ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2010

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5694 din 10 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul V.S. și de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 66 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta să-i plătească acestuia suma de 12.576,39 lei, reprezentând despăgubiri pentru achitarea cu întârziere a sumelor datorate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele: În ce privește recursul reclamantului: Titlul de plată a fost emis cu o întârziere de doi ani, astfel încât, în mod corect instanța de fond a considerat că numai pe perioada 24 octombrie 2006 - 9 octombrie 2008, ce reprezintă data plății, reclamantul beneficiază de indexarea sumei. Suma ce urmează să fie indexată este cea stabilită în titlul de despăgubire de 102.247,08 lei și nu cea stabilită în sentința civilă nr. 1065/2004, de 91.034, deoarece această din urmă sumă a fost deja reactualizată cu indicele de inflație prin Decizia nr. 980/2006. În ce privește recursul pârâtei.

Este adevărat că prevederile actelor normative ce reglementează materia despăgubirilor din Legea nr. 247/2005 nu conțin referiri la modalitatea de reactualizare a sumei stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, în speță, nu ne aflăm în situația tipică prevăzută de Legea nr. 247/ 2005, deoarece titlul executoriu îl reprezintă o sentință judecătorească irevocabilă, pronunțată anterior apariției Legii nr. 247/2005 și care a prevăzut expres plata sumei de 91.034 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății. Decizia nr. 980 din 24 octombrie 2006 a Comisiei pentru Acordarea Despăgubirilor a reactualizat suma stabilită prin hotărâre judecătorească, însă plata efectivă s-a făcut abia la 9 octombrie 2008 iar, pentru a respecta dispozițiile hotărârii judecătorești, în temeiul principiilor generale de drept și a prevederilor art. 1073 C. civ., pârâta A.N.R.P.

are obligația să achite suma reactualizată la data plății efective, nefiind aplicabile dispozițiile unor acte normative ce nu erau în vigoare la data pronunțării sentinței. În ce privește motivele de recurs referitoare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de recurs a apreciat că acestea nu pot fi încadrate la niciunul dintre motivele indicate la art. 304 C. proc. civ. iar din analiza acestora, prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., se observă o confuzie între jurisprudența C.E.D.O. și ce a Curții Europene de Justiție, exemplele arătate de recurent neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei decizii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora constituie motive de revizuire, care să adauge la cele prevăzute de codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României republicată. În motivarea cererii, revizuenta expune situația de fapt și motivele de recurs, cu care a fost învestită Înalta Curte, împotriva sentinței civile nr. 66 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov.

În acest sens recurenta face o analiză a dispozițiilor cuprinse în legea internă aplicată de instanța de recurs apreciind că prevederile legale aplicate sunt contrare dispozițiilor comunitare și jurisprudenței europene în materie, astfel încât instanța era obligată să nu le aplice, ceea ce nu a făcut, încălcând astfel principiul priorității. Prin cererea de completare a motivelor de revizuire, sunt aduse de revizuentă critici deciziei pronunțate în recurs, decizie prin care s-a reținut că titlu de plată a fost emis cu o întârziere de doi ani, astfel încât intimatul-reclamant beneficiază de indexarea sumei, deși susține revizuenta în cauza de față nu este aplicabilă situația tipică prevăzută de Legea nr. 247/2005, întrucât titlu executor îl reprezintă o sentință judecătorească irevocabilă, pronunțată anterior apariției Legii nr. 247/2005.

Arată totodată că, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată numai pe baza deciziei de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, neavând astfel nici un temei legal să actualizeze aceste sume. Prin întâmpinare, intimatul V.S. a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 128/2008, pe care revizuentul Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților le invocă în această cale de atac, au intrat în vigoare, respectiv au fost adoptate ulterior pronunțării sentinței irevocabile nr. 1065/2004, și ca urmare aceste reglementări nu pot fi aplicabile în soluționarea cazului în speță.

Cererea de revizuire este inadmisibilă și a fost respinsă pentru următoarele considerente: Legiuitorul național al contenciosului administrativ a dorit să impună un remediu intern în cazurile în care s-a pronunțat o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, dar care încalcă principiul priorității dreptului comunitar. Astfel în art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ a fost prevăzut un nou motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă, respectiv pronunțarea unei hotărâri rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar. Această nouă prevedere își găsește fundamentul atât în jurisprudența comunitară, cât și în prevederile constituționale, care constituie la nivel de principiu constituțional aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar.

Această cale de atac nu deschide însă părții calea unui recurs la recurs, respectiv reluarea acelorași critici cu care a învestit instanța în decizia supusă revizuirii. Aceasta în condițiile în care motivele invocate nu privesc aplicarea dreptului comunitar și nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege „încălcarea priorității dreptului comunitar”. Despre principiul priorității dreptului comunitar C.J.C.E. a decis că acesta nu impune unei jurisdicții naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a dreptului comunitar săvârșită prin hotărârea în cauză. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care potrivit art. 322 C. proc.

civ. poate avea ca obiect numai hotărârile definitive precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă fondul. Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă o analiză proprie a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie prin aplicarea unor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Prin decizia a cărei revizuire se solicită Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat. Din interpretarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. care se completează cu dispozițiile art. 21 alin. (2) ca urmare a aplicabilității art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, rezultă că pot fi obiect al revizuirii deciziile pronunțate în recurs atunci când evocă fondul, astfel că și sub acest aspect cererea de revizuire este inadmisibilă. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei nr. 5694/2009 pronunțată la data de 10 decembrie 2009, ca fiind inadmisibilă în raport de motivele invocate și hotărârea atacată cu această cale extraordinară de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 5694 din 10 decembrie 2009 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.