ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2010

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 5694 din 10

decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul V.S.

și de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

sentinței civile nr. 66 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă, în parte, acțiunea

reclamantului și a fost obligată pârâta să-i plătească acestuia suma de

12.576,39 lei, reprezentând despăgubiri pentru achitarea cu întârziere a

sumelor datorate.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

În ce privește recursul

reclamantului:

Titlul de plată a fost emis cu o

întârziere de doi ani, astfel încât, în mod corect instanța de fond a

considerat că numai pe perioada 24 octombrie 2006 - 9 octombrie 2008, ce

reprezintă data plății, reclamantul beneficiază de indexarea sumei.

Suma ce urmează să fie indexată este

cea stabilită în titlul de despăgubire de 102.247,08 lei și nu cea stabilită în

sentința civilă nr. 1065/2004, de 91.034, deoarece această din urmă sumă a fost

deja reactualizată cu indicele de inflație prin Decizia nr. 980/2006.

În ce privește recursul pârâtei.

Este adevărat că prevederile actelor

normative ce reglementează materia despăgubirilor din Legea nr. 247/2005 nu

conțin referiri la modalitatea de reactualizare a sumei stabilite de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, în speță, nu ne aflăm în

situația tipică prevăzută de Legea nr. 247/ 2005, deoarece titlul executoriu îl

reprezintă o sentință judecătorească irevocabilă, pronunțată anterior apariției

Legii nr. 247/2005 și care a prevăzut expres plata sumei de 91.034 lei actualizată

cu indicele de inflație la data plății.

Decizia nr. 980 din 24 octombrie 2006

a Comisiei pentru Acordarea Despăgubirilor a reactualizat suma stabilită prin

hotărâre judecătorească, însă plata efectivă s-a făcut abia la 9 octombrie 2008

iar, pentru a respecta dispozițiile hotărârii judecătorești, în temeiul

principiilor generale de drept și a prevederilor art. 1073 C. civ., pârâta

A.N.R.P. are obligația să achite suma reactualizată la data plății efective,

nefiind aplicabile dispozițiile unor acte normative ce nu erau în vigoare la

data pronunțării sentinței.

În ce privește motivele de recurs

referitoare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de

recurs a apreciat că acestea nu pot fi încadrate la niciunul dintre motivele

indicate la art. 304 C. proc. civ. iar din analiza acestora, prin prisma

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., se observă o confuzie între

jurisprudența C.E.D.O. și ce a Curții Europene de Justiție, exemplele arătate

de recurent neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei decizii,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

conform cărora constituie motive de revizuire, care să adauge la cele prevăzute

de codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și

irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar,

reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din

Constituția României republicată.

În motivarea cererii, revizuenta

expune situația de fapt și motivele de recurs, cu care a fost învestită Înalta

Curte, împotriva sentinței civile nr. 66 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov.

În acest sens recurenta face o

analiză a dispozițiilor cuprinse în legea internă aplicată de instanța de

recurs apreciind că prevederile legale aplicate sunt contrare dispozițiilor

comunitare și jurisprudenței europene în materie, astfel încât instanța era

obligată să nu le aplice, ceea ce nu a făcut, încălcând astfel principiul

priorității.

Prin cererea de completare a

motivelor de revizuire, sunt aduse de revizuentă critici deciziei pronunțate în

recurs, decizie prin care s-a reținut că titlu de plată a fost emis cu o

întârziere de doi ani, astfel încât intimatul-reclamant beneficiază de

indexarea sumei, deși susține revizuenta în cauza de față nu este aplicabilă

situația tipică prevăzută de Legea nr. 247/2005, întrucât titlu executor îl

reprezintă o sentință judecătorească irevocabilă, pronunțată anterior apariției

Legii nr. 247/2005.

Arată totodată că, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată numai pe

baza deciziei de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, neavând astfel nici un temei legal să actualizeze aceste sume.

Prin întâmpinare, intimatul V.S. a

solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că Legea nr. 247/2005 și

H.G. nr. 128/2008, pe care revizuentul Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților le invocă în această cale de atac, au intrat în vigoare,

respectiv au fost adoptate ulterior pronunțării sentinței irevocabile nr. 1065/2004,

și ca urmare aceste reglementări nu pot fi aplicabile în soluționarea cazului în

speță.

Cererea de revizuire este inadmisibilă

și a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Legiuitorul național al contenciosului

administrativ a dorit să impună un remediu intern în cazurile în care s-a

pronunțat o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, dar care încalcă

principiul priorității dreptului comunitar.

Astfel în art. 21 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ a fost prevăzut un nou motiv de revizuire, care se

adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă, respectiv pronunțarea

unei hotărâri rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului

priorității dreptului comunitar.

Această nouă prevedere își găsește

fundamentul atât în jurisprudența comunitară, cât și în prevederile

constituționale, care constituie la nivel de principiu constituțional aplicarea

cu prioritate a dreptului comunitar.

Această cale de atac nu deschide

însă părții calea unui recurs la recurs, respectiv reluarea acelorași critici

cu care a învestit instanța în decizia supusă revizuirii. Aceasta în condițiile

în care motivele invocate nu privesc aplicarea dreptului comunitar și nu se

încadrează în ipoteza prevăzută de lege „încălcarea priorității dreptului

comunitar”.

Despre principiul priorității

dreptului comunitar C.J.C.E. a decis că acesta nu impune unei jurisdicții

naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate

de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a

dreptului comunitar săvârșită prin hotărârea în cauză.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac, de retractare care potrivit art. 322 C. proc. civ. poate avea ca

obiect numai hotărârile definitive precum și hotărârile date de instanțele de

recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța

de recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control

judiciar să facă o analiză proprie a probelor administrate în cauză, de natură

să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de

instanța de fond, fie prin aplicarea unor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic

dedus judecății.

Prin decizia a cărei revizuire se

solicită Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat.

Din interpretarea dispozițiilor art.

322 alin. (1) C. proc. civ. care se completează cu dispozițiile art. 21 alin. (2)

ca urmare a aplicabilității art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, rezultă că pot fi obiect al revizuirii deciziile pronunțate în

recurs atunci când evocă fondul, astfel că și sub acest aspect cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Examinând cu prioritate excepția

inadmisibilității conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei nr. 5694/2009 pronunțată la data

de 10 decembrie 2009, ca fiind inadmisibilă în raport de motivele invocate și hotărârea

atacată cu această cale extraordinară de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 5694

din 10 decembrie 2009 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16

aprilie 2010.