ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2054/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2054/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. au solicitat, în
contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București, anularea
Deciziei nr. 1928 din 23 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă contestația
formulată împotriva Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia
pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului
București, anularea Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 și obligarea
pârâtelor să acorde compensații pentru bunurile abandonate în Bulgaria, potrivit
„declarațiunii” din 12 septembrie 1940.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr.
45/CA din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția
necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în consecință, a
declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. în
contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia
Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr.
290/2003 în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ.
Considerentele
reținute de prima instanță în motivarea soluției sale
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că împotriva Hotărârii
nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.
9/1998 reclamanții au formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr.
1928 din 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză.
Conform art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 9/1998 „Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în
termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu
majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre
validare, precum și solicitantului”, iar potrivit art. 7 alin. (2) și (3) din
lege în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de
hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
Astfel, hotărârea
comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale
finanțelor publice, iar potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998,
hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi
atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios
administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Recursurile
declarate în cauză
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu
prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu,
Înalta Curte reține următoarele:
Asupra
admisibilității recursului
Potrivit art. 158
alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea
logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul
că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio
cale de atac.
În speță, se constată
că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a
Legii nr. 202/2010.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Ținând seama de toate
aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. împotriva Sentinței nr. 45/CA
din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.