din cele descrise la toracele anterior, prin lovire cu piciorul;

- leziunile

traumatice dispuse pe partea dreaptă a feței sau unele din ele precum și cele

situate pe cotul drept și genunchiul drept, prin lovire de plan dur, neregulat,

în condițiile unei căderi.

Ulterior părăsirii

spitalului, victima a mai consumat alcool și a mai suferit o agresiune în care,

prin lovire repetată și cădere, posibil repetată, și prin comprimare, i-a fost

provocată fractura osului hioid, precum și celelalte leziuni traumatice care nu

au fost diagnosticate la examenele de specialitate din spital: fractura

occipitală și leziunea de contralovitură cerebrală frontal dreapta incriminate

ca leziunea tanatogeneratoare, echimozele întinse situate toracic posterior, la

nivelul palmei și degetelor mâinii drepte, o parte din echimozele dispuse

toracic anterior, ambele brațe și ambele gambe.

Petentul condamnat,

în susținerea tezei prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., a solicitat

audierea martorilor: M.C., martor care este prezentat în planșele foto aflate

la dosarul de urmărire penală, martor care a fost căutat de organele de

poliție, identificat, însă nu a fost găsit, deși avea același domiciliu reținut

și de organele de poliție, martor care a fost de față la incident și numiții

C.C. și M.V., pentru a dovedi că victima a fost în seara incidentului implicată

într-un alt incident unde a suferit o agresiune. Cel din urmă martor a fost

audiat de reprezentanții Ministerului Public în procedura revizuirii înainte de

sesizarea instanței de judecată.

Prima instanță a

admis în principiu, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., prin Încheierea

de ședință din data de 25 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov cererea de

revizuire a petentului și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului

penal și respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale celui cercetat,

au fost suspendate parțial efectele sentinței supuse revizuirii, respectiv

mandatul de executare a pedepsei din 27 mai 2008.

S-a reținut că fiind

o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale

definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de

reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat

eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.

Cum revizuirea este

un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin

hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin

care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală -

pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului

penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.

Puterea instanțelor

de a revizui trebuie exercitată spre a corecta erori judiciare și aplicări

greșite ale legii și deci nu pentru a realiza o nouă examinare. O abatere de la

acest principiu se justifică numai dacă devine necesară prin circumstanțe cu un

caracter substanțial și obligatoriu. În acest sens, după abrogarea

dispozițiilor care reglementau recursul în anulare, căii de atac extraordinare

a revizuirii trebuie să i se dea o valență juridică mai puternică, pentru a se

putea ca pe această cale să fie înlăturate eventualele erori juridice.

Pentru admiterea unei

asemenea cereri, bazată pe temeiul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

trebuie ca faptele invocate în revizuire să nu fi fost invocate anterior

pronunțării sentinței, iar necunoașterea lor să nu se fi datorat neglijenței

celui ce le invocă.

În acest sens, pe

martorul M.C., organele de cercetare penală l-au căutat, considerând că acesta

poate fi un potențial cunoscător al dinamicii evenimentelor, actele de căutare

fiind la filele 97 - 98 din dosarul de urmărire penală. Deși s-a reușit

identificarea acestui martor atât ca nume, cât și ca domiciliu, organele de cercetare

penală nu au găsit acest martor pentru a fi audiat. S-a consemnat de către

organele de poliție că această persoană trăiește nomad, doarme într-un garaj în

fața Pieței Astra, pe niște cartoane.

La termenul de

judecată din data de 18 septembrie 2008, acordat în prezenta cauză, martorul

M.C. s-a prezentat în fața instanței de judecată, având asupra sa cartea de

identitate eliberată de Poliția Brașov mai înainte de incidentul dedus

judecății, a învederat instanței că nu a trăit și dormit pe stradă, că are

domiciliul în Brașov și că nu a fost căutat niciodată de organele de poliție.

Martorul s-a indicat

pe planșa foto cuprinzând imagini din ziua incidentului, ca fiind persoana din

fotografiile: pagina 53 ultima fotografie din dreapta orele: 13:15:37 pagina 54

prima fotografie din stânga orele: 13:15:42 a doua fotografie din dreapta,

orele: 13:16:03 a treia fotografie din stânga, orele: 13:16:10 fila 55 a doua

fotografie din dreapta, orele 13:16:31. Se impune a menționa că planșele foto

au fost efectuate de pe înregistrările din incinta complexului, înregistrări

care au loc cu intermitențe de câte 5 secunde.

Or tot pe planșa foto

de la filele menționate se constată pe de o parte că fratele petentului iese

fugind din standul pe care îl aveau în complex, unde se dusese să îl cheme pe

petent, la orele 13:16:24, la orele 13:16:43 în fotografie se poate constatata

ornamentul de flori pe stativ de ciment, fără ca victima să fie căzută, iar

după 5 secunde la orele 13:16:48 se vede victima căzută lângă acel stativ cu flori,

petentul și fratele acestuia aflându-se lângă acesta. Prin urmare, pe această

analiză victima ar fi putut fi agresată pe o durată de 5 secunde. Din analiza

fotografiilor de mai sus, nu reiese că martorul M. ar fi fost și el prins în

acestea, însă martorul invocă faptul că s-a aflat într-un unghi din care nu a

putut fi filmat, însă a fost de față la întregul incident. Dacă martorul se

vede ultima oară la orele 13:16:31 și victima este căzută la orele 13:16:48,

după 17 secunde, este posibil ca acesta să fi fost martor ocular al

incidentului, iar audierea sa se impune pentru a lămuri toate circumstanțele

cauzei pe fondul multiplelor leziuni prezentate de victimă, despre care s-a

susținut de medicii legiști că ar fi putut fi cauzate prin agresiune de ordinul

minutelor sau zecilor de minute anterior momentului chemării salvării la orele

14:41, cu atât mai mult cu cât s-a arătat că din cele 35 de semne de violență

descrise,12 au fost produse prin lovire directă, iar celelalte prin lovire de

plan dur. Ulterior, din probele administrate în cauză a reieșit că fotografiile

indicate de martor se refereau la victimă.

Împrejurarea invocată

în această cerere legată de existența martorului M.C. nu a fost cunoscută de

instanța de judecată, deoarece pornind de la premisa că organele de cercetare

penală nu au reușit identificarea martorului deoarece acesta ar trăi pe stradă,

aspect infirmat de martor, nu s-au mai efectuat cercetări pentru eventuala

găsire și audiere a martorului, iar pe de altă parte această necunoaștere nu

poate fi opusă petentului, deoarece nu lui îi incumba obligația de a face

cercetări de identificare sau administrare de probe, pornind de la premisa că

cel cercetat penal nu este obligat să își probeze nevinovăția. Constatându-se

că pentru a se stabili dinamica incidentului, în cauză a fost audiat ca martor

atât fratele petentului, cât și alte persoane care fie doar au auzit fără să

vadă efectiv tot, fie au văzut doar prima parte a incidentului dintre victimă

și fratele petentului, se impune audierea acestui martor pentru stabilirea

dinamicii evenimentelor, fiind vorba de un posibil martor direct al

evenimentelor.

Referitor la ceilalți

doi martori invocați în cererea de revizuire, C.C.E. și M.V.R., prima instanță

a reținut că aceștia cunosc aspecte legate de împrejurări consumate după

ieșirea din spital a victimei, or în contextul în care deși la fond s-au

cunoscut aceste "fapte probatorii", nu au fost cunoscute de instanța

de judecată împrejurările noi care le cunosc acești doi martori. Prin urmare,

aceste depoziții pot fi considerate "probe noi" în accepțiunea art.

394 lit. a) C. proc. pen., adică elemente de fapt cu caracter informativ cu

privire la ceea ce se tinde a se dovedi prin cererea de revizuire formulată.

Necunoașterea faptelor sau a împrejurărilor de către instanța de judecată nu

trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările

respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul

că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa

posibilității dovedirii lor. Or în acest moment procesual cei doi martori pot

face afirmații referitoare la momente ulterioare incidentului dedus judecății,

în care victima a fost implicată, aceasta chiar dacă despre această ipoteză s-a

vorbit la judecata în fond, iar Înalta Curte a considerat că la dosarul cauzei

nu ar exista nicio probă din care să reiasă aspectul că după ieșirea din spital

victima ar mai fi fost implicată într-un alt eveniment în care ar fi fost

agresată.

Proba a fost considerată

utilă deoarece la data incidentului, mama victimei nu a văzut-o pe aceasta, ci

doar l-a auzit, ea fost la domiciliu în data de 7 iulie 2005 începând cu orele

16:00, și deși în cursul urmăririi penale arată că l-a auzit pe fiul ei venind

acasă în jurul orelor 20:00 - 21:30, în cursul judecății, când se invocase deja

teza probatorie că victima ar mai fi fost implicată într-un alt incident după

plecarea de la spital, mama victimei a revenit și a precizat că a auzit victima

în jurul acelei orei intrând la baie. De asemenea, a mai precizat că a doua zi

de dimineață deși a găsit pete de sânge în baie și un prosop îmbibat cu sânge

nu a intrat în camera fiului ei. Tatăl victimei declară la rândul său că în

data de 7 iulie 2005 a venit la domiciliu în jurul orelor 18 - 19 (deci la

scurt timp după ce victima fusese văzută de o vecină venind acasă în halat) nu

s-a întâlnit cu fiul său, nu l-a auzit și l-a văzut abia a doua zi după ce a

fost găsit decedat de soția sa. Tatăl victimei a declarat printre altele că victima

avea ochiul aproape scos din orbită. Victima este văzută în jurul orelor 18:00

de către martora F.T., care relatează că îl vede îmbrăcat într-un halat de

spital, prin urmare de la orele 18:00 și până în momentul decesului nu se

cunoaște activitatea victimei, proba cu cei doi martori putând fi utilă pentru

a se stabili dacă victima a părăsit sau nu domiciliul.

Aprecierea probelor

propuse pe calea revizuirii ca fiind împrejurări noi a avut la bază și

concluziile expertului extrajudiciar referitoare la dinamica leziunilor, la

modul în care s-ar fi putut produce, la posibilitatea obiectivă ca victima să

mai fi fost implicată într-un incident după plecarea din spital.

S-a pornit de la

premisa înlăturării erorilor existente în administrarea probelor din prima fază

a procedurii, probele astfel administrate urmând să fie supuse reaprecierii

prin prisma probelor noi administrate în faza revizuirii. Ca urmare a admiterii

în principiu a cererii de revizuire, urmează a se rejudeca cauza.

După admiterea în

principiu a cererii de revizuire, au fost administrate următoarele probe:

audierea martorilor: M.C., M.O., C.C.E., M.V.R., F.T. și V.M.A., efectuarea

unei cercetări la fața locului a cărei desfășurare a fost evidențiată în

procesul-verbal încheiat la data de 15 ianuarie 2009, au fost vizionate

casetele atașate cauzei.

De asemenea s-a

propus și s-a admis proba cu expertiza medico-legală efectuată de INML Mina

Minovici. Prin Încheierea de ședință din data de 5 noiembrie 2009 au fost

stabilite obiectivele expertizei medico-legale. A fost întocmit în cauză

Raportul de expertiză medico-legală numărul AA/2009 de către IML Mina Minovici

București care a fost avizat de către Comisia superioară de medicină legală din

cadrul IML Mina Minovici București.

Prin Încheierea de

ședință din data de 20 februarie 2009 a fost admisă sesizarea Curții

Constituționale, privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.

119 alin. (2) C. proc. pen., invocată de inculpat în apărare. A fost respinsă

cererea de sesizare privind soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate

ale art. 115 alin. (3) și 124 alin. (3) C. proc. pen.

Prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1195 din 24 septembrie 2009 a fost respinsă excepția

invocată.

Cu privire la fondul

cauzei:

Ca urmare a admiterii

în principiu a cererii de revizuire, fondul cauzei a fost reanalizat prin

prisma noilor probe administrate în această fază procesuală, cât și prin

coroborarea și analiza tuturor probelor cauzei.

De asemenea,

tribunalul a avut în vedere faptul că prezumția de nevinovăție este înscrisă ca

principiu fundamental atât în Constituția României cât și în art. 66 C. proc.

pen. (învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa. În

cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul sa

probeze lipsa lor de temeinicie), acest principiu guvernând întregul proces

penal, putând fi răsturnat numai prin probe. Prezumția de nevinovăție

garantează protecția persoanelor în procesul penal împotriva arbitrariului în

stabilirea și tragerea la răspundere penală.

Nu în ultimul rând

prima instanță a arătat că a ținut seama de dispozițiile art. 6 parag. 2 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului care arată că "Orice persoană

acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pană ce vinovăția sa este

legal stabilită", prin urmare dispoziția procesual penală și cea

constituțională reglementează prezumția de nevinovăție până la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, iar dispoziția Convenției arată clar că

este vorba de stabilirea legală a vinovăției.

Cu toate acestea,

acest principiu nu trebuie considerat ca o atestare a poziției morale a unei

persoane, întrucât ar fi lipsit de temei și opus chiar realității ca o normă

juridică să confere onestitate ireproșabilă unei persoane. Ceea ce dreptul

poate acorda este garanția prin care asigură că nimeni nu va fi tras la

răspundere penală și sancționat discreționar, iar atunci când este învinuit de

săvârșirea unei infracțiuni se va urma o procedură prin care să se stabilească

legal vinovăția lui.

Fiind vorba de o

prezumție relativă aceasta trebuie să fie răsturnată prin dovedirea vinovăției,

aceasta efectuându-se în cursul activității de probațiune prin administrarea de

probe legale, pertinente, concludente și utile.

Referitor la dinamica

incidentului reținută pe baza analizei coroborate a întregului probatoriu

administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

În sarcina

inculpatului, prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 7 iulie 2005, în

jurul orelor 13:10, victima G.C. se deplasa în C.O. În jurul orelor 13:16

martorul M.O. s-a întâlnit pe culoarul dintre standurile G.C. cu victima și

s-au izbit unul de celălalt. În prezența martorei M.V., victima a fost

surprinsă de gestul martorului M.O. și a ridicat instinctiv mâna, fără însă a

discuta cu acest martor. Martorul M.O. s-a enervat, a alergat la standul X și a

cerut ajutor fratelui său, căruia i-a explicat ce s-a întâmplat pe holurile

G.O. La ora 13:16:41, victima a ieșit din complex, moment în care a fost

agresată de martorul M.O. cu palma în zona stângă a feței, căzând astfel lângă

un coș cu flori. În momentul în care încerca să se ridice, inculpatul M.M.M.

i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona bărbiei, submandibular, și o

lovitură cu piciorul în zona dreaptă a capului, respectiv în bosa frontală

dreaptă, urmare acestei lovituri victima și-a pierdut cunoștința, iar

inculpatul a chemat salvarea. Victima a fost așezată de frații M. în poziție

șezândă, cu spatele de coșul de ciment. La sosirea ambulanței, victima a fost

examinată de către medici, constatându-se în actele medicale următoarele

leziuni: traumatism cranio-cerebral, plăgi multiple la față submentonier,

hematoame occipitale, otoragie pe fondul căreia victima era suspectă de

fracturi craniene. Deși inițial a refuzat să fie transportată la spital, în

cele din urmă victima a fost convinsă de către medicii de pe ambulanță și dusă

la spital unde i s-au făcut mai multe investigații. Victima a părăsit spitalul,

semnând pe proprie răspundere și s-a deplasat la domiciliul său, unde în

noaptea de 7/8 iulie 2005 a decedat. Medicii legiști au concluzionat că decesul

s-a produs în ultima parte a zilei de 7 iulie 2005.

Față de această stare

de fapt, conform probatoriului administrat, s-a constatat că într-adevăr în

data de 7 iulie 2005, în jurul orelor 13:10, victima G.C. s-a întâlnit în

incinta G.O. cu martorul M.O. care este și fratele inculpatului. Deoarece

victima când a trecut pe lângă martor s-a atins de acesta, astfel că victima

ridică mâna spre el fără a-l lovi. După aceasta, martorul M.O. s-a deplasat la

standul X și i-a cerut ajutorul inculpatului M.M., astfel că cei doi se

deplasează în sensul de mers al victimei, cei trei întâlnindu-se în fața

galeriilor, pe aleea pietonală, chiar la ieșire, lângă un ghiveci din beton.

Din analiza

înregistrărilor efectuate în cadrul magazinului nu a reieșit lovirea victimei,

singurele imagini prezentate se referă la ieșirea celor doi din standul X,

îndreptarea spre ieșire, apoi la câteva secunde victima este văzută căzută jos,

lângă ghiveciul din beton. Referitor la orele prezentate de înregistrări, este

posibil să existe un decalaj față de ora reală, aceasta față de ora

evenimentului aproximativ orele 13 și ora prezentării victimei la spital, orele

15:00.

Referitor la aceasta

martorul M.O. a precizat că la ieșire s-au întâlnit cu victima care le-a

adresat injurii, apoi el a lovit victima cu palma dreaptă în zona feței, partea

stângă, victima a căzut și probabil în cădere s-a lovit cu bărbia de acel

ghiveci din beton, fără ca victima să se lovească la cap. În momentul în care

victima încerca să se ridice, deoarece avea un comportament recalcitrant,

fratele său, inculpatul M.M., l-a lovit cu piciorul în zona toracelui, victima

căzând, fără a se lovi la cap.

Audiat inculpatul

M.M. a precizat că mai întâi victima a fost lovită de fratele său, apoi în timp

ce victima era căzută, atunci când a încercat să se ridice, deoarece avea un

comportament recalcitrant, s-a speriat și l-a lovit cu piciorul în zona

toracelui, stomacului.

Varianta celor doi

este susținută de martorii: V.M.A. (fratele inculpatului l-a lovit pe acel

bărbat cu pumnul în barbă, cel lovit a căzut, pe spate, fără a se lovi cu fața

de asfalt, iar atunci când a intenționat să se ridice inculpatul l-a lovit cu

piciorul în piept, astfel că a căzut din nou cu fața în jos, fără a putea să

vadă dacă victima s-a lovit la cap) și M.C. (l-a văzut pe O. la aproximativ un

metru de victima care era lângă un ghiveci din beton, înalt de aproximativ 50 -

60 cm, cu flori, iar M. se afla cam la o jumătate de metru de fratele său. O. a

lovit cu palma victima în zona obrazului, acesta s-a dezechilibrat și s-a lovit

(șters) cu partea laterală a bărbiei de marginea ghiveciului, după care s-a

sprijinit cu o mână de ghiveci și a căzut pe o parte, fără a putea vedea dacă

acesta s-a lovit. Victima avea o julitură la bărbie, din care curgea sânge.

Victima a încercat să se ridice, moment în care M.M. a împins cu piciorul

victima în zona pieptului - stomacului, pentru a-l împiedica să se ridice.

În faza urmăririi penale

și în primul ciclu procesual au fost audiați martori pentru stabilirea dinamici

incidentului.

În ceea ce o privește

pe martora N.M., în fața instanței de judecată a furnizat o declarație cu mult

diferită de cea dată la parchet, motivând că a fost intimidată și fiind o

persoană emotivă la momentul audierii la parchet i s-a cauzat o stare de

disconfort psihic. Martora învederează în fața instanței de judecată că nu a

văzut când inculpatul a lovit victima. Față de acestea, deși este vorba de

declarații dispuse în faze procesuale distincte, dar față de caracterul public

și nemijlocit al audierii martorei în fața instanței de judecată, tribunalul a

apreciat că nu se poate conferi valoare probantă declarației martorei din

cursul urmăririi penale în care arată că l-a văzut pe inculpatul M.M.

pregătindu-se să lovească cu piciorul capul victimei astfel cum se lovește o

minge de fotbal, deoarece organul de cercetare penală a intervenit în

conștiința martorului cauzându-i o stare de presiune emoțională.

Martora H.M. confirmă

lovirea victimei de către M.O., victima căzând după ce a fost lovită. Martora

nu l-a văzut pe M.M. lovind victima.

Ulterior momentului

lovirii victimei, martorii M.V., E.O., A.G., C.R.C. (victima prezenta urme de

sânge pe haine ca și cum s-ar fi șters de acestea) au confirmat starea de leșin

a victimei, faptul că aceasta prezenta urme de sânge pe față.

Față de declarațiile

de mai sus, instanța a reținut ca stare de fapt împrejurarea că victima a fost

lovită în data de 7 iulie 2005 mai întâi de martorul M.O., iar în cădere

victima s-a lovit cu bărbia de acel ghiveci din beton. În momentul în care

victima a încercat să se ridice, a mai fost lovită o dată de inculpatul M.O.,

din cauza acestei acțiuni victima a leșinat.

Ca urmare a stării de

inconștiență a victimei, a fost solicitată ambulanța, la fața locului s-au

deplasat doi medici care au acordat victimei îngrijiri medicale, după care

victima a fost transportată la spital. Ca stare de fapt, s-a constatat că

victima a refuzat internarea, susținând că nu are nimic, ulterior la

insistențele medicului și ale persoanelor de la pază, victima a acceptat să se

deplaseze la spital, urcându-se singur în ambulanță. Acest aspect rezultă din

declarațiile martorilor oculari și din vizionarea înregistrărilor din zona

magazinului.

Martora D.V.A., medic

de serviciu la ambulanța care s-a deplasat la fața locului pentru a acorda

primul ajutor victimei, a arătat că la fața locului a găsit un tânăr care era

sprijinit pe un ghiveci, acesta prezenta traumatisme la cap, contuzii și plăgi

în zona capului. Despre victimă martora a arătat că acesta era echilibrat

hemodinamic, deoarece a vorbit cu acel bărbat și acesta s-a urcat singur în

salvare la insistențele sale și ale persoanelor din jur. Victima i-a comunicat

că a consumat bere. Martora a arătat că victima prezenta urme de sânge în

regiunea capului fără să rețină dacă acesta prezenta urme de violență pe corp.

Referitor la împrejurarea că victimei îi curgea sau nu sânge din ureche,

martora a arătat că nu își amintește dacă victimei îi curgea sânge din ureche,

acest aspect relatându-l și atunci când a fost audiată de procuror. Cu ocazia

deplasării la fața locului, după ce au acordat îngrijiri victimei, au

considerat că aceasta ar fi putut să aibă o fractură de craniu. În cursul

urmăririi penale, martora a arătat că victima avea o plagă sub bărbie ce i-a

fost pansată.

La spital victimei i

s-au acordat îngrijiri medicale, s-a constatat că victima prezintă traumatism

cranio-facial. Plagă contuză mentonieră, bosa regiune occipitală. Agresiune. La

spital s-a practicat toaleta plăgilor, sutură, pansament. S-a administrat ATPA

1 fiolă. S-au efectuat radiografii de craniu față și mandibulă,

neconstatându-se fracturi. Pacientul refuză internarea pe proprie răspundere.

În ceea ce privește

declarația martorei V.C.A., audiată în fața instanței de judecată, reiese că în

data de 7 iulie 2005 la serviciul urgențe a fost prezentat un tânăr care

prezenta un traumatism cranio-cerebral, victimei fiindu-i suturată o plagă,

fără a preciza în ce zonă. S-a recomandat victimei internarea, însă aceasta a

refuzat. Astfel cum reiese din registrul medical victima este examinată la

orele 15:00.

Victima s-a deplasat

spre domiciliu, pe casa scării, în jurul orelor 18:00, s-a întâlnit cu martora

F.T., vecină de palier cu familia victimei (G.C. era îmbrăcat cu un halat de

lucru, fără a putea indica culoarea, decât că aceasta era ștearsă și nu

aprinsă. Victima se deplasa normal, fără să-i fi atras atenția ceva. Victima

venea cu capul în jos, a descuiat cu cheia ușa de acces în apartamentul său,

timp în care l-a întrebat dacă vine de la serviciu, victima a dat din cap

într-un mod în care ei i s-a părut un răspuns afirmativ, fără a-i răspunde

verbal. Când s-a deschis ușa, în timp ce intra în apartament, martora a arătat

că a văzut că victima avea sânge în zona gâtului, în sensul că avea mai mult

sânge pe partea laterală a gâtului, ca și cum ar fi curs de undeva și a apucat

să se închege puțin. Martora a arătat că nu a fost atentă la fața lui,

precizând că dacă ar fi fost ceva ar fi văzut, așa cum a văzut sângele de pe

gât).

Părinții victimei nu

s-au întâlnit cu aceasta în seara zilei de 7 iulie 2005 (mama victimei: nu l-am

văzut pe acesta, ci doar l-am auzit, am fost la domiciliu în data de 7 iulie

2005 începând cu orele 16:00, l-am auzit pe fiul meu venind acasă în jurul

orelor 20:00 - 21:30. În cursul judecății (când se invocase deja teza

probatorie că victima ar mai fi fost implicată într-un alt incident după

plecarea de la spital), mama victimei: l-am auzit intrând în baie în jurul

orelor 20:00 - 21:30. Mama victimei a arătat că a doua zi de dimineață deși a

găsit pete de sânge în baie și un prosop îmbibat cu sânge nu a intrat în camera

fiului ei. Tatăl victimei, în data de 7 iulie 2005: am venit la domiciliu în

jurul orelor 18 - 19, nu m-am întâlnit cu fiul meu, nu l-am auzit. A doua zi

după ce victima a fost găsită de soția sa arată că fiul său avea ochiul aproape

scos din orbită. Părinții victimei au mai arătat că în noaptea respectivă au

auzit gemete, dar nu s-au dus în camera fiului lor. De asemenea, au arătat că

nu s-au auzit zgomote din camera victimei.

Martora F.T., vecină

cu familia victimei a arătat că nu a auzit alte zgomote în acea noapte, astfel

că a fost mirată când a auzit a doua zi despre decesul victimei. Martora a mai

arătat că după ce i s-au prezentat fotografiile reprezentând victima, astfel

cum a fost găsită decedată la domiciliu și astfel cum a fost plasată pentru

autopsie, martora a arătat că cu certitudine victima nu prezenta lovituri în

zona feței, aceasta chiar dacă victima a mers cu capul în jos, deoarece victima

era mai înaltă decât ea. Martora a mai arătat că victima obișnuia să meargă cu

fața în jos.

Faptul că victima a

fost implicată într-un alt incident ulterior plecării de la spital reiese din

depozițiile martorilor C.C.E. (aflat la barul R. în seara zilei de 7 iulie

2005, aproximativ orele 21:00, la o masă alăturată de a sa, la cca. 4 - 5 metri

l-a văzut pe G.C., pe care îl cunoștea cu porecla "R.A." și pe care

îl știa din cartier, acesta a consumat o sticlă cu bere și stătea la masă cu un

bărbat pe care nu îl știa. Când a ieșit din bar, a văzut între un gang de

trecere la cca. 5 metri de terasă și unde se ajunge direct la blocul victimei,

trei bărbați mai în etate de 30 de ani, mai înalți ca victima, care se certau

cu aceasta în legătură cu niște bani. După ce s-a îndepărtat un pic, la

aproximativ 10 metri, de curiozitate a întors capul pentru a vedea ce se

întâmplă, astfel că a văzut cum unul dintre bărbați a lovit victima, aceasta

căzând, fără a mai vedea și alte aspecte deoarece s-a îndepărtat. M.R., în

seara zilei de 7 iulie 2005, în jurul orelor 20:30, a fost cu doi prieteni I.

și V. la Barul R., unde după fotbal au băut niște bere, aproximativ o oră.

Martorul a observat victima care a ieșit la un moment dat din bar, după care a

auzit discuții, cărora nu le-a dat prea multă atenție deoarece în acea zonă mai

sunt și alte baruri frecventate de persoane care consumă băuturi alcoolice,

fiind multe scandaluri. A auzit discuții care se aprindeau și vocea unui bărbat

care țipa în legătură cu niște bani. La un moment dat a auzit o lovitură ca și

cum s-ar da într-un lemn. Când a plecat din bar, în dreptul gangului, la cca. 7

- 8 metri distanță, l-a văzut pe acel bărbat cu bandaj pe care îl văzuse în

bar, fiind ghemuit cu capul între picioare, ca și cum ar fi fost luat la

bătaie. O.M.A. (barman la Barul R.), nu a văzut incidentul direct, dar cunoaște

de la o persoană care lucra la bar la intervenții, că prin luna iulie 2005,

victima a fost văzută, la o intrare în apropierea barului, căzută pe jos și

curgându-i sânge.

Referitor la martora

V.R., femeie de serviciu a barului R., care a arătat că în cursul lunii iulie

2005 nu a văzut victima lovită, nu are relevanță această depoziție, deoarece

martora nu a fost convinsă că a lucrat în seara zilei de 7 iulie 2005.

Despre victimă

martorul C.R.C., care a fost de serviciu în data de 7 iulie 2005 la G.O., a

arătat că în trecut a mai văzut-o pe aceasta prezentând urme de lovituri.

Martorul a mai arătat că văzuse în trecut o bătaie între victimă și un șofer de

la magazinul L., incident care a avut loc lângă un bar din afara complexului,

iar pentru aplanarea acestuia, el și colegii săi au intervenit, precizând că la

final victima arăta mai rău față de incidentul din data de 7 iulie 2005. De

asemenea, despre victimă martorul a arătat că a mai văzut-o în stare de

ebrietate, pe stradă, aceasta frecventa des zona G.O.

Faptul că victima a

fost implicată într-o altă agresiune reiese și din actele medicale, a căror

analiză și succesiune va fi prezentată în continuare.

Medicul de la

ambulanță a constatat că victima a prezentat la examinare traumatism

cranio-cerebral, plăgi multiple pe față, submentonier, hematoame occipitale,

otoragie, pe fondul cărora a fost suspectată de fractură craniană.

Fracturile sunt

leziuni ce apar în urma acțiunii unui traumatism puternic asupra osului,

constând în întreruperea continuității acestuia. Din punct de vedere

biomecanic, structurile craniene formează un ansamblu arhitectural rezistent și

elastic, datorită proprietăților sale constitutive de natură mecanică și

arhitectonică.

La spital, la orele

15:00, s-a constatat că victima prezintă traumatism cranio-facial, plagă

contuză mentonieră, bosă regiunea occipitală, agresiune. În spital s-a practicat

toaletarea plăgilor, sutură, pansament. Au fost efectuate radiografii craniu,

față și mandibulă, fără a se constata fracturi.

Victima a plecat de

la spital pe propria semnătură și a fost văzută intrând în domiciliu la orele

18:00.

Deși astfel cum reiese

din dinamica incidentului observată din înregistrările camerelor aflate în

incinta complexului, întreaga agresiune a durat câteva secunde, victimei

aplicându-i-se doar două lovituri, cu ocazia efectuării autopsiei victimei,

asupra corpului acesteia sunt descrise un număr extrem de ridicat de leziuni,

aceasta confirmând implicarea victimei într-un alt incident, după plecarea sa

de la spital.

Raportul preliminar

la autopsie, stabilește că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat

hemoragiei și contuziilor cerebrale, consecutive fracturii oaselor craniului;

leziunile traumatice faciale și craniene ale victimei s-au produs prin lovire

directă urmată de cădere - lovire cu craniul de un plan dur, această din urmă

lovitură are caracter tanatogenerator; celelalte leziuni traumatice de pe

trunchi și membre s-au produs prin loviri directe cu corpuri dure neavând

participare la felul și cauza medicală a morții, în caz de supraviețuire ar fi

necesitat 16 - 18 zile de îngrijiri medicale; decesul s-a produs în ultima

parte a zilei de 8 iulie 2005; loviturile care i-au cauzat decesul, s-au produs

prin lovire directă urmată de cădere, lovire de plan dur; toate leziunile

traumatice constatate cu prilejul autopsiei au fost produse în aceeași

împrejurare (în niciun caz la date diferite).

Raportul de

constatare medico-legală din 9 iulie 2005 întocmit de SJML Brașov arată că pe

corpul victimei existau 35 de semne de violență, 11 dintre acestea la nivelul

capului, 6 la nivelul toracelui, 10 la nivelul membrelor superioare inclusiv

palme și 8 la nivelul membrelor inferioare.

La nivelul

conductului auditiv extern stâng s-a constatat existența de cruste hematice.

La examenul intern al

capului și cavității craniene s-a constatat existența unui infiltrat sanguin

fronto-parieto-temporal dreapta, în țesuturile moi, epicraniene și în jumătatea

anterioară a mușchiului temporal drept; s-a mai constatat existența unui

infiltrat sanguin corespunzător mușchiului temporal stâng, a zonei temporale

stânga și occipital bilateral inferior prelungit până la vertebrele cervicale

2, 3. Pe secțiunea în substanța cerebrală, în lobul frontal drept, s-a

constatat existența unui hematom de 3/1, 5/1 cm format din cheaguri sanguine,

acest hematom cuprinzând aproape toată partea anterioară a lobului frontal

drept.

Oasele craniului

prezintă fractură de os occipital, paramedian dreapta. Semnele de violență

constatate la nivelul capului, care au fost reținute ca importante, sunt cele

situate pe bosa frontală dreaptă (numerotată la poziția 4), cea situată în zona

lateromentonier dreapta și cea din zona parieto-occipitală mediană.

La nivelul gâtului

s-a constatat existența unui infiltrat sanguin masiv anterolateral stânga de

sub rădăcina limbii până la marginea superioară a laringelui, reținându-se că

osul hioid este fracturat paramedian stânga.

La nivelul toracelui,

s-a constatat la examenul intern că peretele osos și muscular este integru, la

fel și la nivelul cavității abdominale.

În concluziile

raportului se arătă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei și contuziilor

cerebrale consecutive fracturii osului occipital, că leziunile de violență de

la nivelul feței și craniului s-au putut produce prin lovire directă urmată de

cădere - lovire cu craniul de un plan dur, acestea din urmă având un caracter

tanatogenerator. Referitor la celelalte leziuni traumatice constatate s-au

putut produce prin lovire directă cu corpuri dure și căderi - loviri de planuri

dure și nu au legătură de cauzalitate cu decesul victimei. Se rectifică

momentul survenirii decesului victimei, ca fiind ultima parte a zilei de 7

iulie 2005. Se mențin concluziile referitoare la producerea leziunilor în

aceleași împrejurări.

De asemenea, SJML

Brașov concluzionează prin Adresa din 8 martie 2006, că pe radiografia

efectuată în ziua internării victimei, nu s-a putut observa fractura de os

occipital deoarece zona de așezare a acestui os în craniu s-a suprapus cu zona

oaselor feței.

Acest raport de

necropsie a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul

Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, care a concluzionat că

leziunile tanatogeneratoare, cranio-cerebrale s-au produs prin lovire cu corp

dur, urmată de cădere propulsată și lovire de plan dur, aspect susținut de

întinderea și gravitatea leziunilor cerebrale constatate necroptic.

Raportul de nouă

expertiză medico-legală numărul AA/2009 a concluzionat în urma corelării

datelor medicale, medico-legale, datele de rechizitoriu și declarațiile de

martor că moartea numitului G.C.I. de 30 de ani a fost violentă. Moartea s-a

datorat hemoragiei meningocerebrale cu hematom intraparenchimatos juxtacortical

și contuzii de lob frontal drept cu edem cerebral secundar, consecința

traumatismului cranio-cerebral cu fractură craniană medio-occipitală. S-a

apreciat că în situația în care sus-numitul ar fi rămas sub supraveghere

medicală, aspect neconcretizat datorită refuzului pacientului, victima ar fi

avut șanse teoretice de supraviețuire. Leziunile traumatice cranio-cerebrale cu

rol tanatogenerator s-au putut produce prin lovire de corp dur la data de 7

iulie 2005, cel mai probabil anterior prezentării la Spitalul Județean Brașov,

fără a se putea exclude ipoteza producerii leziunilor traumatice constatate la

autopsie în două momente diferite, înainte și după părăsirea Spitalului

Județean Brașov. S-a stabilit că între leziunile traumatice cranio-cerebrale și

deces există legătură de cauzalitate directă.

Comisia superioară de

medicină legală a avizat raportul de expertiză și a concluzionat că episodul

traumatic produs înaintea prezentării pacientului la spital, așa cum rezultă

din materialele puse la dispoziție, poate explica pe deplin leziunile

traumatice cranio-meningo-cerebrale cu rol tanatogenerator constatate la

autopsie. Acestea s-au produs prin lovire cu și de corp dur (lovire activă urmată

de căderea victimei cu impact cranian), pentru aceasta pledând leziunea

submandibulară și hematomul epicranian parieto-occipital constatate la spital,

cu fractura craniană subiacentă hematomului și prezența leziunilor cerebrale la