ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2054/2011

HOTĂRÂRE
06.04.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2054/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București, anularea

Deciziei nr. 1928 din 23 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă contestația

formulată împotriva Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului

București, anularea Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 și obligarea

pârâtelor să acorde compensații pentru bunurile abandonate în Bulgaria, potrivit

„declarațiunii” din 12 septembrie 1940.

instanțe

Prin Sentința nr.

45/CA din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în consecință, a

declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia

Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr.

290/2003 în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că împotriva Hotărârii

nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

9/1998 reclamanții au formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr.

1928 din 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză.

Conform art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 9/1998 „Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în

termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu

majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre

validare, precum și solicitantului”, iar potrivit art. 7 alin. (2) și (3) din

lege în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de

hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.

Astfel, hotărârea

comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale

finanțelor publice, iar potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998,

hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

declarate în cauză

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu,

Înalta Curte reține următoarele:

admisibilității recursului

Potrivit art. 158

alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă

instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui

organ cu activitate jurisdicțională competent".

Din interpretarea

logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul

că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio

cale de atac.

În speță, se constată

că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010.

soluției adoptate în recurs

Ținând seama de toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

Respinge recursurile

declarate de reclamanții A.C., S.I., P.M. și S.G. împotriva Sentinței nr. 45/CA

din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuerști, secția a VIII-a contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2010-07-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3546/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2271 din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei c
ÎCCJ 2010-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restit
ÎCCJ 2020-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2020
nr. 2273/03.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia municipiului București de aplicare a Legii. nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectu
ÎCCJ 2011-10-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7194/2011
în București, pentru persoana îndreptățită N.K.. Dispoziția emisă de primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptățite. În măsura în care dispoziția emisă de pr
Sursă