ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2054/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București, anularea Deciziei nr. 1928 din 23 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului București, anularea Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 și obligarea pârâtelor să acorde compensații pentru bunurile abandonate în Bulgaria, potrivit „declarațiunii” din 12 septembrie 1940. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 45/CA din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanții A.C., S.I., P.M.

și S.G. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ. 3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că împotriva Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamanții au formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 1928 din 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 „Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor.

Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului”, iar potrivit art. 7 alin. (2) și (3) din lege în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală. Astfel, hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice, iar potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

4. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: 1. Asupra admisibilității recursului Potrivit art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac.

În speță, se constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Ținând seama de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. împotriva Sentinței nr. 45/CA din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.