ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 269/D din 16 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău
în dosarul nr. 1632/110/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului P.C. la
pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (2)
1
lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 12 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)
C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea de către
inculpat a pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare și 4 ani pedeapsa
complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în
condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului
și în baza art. 88 C. pen. a fost depusă perioada detenției provizorii de la 22
ianuarie 2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată A.C. nu s-a
constituit parte civilă în procesul penal.
A obligat inculpatul la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul P.C. o cunoștea pe
victima C.M., deoarece în luna septembrie 2009 i-a zugrăvit apartamentul din
mun. Bacău.
La data de 19 ianuarie 2010,
inculpatul a mers la locuința numitei C.M., pentru a împrumuta o sumă de bani.
După ce a intrat în locuință și i-a cerut victimei bani, aceasta a refuzat,
împrejurare în care inculpatul, cu un cuțit, pe care l-a luat din bucătărie, a
lovit-o de două ori în zona gâtului.
Inculpatul a sustras din locuința
victimei suma de 300 RON, un telefon mobil, un aparat de fotografiat, trei
ceasuri de mână, două cutii de spaghete, o pungă de zahăr și o geantă de voiaj.
Potrivit raportului de constatare
medico-legală nr. 187/2010, întocmit de SML Bacău, rezultă că moartea numitei C.M.
a fost violentă și s-a datorat insuficienței circulatorii și respiratorii, consecutiv
plăgilor tăiate din regiunea cervicală, cu interesare laringială, vasculară,
nervoasă, secțiune musculară. Leziunile din regiunea gâtului s-au produs prin
loviri cu corp înțepător-tăietor (cuțit), iar între leziuni și deces există
legătură directă de cauzalitate.
După declanșarea cercetărilor
inculpatul P.C. a condus în teren organele de urmărire penală, bunurile
sustrase fiind găsite la locuința acestuia, respectiv aparatul de fotografiat,
cele trei ceasuri de mână, punga de zahăr și cutiile de spaghete.
Din raportul de constatare
medico-legală psihiatrică nr. A1/1312/2010 întocmit de INML Mina Minovici
București rezultă că inculpatul P.C. a prezentat diagnosticul de tulburare de
personalitate de tip antisocial. Păstrează capacitatea de apreciere a
conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în
raport cu fapta pentru care este cercetat.
Instanța de fond în raport de
probele administrate a reținut că faptele inculpatului realizează elementele
constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C.
pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2)
1
lit. c) C. pen.
Împotriva sentinței pronunțată de
instanța de fond a declarat apel inculpatul P.C. solicitând desființarea
acesteia și în cadrul rejudecării, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor
judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepsei.
Prin decizia penală nr. 116 din
19 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 1632/110/2010
s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.
S-a menținut starea de arest și
s-a dedus în continuare perioada arestului preventiv de la 16 septembrie 2010
la zi.
A fost obligat inculpatul la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a
declarat recurs inculpatul P.C. invocând cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În susținerea recursului său,
inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale dar și starea deosebit de
gravă a familiei sale.
Înalta Curte de Casație și
Justiție examinând recursul în conformitate cu disp. art. 385
14
alin.
(1) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele
considerente.
Instanțele au stabilit corect
starea de fapt reținând că inculpatul P.C. în data de 19 ianuarie 2010 a
pătruns în locuința victimei C.M. și la refuzul acesteia de a-i împrumuta bani
a lovit-o de două ori cu un cuțit în zona gâtului, după care și-a însușit mai
multe bunuri din locuința acesteia.
De asemenea, instanțele au atribuit
faptelor deduse judecății o încadrare juridică legală, acestea întrunind
elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de
art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prev. de
art. 211 alin. (2)
1
lit. c) C. pen.
Cu privire la individualizarea
judiciară a pedepsei – singura critică invocată de recurentul inculpat- Înalta
Curte reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile
art. 72 C. pen.
Exigențele impuse de principiul
legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se
facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este
necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de
apreciere, determinate, de asemenea, de lege.
Alegerea mijloacelor de
individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se face în mod
arbitrar, ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de criteriile
prevăzute de lege.
Pe de altă parte, evaluarea
gradului de pericol social al faptei impune nu numai examinarea conținutului
concret al infracțiunii ci și examinarea tuturor celorlalte situații, stări,
împrejurări care însoțesc săvârșirea faptei și care, deși exterioare
conținutului infracțiunii sunt de natură să particularizeze fapta și să-i
fixeze un anumit grad de pericol social.
În cauza de față, faptele comise
de inculpatul P.C. prezintă o gravitate deosebită.
Rezultă din probele administrate
că inculpatul cunoștea locuința victimei, știa că aceasta locuiește singură,
fiind o femeie în vârstă de 71 de ani și care în luna septembrie 2009 i-a cerut
inculpatului să-i zugrăvească - contra cost - apartamentul.
Profitând de aceste împrejurări
inculpatul a intrat în locuința victimei și urmare refuzului victimei de a-i
împrumuta bani, a lovit-o cu un cuțit de bucătărie, însușindu-și, ulterior, mai
multe bunuri.
Atitudinea inculpatului în cursul
procesului penal este relevantă sub aspectul individualizării judiciare a
pedepsei, la fel și lipsa antecedentelor penale, dar acestea nu sunt suficiente
pentru a conduce la reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de
fond.
Acestea au fost valorificate în
procesul de individualizare a pedepsei, aplicându-se sancțiuni orientate spre
minimul special.
Nu poate fi ignorată, pe lângă
gravitatea fiecărei fapte reținute în sarcina inculpatului, cauza de agravare a
pedepsei, respectiv concursul de infracțiuni.
Așa fiind, Înalta Curte, în
temeiul disp. art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei
penale nr. 116 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău.
În baza art. 385
17
alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,
se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 22
ianuarie 2010 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 116 din 19 octombrie 2010 a
Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Deduce
din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 22
ianuarie 2010, la 12 ianuarie 2011.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.