ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2801/2012

Tribunalul Gorj, secția penală, prin sentința penală nr. 224 din 13 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4598/95/2011 a dispus condamnarea inculpatului A.G., la pedeapsa 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de : 1 an și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 767 din 17 septembrie 1992 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în Dosarul penal nr. 5597/1992, rămasă definitivă prin nerecurare; 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 1145 din 25 mai 1995, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în Dosarul penal nr. 2664/1995, rămasă definitivă prin neapelare; 19 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b C. pen., prin sentința penală nr. 86 din 15 septembrie 1995 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul penal nr. 2207/1995, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 202/09 septembrie 1996 a Curții de Apel Craiova; 5 ani și 1 lună, prin sentința penală nr. 139 din 17 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în Dosarul nr. 527/317/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/22 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova. Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpatului, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 767 din 17 septembrie 1992 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarul nr. 5597/1992, rămasă definitivă prin nerecurare; 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1145 din 25 mai 1995 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în Dosarul nr. 2664/1995, rămasă definitivă prin neapelare; 18 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv 6 ani închisoare și sporul de 1 an, aplicate prin sentința penală nr. 86 din 15 septembrie 1995 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 2207/1995, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 202 din 09 septembrie 1996 a Curții de Apel Craiova; 5 ani și 1 lună închisoare, respectiv 1 an închisoare și 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 139 din 17 martie 2011 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1093 din 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 527/317/2011. S-a constatat că prin sentința penală nr. 128 din 14 septembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5031/1999 a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.G., fiind contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 86/1995 a Tribunalului Gorj și sentința penală nr. 1145/1995 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce a fost sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul A.G. să execute în total pedeapsa 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în intervalul 18 august 1992-31 mai 1993, 31 ianuarie 1995-21 iulie 2009 și cu începere de la data de 01 februarie 2011 până la zi. Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentințelor penale anterioare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 22 ani închisoare. A fost respinsă cererea părții civile privind acordarea de despăgubiri civile, ca dovedită. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului, în sumă de 4.500 lei. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 644/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de art. 174-175 lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 13 lit. a) C. pen., constând în esență, în aceea că, la data de 16 iunie 1992, inculpatul, profitând de încrederea pe care minora G.M. o avea în el, a determinat-o pe aceasta să-l însoțească, iar la o distanță oarecare de locul în care minora spăla rufe la pârâu, prin violență a violat-o, după care, pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii, a ucis-o, ascunzând cadavrul prin acoperirea acesteia cu crengi din copacii aflați în apropiere. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu disp.art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând existența faptului dedus judecății și vinovăția penală a autorului în care sens a reținut următoarele: În data de 16 iunie 1992, în jurul orelor 13,00, victima G.M. (în vârstă de 14 ani) a plecat din locuința sa, aflată în localitatea Pojogeni, județul Gorj pentru a spăla rufe la confluența pârâului Valea Rea cu pârâul Tărățel. Victima a procedat la spălarea rufelor sub podul sătesc construit peste cele două pârâuri. În timp ce spăla, pe pod a trecut fratele victimei, G.C., care a intrat în discuții cu aceasta. Din direcția opusă a sosit și învinuitul A.G. care a început să discute cu martorul G.C. și ulterior, la solicitarea acestuia, a aruncat victimei de pe pod un săpun pe care îl avea într-o plasă, fiind primit de la serviciu. G.C. și A.G. au fost ultimele persoane care au văzut-o pe victimă în viață. Cadavrul acesteia a fost descoperit în data de 18 iunie 1992 în albia râului Valea Rea, la circa o sută de metri de locul unde fusese văzută ultima dată. În urma efectuării autopsiei a fost întocmit raportul de constatare medico-legală din 1992 al L.M.L. al Județului Gorj, fiind formulate următoarele concluzii: 1. Moartea numitei G.M. a fost violentă.

Ea a fost cauzată de o asfixie mecanică prin sufocarea căilor respiratorii superioare cu corpi străini (pietre de râu).

Celelalte leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prin comprimare (ruptură de ficat).

Din deflorarea recentă precum și rezultatul frontiurilor vaginale rezultă că actul sexual a avut loc înaintea uciderii.

Moartea poate data din data de 16 iunie 1992. Spicuim din raportul de autopsie: „Cadavrul este al unei persoane de sex femeiesc în vârstă de 14 ani cu țesutul musculo-adipos normal reprezentat. Semnele morții reale: lividități de culoare roșu-violacee dispuse pe părțile dorsale ale corpului, stadiul de imbibiție; rigiditate generalizată; semne de exteriorizare a putrefacție nu se constată. Semne de violentă: - echimoză periorbitară și pe ambele pleoape ale ochiului drept de 14/4 cm, tumefiate, cu închiderea fantei palpebrale; pe pleoapa superioară ochi drept plagă contuză de 1 cm. - echimoză periorbitară și pe ambele pleoape ale |, ochiului stâng de 4/4 cm, tumefiată cu închiderea feței palpebrale. - pe pleoapa superioară a ochiului stâng plagă contuză de un centimetru; - pe fața internă a buzei superioare, echimoză roșie - violacee de 3/2cm tumefiată; - pe fața internă a buzei inferioare, echimoză roșie - violacee de 3/2cm tumefiată; - pe fața externă a buzei superioare, echimoză roșie -violacee de 4/2 cm; - pe fața externă dreaptă a gâtului, 2 echimoze roșii -violacee de 2/1 cm fiecare; - pe fața antero-externă a hemitoracelui drept, zonă exfoliată de 6/6 cm acoperită cu crustă hematică; - în regiunea lombosacrată, zonă echimotică roșu-violacee de 30/20 cm; - pe fața posterioară a hemitoracelui stâng, excoriații de unghi drept cu laturile de 4/0,2 cm fiecare; - pe fața anterioară a limbii, echimoză roșie-violacee de 3/2 cm; La examenul intern s-au constatat, printre altele: - în regiunea parietală, infiltrat sanguin de 2/2 cm; - în cavitatea bucală, o piatră de râu de 6/4/2 cm; - faringele conține o piatră de râu de 7/5/3 cm; - în laringe, o piatră de râu de 6/3,5/2 cm; - pe peretele osos și muscular, linia paravertebrală dreapta a toracelui, fractura coastei VIII; - ficatul, pe fața posterioară a lobului mare, trei rupturi de 16/2/3 era; - himenul inelar de 5-6 mm prezintă o ruptură completă sângerândă tumefiată la nivelul orei 5 pe cadranul convențional". S-a mai constatat că sângele recoltat de la cadavru aparține grupei AII și că victima nu consumase băuturi alcoolice. În urma cercetărilor efectuate de Procuratura Județeană Gorj și I.P.J. Gorj, prin rechizitoriul cu nr. 400/P/1992, emis în data de 09 noiembrie 1992, a fost trimis în judecată Ț.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h) C. pen. și viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 33,34 din C. pen. Ca stare de fapt, s-a reținut că în data de 16 iunie 1992, Ț.I.M. s-a întâlnit cu victima G.M. în zona pârâului Valea Rea, sat. Pojogeni, a imobilizat-o, a obligat-o să se deplaseze în amonte 10-12 metri și, pe malul apei, la adăpostul vegetației abundente, a întreținut cu aceasta raport sexual. Pentru ca victima să nu țipe, Ț.I.M. i-a umplut gura cu pietre, obturându-i căile respiratorii, la scurt timp intervenind decesul victimei. în aceste circumstanțe a fost surprins de către martora N.E., venită și ea cu rufele la râu, martora indicând că a văzut victima pe jumătate dezbrăcată și pe autor îmbrăcat stând lângă aceasta. Cauza a fost trimisă în vederea judecării Tribunalului Gorj. Prin sentința penală cu nr. 17 din 17 mai 1993 a Tribunalului Gorj, Ț.I.M. fost condamnat la pedepse de 7 ani pentru viol (art. 197 alin. (1) C. pen.) și 20 de ani pentru omor calificat (art. 174-175 lit. h) C. pen.), urmând să execute, în final, pedeapsa de 20 de ani de închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în total 25 de ani de închisoare. Instanța a reținut că dinamica faptelor rezultate din ansamblul probator este următoarea: „Inculpatul a premeditat violul sub presiunea unei obsesii sexuale. Sesizând că victima se va deplasa pentru limpezirea rufelor într-un loc izolat de sat, în ascuns, folosind poteca de picior de pe malul pârului Valea Fântânii, a trecut de confluența acestuia cu pârâul Târâtei și a ajuns apoi în locul ascuns din matca pârâului Valea Rea. După ce victima a început limpezirea rufelor, inculpatul a ademenit-o spre acel loc sub vreun pretext oarecare. Victima nu a încercat nici o temere deoarece inculpatul era vecin iar lipsa sa de experiență în cunoașterea oamenilor a determinat-o să plece în cursul apei în sus către inculpat. Victima purta în mână câteva rufe care i-au scăpat în momentul în care inculpatul, prin surprindere, a atacat-o și a doborât-o. Acele rufe au fost văzute în apă de către martora N.E. și recuperate de fratele victimei, martorul G.C. Agresiunea a fost dură. Ca urmare a trântirii pe pietre, victima a suferit fractura coastei VII paravertebral dreapta. Concomitent, victima a suferit și ruperea prin compresiune a ficatului, această leziune putând fi explicată prim amplasarea genunchiului inculpatului în această zonă pentru imobilizarea victimei. Probabil victima și-a pierdut cunoștința, timp în care a fost dezbrăcată și violată. Victima a fost ucisă prin introducerea în cavitatea bucală a unor pietre din râu care împinse de inculpat au blocat căile superioare respiratorii. Modul în care inculpatul a început realizarea actului de viol și modalitatea în care a realizat sufocarea victimei, denotă intenția directă de omor. Oricum, inculpatul nu putea lăsa victima în viață, pentru că aceasta îl cunoștea". În legătură cu pedeapsa aplicată instanța a făcut următoarea remarcă: „Vor fi aplicate pedepse maxime și sporul maxim pentru concursul de infracțiuni. Nu există nici o împrejurare de natură să inducă instanței clemență, pentru coborârea nivelului pedepsei sub nivelul prevăzut de lege". Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ț.I.M., care a susținut că nu este el autorul infracțiunii. Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova care a emis decizia penală cu nr. 85 din 07 aprilie 1997 (Dosar nr. 574/1994). Instanța a decis că sunt neîntemeiate criticile formulate în motivele de apel: „Se constată că pe baza unei situații de fapt care corespunde adevărului, prima instanță a încadrat corespunzător faptele inculpatului în infracțiunile de viol prev. de art. 197 al. l C. pen. și omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h) C. pen., pentru care a stabilit pedepse legale și temeinice, care reflectă atât gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite cât și datele ce caracterizează persoana făptuitorului". în consecință, a fost respins apelul declarat de Ț.I.M. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ț.I.M. care a susținut, ca și la instanța de fond, că nu este el autorul infracțiunii. Recursul a fost soluționat de secția penală, a Curții Supreme de Justiție prin Decizia cu nr. 2729 din 27 noiembrie 1997 (Dosarul nr. 1267/1997). Instanța a reținut că „toate probele analizate conduc la concluzia că inculpatul este autorul săvârșirii infracțiunilor de viol și omor calificat a căror victimă a fost G.M., el acționând cu intenție directă, prevăzând și urmărind moartea minorei". În consecință, recursul a fost respins iar sentința penală pronunțată de Tribunalul Gorj a rămas definitivă. În timpul executării pedepsei, Ț.I.M. a criticat hotărârea rămasă definitivă prin intermediul căilor extraordinare de atac, nenumăratele cereri de revizuire fiindu-i respinse în mod regulat. Totuși, prin referatul cu nr. 6499/VII/1/2003 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în data de 30 aprilie 2004 au fost formulate concluzii de admitere a cererilor de revizuire prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. În susținerea propunerii formulate prin referat s-a arătat faptul că, în cursul actelor de cercetare realizate în temeiul art. 399 C. proc. pen. de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost efectuată o expertiză genetică de către I.N.M.L. „Mina Minovici”, ale cărei concluzii, pornind de la analiza A.D.N. a materialului celular de pe tampoanele cu secreție vaginală recoltate de la victimă, au pus în evidență două profile genetice - al victimei și al agresorului. Din împrejurarea că nici unul dintre profilele genetice astfel stabilite nu aparține lui Ț.I.M., s-a stabilit că posibilitatea ca acesta să fi contribuit cu genotipurile sale la realizarea mixturii de profiluri A.D.N. prezentă în secreția vaginală a victimei este nulă. În acest raport de expertiză genetică au fost formulate următoarele concluzii: „Analiza A.D.N. a materialului celular de pe tampoanele cu secreție vaginală rezultate de la victima G.M. s-a evidențiat prezența a două profile A.D.N., unul aparținând victimei și celălalt agresorului. Nici unul din cele două profile A.D.N. stabilite prin analiza materialului biologic prelevat din vaginul victimei G.M. nu corespunde profilului A.D.N. al inculpatului Ț.I.M.. Probabilitatea ca Ț.I.M. să fi contribuit cu genotipurile sale la realizarea mixturii de profiluri A.D.N. prezente în secreția vaginală a victimei G.M. este de 0 %. Probabilitatea ca profilul A.D.N. al lui Ț.I.M. să fie identic cu cel al unui bărbat din populația generală este de ordinul la 10 12 ." Totodată s-a indicat faptul că martora N.E. martora care susținuse că l-a văzut pe Ț.I.M. în data și locul respectiv, aplecat asupra victimei, a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Cererea de revizuire și referatul procurorului întocmit în baza art. 399 C. proc. pen. au fost trimise Tribunalului Gorj. Prin încheierea din 04 mai 2004, în Dosarul cu nr. 1062/2094, Tribunalul Gorj a admis în principiu cererea de revizuire, trecând la rejudecarea cauzei. Prin încheierea cu nr. 3010 din 02 iunie 2004 (Dosar nr. 2854/2004) Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de către Ț.I.M., trimițând cauza având ca obiect revizuirea la Tribunalul Brașov, cu menținerea actelor efectuate până la acel moment de către instanța învestită. Prin sentința penală nr. 507/S din 17 septembrie 2004 (Dosarul cu nr. 1583/2004), Tribunalul Brașov, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul Ț.I.M., a anulat sentința penală cu nr. 17 din 18 mai 1993 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin Decizia penală cu nr. 2729 .din 27 noiembrie 1997 a Curții Supreme de Justiție, și a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săv. infracțiunilor de viol prev de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. și omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h) C. pen. cu aplic art. 13 C. pen., achitarea lui Ț.I.M.. Pe lângă aspectele care țineau de expertiza genetică efectuată în cauză și declarațiile contradictorii și necorespunzătoare adevărului ale martorei N.E., instanța a reținut și un aspect foarte interesant în legătură cu persoana condamnatului Ț.I.M., care vizează (pct. 4 pag. 26 din hotărâre): „atitudinea condamnatului Ț.I.M., care se conturează pe două planuri distincte dar la fel de importante ce țin, pe de o parte, de consecvența sa procesuală - materializată nu doar prin afirmarea permanentă a nevinovăției dar și de explicațiile concrete, pertinente și constante oferite relativ la fatidica zi de 16 iunie 1992 - și, pe de altă parte de insistența deosebită cu care acest condamnat, încă din faza incipientă a procesului penal și până în momentul de față, când a insistat pentru exhumarea victimei, a solicitat administrarea unor probe științifice - prin analize de sânge, spermă etc; or, este puțin probabil ca o persoană vinovată de o încălcare extrem de gravă a legii penale, din punct de vedere subiectiv, să adopte o astfel de atitudine neechivocă și fermă". De asemenea, instanța a făcut o referire extrem de interesantă și cu privire la actualmente învinuitul A.G. (pct. 5 pag. 27 din hotărâre), vizând „faptul că, pe de o parte, au mai fost săvârșite și alte infracțiuni de omor, - pe raza restrânsă a comunei Pojogeni sau în zonele limitrofe - chiar după arestarea lui, Ț.I.M. iar, pe de altă parte, la locul săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat acesta, în ziua și în perioada de timp în care s-au comis infracțiunile(în jurul orei 14,00) s-a aflat și numitul A.G. (.), care la acel moment (16 iunie 1992) era recidivist și în prezent execută o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea altei infracțiuni deosebit de grave". Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat soluția pentru netemeinicie, deoarece Tribunalul Brașov a întreprins o cercetare judecătorească incompletă. În apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize la I.N.M.L. „Mina Minovici". Raportul de expertiză din 02 septembrie 2005 întocmit în cauză a constatat că microurmele de pe tamponul cu secreție vaginală au evidențiat un amestec de produse biologice (spermă și celule epiteliale vaginale) ce provine de la minimum doi indivizi, dintre care cel puțin unul este de sex masculin, iar caracterele genetice din profilul A.D.N.: autozomal de referință a numitului Ț.I.M. nu i se regăsesc în profilul fracției spermatice, astfel că; microurmele de spermă de pe tamponul cu secreții vaginale nu provin de la numitul Ț.I.M. Potrivit expertizei, capacitatea discriminatorie a unui profil cromozomial obținut prin genotiparea a 16 markeri este estimată statistic la peste 99,99 % în literatura științifică de specialitate, respectivul profil cromozomial putând fiind regăsit practic doar la rudele pe line masculină ale persoanei investigate. În concluziile raportului s-a arătat că între profilul A.D.N. evidențiat în fracția celulară spermatică al tamponului cu secreții vaginale, corespunzător agresorului, și profilului A.D.N. de referință al numitului Ț.I.M. există o serie de necorespondențe atât la nivelul locilor autozomali cât și la nivelul locilor specifici cromozomului și că microurmele de spermă de pe tamponul cu secreții vaginale nu provin de la numitul Ț.I.M. Totodată., profilul A.D.N. corespunzător victimei evidențiat din fracția celulară epitelială a tamponului cu secreții vaginale poate aparține defunctei G.M., întrucât probabilitatea de înrudire în cadrul relației tată-fiică cu numitul G.M. este estimată statistic la 99,99 %. Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov prin Decizia penală nr. 278/Ap din 07 septembrie 2005 în Dosarul cu nr. 1559/P/Ap/2004. În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs. În concluziile scrise s-a arătat că soluțiile pronunțate în cauză sunt vădit nelegale și esențial netemeinice privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni și atrag după sine casarea acestora cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. în recurs a fost depusă de către parchet și o declarație a numitului O.I., luată de procurorul D.I., care arăta că ar cunoaște împrejurări legate de modul în care a fost comis omorul asupra victimei G.M. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală cu nr. 2137 din 03 aprilie 2006 (în Dosarul cu nr. 23290/1/2005), a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a casat Decizia cu nr. 278 din 07 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov precum și sentința penală cu nr. 507 din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Brașov, numai în ceea ce privește infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h) C. pen. cu aplic. art. 13 din C. pen. Cauza a fost trimisă spre rejudecare, în aceste limite, la Tribunalul Brașov. în consecință, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ț.I.M. a fost achitat în mod definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol, urmând ca pentru infracțiunea de omor să se producă rejudecarea ei de către Tribunalul Brașov. Prin Sentința penală nr. 509/S din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov (Dosar nr. 7/62/2007) s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. pen. a revizuentului Ț.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h) C. pen. în motivarea achitării instanța a reținut, printre altele:" în altă ordine de idei, nu se poate reține că inculpatul, nefiind în stare de ebrietate sau sub influența altor substanțe care să-i altereze discernământul, a comis cu sânge rece, fără nici o motivație, un omor împotriva unei minore pe care o cunoștea de ani de zile, fiind de vârstă apropiată cu fiica sa, a șters urmele omorului, ascunzând cadavrul în râu și acoperindu-1 cu crengi tăiate, după care s-a comportat perfect normal, s-a îmbrăcat cu hainele pe care le purtase de dimineață și s-a deplasat spre Târgu Jiu, petrecându-și după-amiaza împreună cu persoane întâlnite întâmplător, afișând o atitudine calmă și neprezentând nici un fel de urmă de violență pe față sau pe corp. Este evident, din analiza cauzei decesului minorei, că acesta s-a produs aproape simultan cu săvârșirea infracțiunii de viol, minorei fiindu-i obturate căile respiratorii prin introducerea unor pietre de râu în gură tocmai pentru a nu striga, alertând astfel posibilii trecători (.). Intenția săvârșirii infracțiunii de omor trebuie analizată în relație cu noțiunile de scop și mobil iar imposibilitatea identificării și reținerii unui impuls intern al actului de conduită sau a unei cauze care să determine un astfel de impuls, plasează comiterea faptei de către inculpat în domeniul lipsei de credibilitate". Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat soluția pentru nelegalitate în ceea ce privește achitarea revizuentului pentru infracțiunea de omor calificat și a solicitat încetarea procesului penal în raport de decesul revizuentului, potrivit art. 10 lit. g) din C. proc. pen., întrucât Ț.I.M. între timp decedase. Prin Decizia nr. 50/Ap din 25 iunie 2009, în Dosarul cu nr. 7/62/2007, Curtea de Apel Brașov a dispus respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov menținând Sentința penală nr. 509 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov. Deși Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs în cauză, acest recurs nu a fost însușit de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La termenul din,18 noiembrie 2009, la Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul de ședință a arătat că înțelege să retragă recursul declarat în cauză. În acest sens, a fost pronunțată Decizia cu nr. 3824 din 18 noiembrie 2009 (Dosarul nr. 7/62/2007 al înaltei Curți de Casație și Justiție) prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. în concluzie, de la această dată Ț.I.M. a fost achitat definitiv și în legătură cu săvârșirea infracțiunii de omor calificat. După rămânerea definitivă a hotărârii de achitare pronunțată în privința lui Ț.I.M., inclusiv în legătură cu săvârșirea infracțiunii de omor calificat, dosarul a rămas cu autorul nedescoperit, întrucât achitările vizau faptul că infracțiunea nu a fost săvârșită de persoana condamnată inițial (art. 10 lit. c din C. proc. pen.), competența continuării cercetărilor aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. Prin rezoluția cu nr. 236/C/2 din 10 iunie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul art. 209 al. 41 din C. proc. pen., preluarea cauzei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea efectuării urmăririi penale și soluționării de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. În data de 15 iunie 2010 a fost începută urmărirea penală „in rem" sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) din C. pen. și viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., victimă fiind G.M. După începerea urmăririi penale „in rem" (în data de 15 iunie 2010), având în vedere faptul că existau suficiente indicii că autorul infracțiunii săvârșite asupra victimei G.M. putea fi A.G., a fost dispusă o constatare tehnico-științifică genetică de comparare a profilului genetic al lui A.G. cu profilul genetic al persoanei necunoscute de sex masculin căreia îi aparțin urmele de spermă de pe tamponul vaginal ridicat de la victima G.M., așa cum a rezultat din efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală din 2003 (primul din data de 26 martie 2004 iar al doilea din data de 02 septembrie 2005) ale I.N.M.L. „Mina Minovici". Constatarea a fost efectuată de către specialiști din cadrul I.G.P.R., Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, fiind puse la dispoziția specialiștilor copiile celor două rapoarte de expertiză susmenționate. Facem precizarea că profilul genetic al numitului A.G. exista în S.N.D.G.J., având în vedere că acesta fusese liberat condiționat în data de 21 iulie 2009 prin sentința penală 1382/2009 a Judecătoriei Târgu Diu, după ce executase o parte din pedeapsa aplicată pentru omorul săvârșit în anul 1995 asupra lui C.M. Specialiștii din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, din cadrul I.G.P.R. au formulat prin întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2010 următoarele concluzii: „În urma comparării profilului genetic al probei biologice de referință recoltate de la numitul A.G. (existent în S.N.D.G.J. cu rezultatele obținute în urma genotipării secreției vaginale recoltate de la victima G.M. - rapoarte de expertiză medico-legală genetică din 2003 (din 26 martie 2004 și 02 septembrie 2005) s-au evidențiat următoarele: 1.Profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la numitul A.G. este inclus la markerii genetici corespunzători, în amestecul de profiluri genetice obținut în urma genotipării materialului biologic din tamponul vaginal, prezentat în tabelul atașat raportului de expertiză medico-legală genetică din 26 martie 2004. În urma calculelor biostatistice rezultă că numitul A.G. are de 1.366.120.218 ori mai multe șanse să fie participant la formarea acestui amestec, decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să-1 substituie pe numitul A.G. din acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 1.366.120.218 indivizi neînrudiți genetic. 2. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la numitul A.G. existent în S.N.D.G.J. nu este identic pentru markerii genetici cu profilul genetic al persoanei necunoscute de sex masculin obținut din fracția spermatică a tamponului vaginal, prezentată în tabelul anexat raportului de expertiză medico-legală genetică, din 02 septembrie 2005, existând posibilitatea unei inadvertențe între profilul genetic obținut în electroforegrame și tabelul pus la dispoziție. 3. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la numitul A.G. este inclus, pentru markerii genetici corespunzători în amestecuri de profiluri genetice obținut în urma genotipării materialului biologic din tamponul vaginal, prezentat în tabelul atașat raportului de expertiză medico-legală genetică din 02 septembrie 2005. În urma calculelor biostatistice a rezultat că numitul A.G. are de 78.125.000 ori mai multe șanse să fie participant la formarea acestui amestec, decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să-l substituie pe numitul A.G. din acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 78.125.000 indivizi neîrudiți genetic". În urma acestor inadvertențe constatate de către specialiștii din cadrul I.G.P.R au fost cerute lămuriri cu privire la neconcordanțele existente între raportul de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2010 al I.G.P.R., Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică și raportul de expertiză medico-legală din 2005 al I.N.M.L. „Mina Minovici". Prin adresa din data de 22 septembrie 2010 I.N.M.L. „Mina Minovici", Laboratorul de Genetică, trimisă Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost formulat următorul răspuns: „1. Stabilirea identității persoanelor care contribuie cu urme la nivelul unui corp delict se realizează prin testarea A.D.N. a urmelor suspecte de la nivelul corpului delict și a unor probe biologice de referință aparținând victimei și suspectului- suspecților. 2. în cazul de față, profilul de referință al condamnatului A.G. s-a realizat în cadrul laboratorului I.G.P.R. folosindu-se setul standard de 16 markeri genetici. 3. La testarea corpului delict reprezentat de tamponul vaginal al victimei G.M., Laboratorul de genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici" București a testat un număr suplimentar de markeri față de cei standard, respectiv un set de 16 markeri genetici specifici cromozomului y. Aceasta, deoarece s-a constatat că markeri genetici specifici cromozomului y pot fi de un real ajutor în stabilirea identității unei persoane de sex masculin suspectată a fi contribuitorul unei urme de spermă. 4. Prin urmare, s-a considerat în acest caz ca fiind extrem de utilă întreprinderea unei analize comparative avându-se în vedere toți markeri genetici disponibili, respectiv atât markeri genetici standard de tip autozomal, cât și cei specifici cromozomului Y. Acest lucru se poate realiza prin extinderea investigaților genetice asupra probei de referință a condamnatului A.G. 5. S-a stabilit că extinderea testărilor genetice pentru markeri cromozomiali Y se poate efectua în cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" prin preluarea de novo a unei probe biologice de referință prelevată de la condamnatul A.G., fie testarea extractului de A.D.N. deja realizat din proba de referință a susnumitului-extract A.D.N. aflat în conservare prin congelarea în laboratorul de genetică al I.G.P.R și care poate fi transferată prin dispoziția instanței către Laboratorul de genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici" București". În data de 15 decembrie 2010 a fost începută urmărirea penală in personam față de A.G.. În data de 20 decembrie 2010 învinuitului A.G. i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și a fost audiat la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu acest prilej, acesta s-a prevalat de dreptul său de a nu face nici o declarație în cauză. În aceeași dată, în baza consimțământului său, i-a fost luată o probă de referință în vederea efectuării unei noi constatări tehnico-științifice A.D.N. În data de 21 decembrie 2010 a fost dispusă efectuarea unei noi constatări tehnico-științifice, de această dată în cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" București", cu următoarele obiective: „Compararea profilului genetic al învinuitului A.G.,cu profilul genetic al persoanei necunoscute de sex masculin căreia îi aparțin urmele de spermă de pe tamponul vaginal ridicat de la victima G.M., așa cum a rezultat din efectuarea rapoartelor de expertiză medico - legală genetică din 2003 (din 26 martie 2004 și 02 septembrie 2005) de către I.N.M.L. „Mina Minovici". Explicarea neconcordanțelor intervenite între raportul de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2010 al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.,și raportul de constatare tehnico-științifică din 02 septembrie 2005 al I.N.M.L. „Mina Minovici”.” Au fost puse la dispoziția specialiștilor proba A.D.N. de referință prelevată de la învinuitul A.G. în data de 20 decembrie 2010. Potrivit raportului din 18 ianuarie 2011 efectuat de Laboratorul de genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici", în urma efectuării analizelor comparative, au rezultat următoarele: „Reanalizarea fracției spermatice separată din tamponul cu secreție vaginală al victimei G.M. a pus în evidență un profil genetic unic complet aparținând unei persoane de sex masculin. Între caracaterele genetice autozomale și cromozomiale y din profilul A.D.N. de referință al numitului A.G. si cele evidențiate în fracția spermatică separată din secreția vaginală a victimei există o corespondentă perfectă la nivelul tuturor locilor analizați. Din analiza statistică și probabilistică rezultă că ipoteza microurmele de spermă de la nivelul secreției vaginale prelevate de la victima G.M. conțin A.D.N. care provine de la numitul A.G. este de 1,36 x 1021 ori mai probabilă decât ipoteza microurmele de spermă de la nivelul secreției vaginale prelevate de la victima minoră G.M. conțin A.D.N. care provine de la o persoană necunoscută de sex masculin. S-a opinat că neconcordanța raportată de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. în raportul de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2010 este doar aparentă, datorându-se în fapt unor profile incomplete evidențiate în cursul investigațiilor genetice efectuate la nivelul anilor 2003-2005. Raportarea unor profile incomplete la acea dată are la rândul ei o explicație obiectivă ce ține performanțele limitate a kiturilor comerciale de analiză genetică disponibile în urmă cu 5-7 ani". Învinuitului A.G. i s-a solicitat efectuarea unui test cu poligraful, acesta dându-și consimțământul în acest sens. S-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice privind detecția comportamentului simulat de către specialiști din cadrul Serviciul Criminalistic al D.G.P. a Municipiului București. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 22 decembrie 2010 al D.G.P. a Municipiului București - Serviciul Criminalistic, C.D.P.C.S., A.G. a fost examinat cu tehnica poligraf (aparat marca L. LX 4000) fiindu-i adresate trei întrebări relevante. La întrebarea Rl „Tu ai omorât-o pe G.M. ?” răspunsul lui A.G. a fost „Nu”. La întrebarea R2 „în data de 16 iunie 1992 tu ai omorât-o pe G.M.?" răspunsul lui A.G. a fost „Nu”. La întrebarea R3 „Tu ai omorât-o pe G.M. pe malul pârâului Valea Rea?” răspunsul lui A.G. a fost „Nu”. Interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile lui A.G. la aceste întrebări au provocat note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (inervare neuromusculară la nivel toracic și abdominal, bioelectric G.S.R., tensiune arterială) evidențiate în modificările nivelului de bază, creșteri de amplitudine și durată ale curbei bioelectrice, modificarea tensiunii arteriale. Expertul oficial în tehnica poligraf a formulat următoarea concluzie: „Pentru răspunsurile numitului A.G., la întrebările (Rl, R2, R3) relevante ale cauzei, privind săvârșirea infracțiunilor de viol și omor calificat, victimă G.M., s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului”. Au reținut organele de urmărire penale faptul că A.G. este autorul omorului săvârșit asupra victimei G.M. pornind de la următoarele aspecte: 1. A.G. și G.C. (fratele victimei) sunt ultimele persoane care au văzut victima în viață. După cum reiese din actele de cercetare, cei doi s-au întâlnit pe un pod construit peste pârâul în care victima spăla rufe, au discutat și au aruncat în locul unde se afla victima un săpun pe care A.G. îl avea asupra sa. Facem precizarea că, odată cu căutările efectuate începând cu data de 16 iunie 1992 în vederea descoperirii victimei și până în data de 18 iunie 1992, atunci când a fost descoperit cadavrul acesteia, au fost găsite în albia râului toate obiectele de vestimentație spălate precum și recipientul în care au fost spălate, însă săpunul pe care îl avea de la A.G. nu a mai fost descoperit. 2. Potrivit raportului I.M.L. „Mina Minovici" București varianta ca lui A.G. să-i aparțină urmele din fracția spermatică existente pe tamponul vaginal ridicat de la victimă cu prilejul autopsiei este de 1,36 x 1.021 (cu alte cuvinte de 13,6 milioane de triliarde) mai probabilă decât varianta ca urmele să-i aparțină unui alt bărbat. Raportându-ne la populația actuală a Terrei, posibilitatea existenței unui alt autor este în mod practic imposibilă. 3. Învinuitul A.G. a răspuns nesincer, având un comportament simulat, la efectuarea testului poligraf în legătură cu decesul victimei. 4. Atitudinea lui A.G. în fața organelor judiciare din 1992 și până în prezent referitoare la cauza privind decesul numitei G.M.. Semnificative, în acest sens, sunt următoarele aspecte: - în prima declarație, olografă, dată în cauză în data de 19 iunie 1992 sergentului major F.I., a încercat să plaseze întâlnirea de pe pod cu G.C. la o altă dată decât cea reală, în condițiile în care i-ar fi fost foarte ușor să-și amintească data întâlnirii, având în vedere că în acea perioadă era angajat și lucra în schimburi iar declarația a fost luată la un interval trei zile de la dispariția victimei și la o zi de la descoperirea cadavrului acesteia. - atitudinea acestuia cu prilejul audierilor efectuate în cursul procesului penal, în instanțe, atât cu prilejul soluționării fondului dosarului privindu-1 pe Ț.I.M. cât și cu prilejul judecării cererii de revizuire, și anume declarațiile din datele de 26 ianuarie 1995 (Curtea de Apel Craiova), 21 mai 2007 (Tribunalul Brașov), 07 ianuarie 2009 (Curtea de Apel Brașov) în cursul cărora a încercat, în mod constant, să inducă instanței ideea că suspecții ar fi niște militari care ar fi trecut prin sat în perioada critică a dispariției victimei. - încercarea lui A.G. ca în Dosarul cu nr. 7/62/2007, pe rol la Tribunalul Brașov, să fie scos din cauză și să nu mai fie audiat ca martor (dovadă în acest sens cererea formulată personal în fața instanței în care arăta că el nu poate depune mărturie nici în favoarea nici în defavoarea lui Ț.I.M.), cu invocarea unui motiv neverosimil și anume că nu ar vrea să piardă zilele de muncă în penitenciar. - faptul că după începerea urmăririi penale împotriva sa nu a dorit să dea nici o declarație, invocând dreptul la tăcere. Ținând cont de toate aceste aspecte organele de urmărire penală au dedus că modalitatea în care a fost violată și apoi ucisă victima G.M. de către învinuitul A.G. este următoarea: După despărțirea de G.C., A.G. doar a simulat că se îndreaptă către casă și, după ce a observat că fratele victimei a ajuns la șoseaua principală și a luat o mașină câtre Târgu Jiu, s-a întors la pod și a coborât în albia râului, unde G.M. spăla rufe. Locul în care victima a fost violată și ucisă nu corespunde cu locul unde victima spăla rufe în albia râului, acest loc fiind expus vederii publicului. Din acest motiv, considerăm că locul unde au fost săvârșite cele două infracțiuni este locul unde a fost descoperit cadavrul, aflat la circa 100 de metri de locul în care G.M. spăla rufe. Pentru a-și pune în practică activitatea infracțională, A.G. a trebuit să o ducă pe victimă până la locul respectiv, fiind posibile două variante, într-o primă variantă, ar fi putut-o imobiliza și apoi transporta în locul respectiv, ținându-i mâna la gură pentru a nu țipa. în cea de a doua variantă, A.G. a putut-o ademeni (profitând și de imaturitatea acesteia) pentru a se deplasa spre locul faptei, mai ales că G.M. putea avea încredere în A.G., cei doi cunoscându-se din sat, iar cu câteva momente anterioare îl văzuse pe A.G. discutând cu fratele său mai mare și, în plus, primise un săpun de la acesta. Odată ajuns cu victima la locul săvârșirii infracțiunii a continuat să o lovească pe aceasta, pentru a o imobiliza, și i-a introdus pietre în gură, pentru a nu țipa. Apoi, a întreținut raport sexual cu aceasta și a asfixiat-o prin îndesarea pietrelor în gură. După acest moment, a abandonat victima și a plecat spre propriul domiciliu. Starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită cu: - raport de constatare tehnico, din 22 decembrie 2010 a D.G.P. a Municipiului București - Serviciul Criminalistic - C.D.P.C.S.; - declarațiile martorului G.C.; - planșă fotografică cu aspectele fixate cu ocazia conducerii în teren efectuată în data de 31 ianuarie 2011 cu numitul G.C.; - declarațiile martorului B.I.; - declarațiile martorului G.E.; - declarațiile martorului D.I.; - declarațiile martorului F.I.; - declarațiile martorului P.C.C.; - declarațiile martorului R.I.; - declarațiile martorului M.G.E.; - declarațiile martorului D.C.; - declarațiile martorului A.A.; - declarațiile învinuitului A.G. În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului împrejurare în care acesta a negat săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, menționând că în anul 1992 în ziua în care a dispărut minora G.M. s-a întâlnit cu fratele acesteia G.C. pe podul de la confluența pârâurilor Țărățel și Valea Rea, observând-o pe victimă în amonte unde spăla rufele, că i-a aruncat un săpun tip „Cheia” pe care îl primise la serviciu, fără a purta alte discuții după care s-a deplasat la locuința proprie și s-a odihnit până seara când a venit mama sa. Deși partea civilă G.M. a fost citat pentru a se prezenta în instanță și a face dovada despăgubirilor civile solicitate cu ocazia audierii la urmărirea penală, respectiv suma de 8.000 de lei, acesta nu s-a prezentat. S-a procedat în același timp la ascultarea martorilor de la urmărire penală și a altor persoane care puteau da relații în legătură cu infracțiunea dedusă judecății, reținându-se printre alte aspecte că inculpatul nu a fost anterior întâlnirii cu victima și fratele său în gospodăria martorului Z.N. (coleg de serviciu), așa cum a susținut în mod constant anterior și că exista posibilitatea să revină din gospodăria proprie în albia pârâului Țărățel unde se afla minora folosind un traseu prin grădina proprie situată în prelungirea locuinței, grădină care ajungea până în malul pârâului. Au fost depuse în același timp la dosarul cauzei mai multe referate și copii de pe sentințe și decizii penale, privind pedepsele la care a fost condamnat anterior inculpatul. Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 16 iunie 1992 în jurul prânzului victima G.M. în vârstă de 14 ani, provenind dintr-o familie modestă cu mulți copii a plecat conform obiceiului de la locuința părinților(mama decedase anterior) în albia pârâului Țărățel Valea Rea pentru a spăla rufele. Punctul respectiv este situat la o distanță de aproximativ 300 de m de casă, deplasarea fiind făcută pe drumul sătesc împrejurare în care minora a fost văzută de anumite persoane. Cele două pâraie ce traversează zona de nord a satului Pojogeni Tg.-Cărbunești se unesc înainte de traversarea lor pe un pod rutier ce face legătura între drumul național D.N. Tg.-Cărbunești Tg.-Jiu și satul respectiv. Ori tocmai în această zonă, de confluență a celor două pâraie în amonte de podul rutier zonă izolată s-a deplasat minora împrejurare în care după o anumită perioadă a fost strigată de fratele său G.C. care hotărâse să se deplaseze în mun. Tg-Jiu cu o mașină de ocazie ce urma să o găsească la drumul național. În momentul în care cei doi discutau dinspre drumul național a apărut inculpatul A.G. care a purtat un dialog cu fratele minorei G.C. legat de cumpărarea unor baterii și de o datorie mai veche apoi, ultimul l-a întrebat pe A. ce are în plasa pe care o avea asupra sa, acesta răspunzând că are o pereche de cizme din cauciuc și mai multe bucăți de săpun pe care le primise de la serviciu. La solicitarea martorului G.C. inculpatul i-a dat acestuia o bucată de săpun, constatându-se ulterior că era un săpun tip „Cheia” specific perioadei respective, săpun care a fost aruncat de martor în albia pârâului unde se afla sora sa. De menționat este faptul că din acel moment cei doi s-au despărțit, inculpatul mergând în direcția satului Pojogeni, iar martorul în direcția drumului național pentru a se deplasa în Tg.-Jiu, cert fiind că aceștia sunt ultimele persoane care au văzut-o pe victima G.M. Inculpatul și-a continuat deplasarea pe o distanță oarecare, după care, profitând de împrejurarea că era în orele amiezii când locuitorii satului se puteau odihni sau erau la munca câmpului(se executau lucrări de prașila porumbului) apoi fratele victimei nu se mai vedea s-a întors deplasându-se în zona în care se afla minora G.M. Există posibilitatea ca inculpatul să se fi deplasat la locuința sa și prin grădina proprie să fi ajuns în locul unde se afla victima având în vedere pe de o parte posibilitatea redusă să fie văzut de alte persoane, iar pe de altă parte siguranța că se putea întoarce pe același traseu. Profitând de împrejurarea că victima îl cunoștea pe A.G. îl văzuse și anterior când primise săpunul și avea încredere în el (fratele minorei G.C. îl ajuta deseori în gospodărie pe A. și primea atât bani cât și alimente), l-a însoțit pe acesta la o distanță oarecare de locul unde spăla rufele împrejurare în care prin violență a fost violată după care pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii respective a omorât-o, ascunzând cadavrul prin acoperirea acestuia cu crengi din copacii aflați în apropiere. Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de viol și ulterior a infracțiunii de omor sunt confirmate de raportul de autopsie medico-legală efectuat în cauză de unde se reține că săvârșirea violului a fost anterioară săvârșirii omorului pornind de la faptul că atunci când a fost violată victima era încă în viață(din deflorarea recentă precum și din rezultatul frontiruilor vaginale rezultă că actul sexual a avut loc înaintea omuciderii). În mod evident săvârșirea omorului a avut ca scop ascunderea săvârșirii violului inclusiv leziunile prezentate de victimă și constatate cu prilejul autopsiei dovedind acest lucru. Au fost constatate fractura unei coaste și rupturi ale ficatului, leziuni specifice realizării imobilizării victimei în scopul săvârșirii violului. Este posibil în același timp ca leziunile prezentate de victimă să fi fost produse de către inculpat cu genunchiul pentru aducerea acesteia în stare de neputință de a se apăra și apoi de realizarea fără opunere a raportului sexual. Susținerile inculpatului în sensul că nu este autorul faptei și că i-au fost recoltate probe de spermă în timp ce se afla deținut în Penitenciarul Tg-Jiu, tocmai pentru a fi acuzat de infracțiunea de omor asupra victimei G.M. sunt înlăturate de probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești. Astfel raportul de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2010 al I.G.P.R. I.C.S.C., adresa din 2010 a I.N.M.L. „Mina Minovici” București, raportul de expertiză medico-legală din 18 ianuarie 2011 a I.N.M.L.„Mina Minovici” București privind proba A.D.N. demonstrează că între caracterele genetice autozomale și cromozomiale Y din profilul A.D.N. de referință al inculpatului A.G. și cele evidențiate în fracția spermatică separată din secreția vaginală a victimei există o corespondență perfectă la nivelul tuturor locilor analizați. În același timp din analiza statistică și probabilistică rezultă că ipoteza microurmelor de spermă de la nivelul secreției vaginale prelevate de la victima G.M. conțin A.D.N. care provine de la inculpatul A.G. este de 1,36 x 10 21 ori mai probabilă decât ipoteza microurmele de spermă de la nivelul secreției vaginale prelevate de la victima minoră G.M. conțin A.D.N. care provine de la o persoană necunoscută de sex masculin. Instanța a acordat o importanță deose