ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269/D din 16 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1632/110/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului P.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a fost depusă perioada detenției provizorii de la 22 ianuarie 2010 la zi. S-a luat act că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul P.C. o cunoștea pe victima C.M., deoarece în luna septembrie 2009 i-a zugrăvit apartamentul din mun. Bacău. La data de 19 ianuarie 2010, inculpatul a mers la locuința numitei C.M., pentru a împrumuta o sumă de bani.

După ce a intrat în locuință și i-a cerut victimei bani, aceasta a refuzat, împrejurare în care inculpatul, cu un cuțit, pe care l-a luat din bucătărie, a lovit-o de două ori în zona gâtului. Inculpatul a sustras din locuința victimei suma de 300 RON, un telefon mobil, un aparat de fotografiat, trei ceasuri de mână, două cutii de spaghete, o pungă de zahăr și o geantă de voiaj. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 187/2010, întocmit de SML Bacău, rezultă că moartea numitei C.M. a fost violentă și s-a datorat insuficienței circulatorii și respiratorii, consecutiv plăgilor tăiate din regiunea cervicală, cu interesare laringială, vasculară, nervoasă, secțiune musculară. Leziunile din regiunea gâtului s-au produs prin loviri cu corp înțepător-tăietor (cuțit), iar între leziuni și deces există legătură directă de cauzalitate.

După declanșarea cercetărilor inculpatul P.C. a condus în teren organele de urmărire penală, bunurile sustrase fiind găsite la locuința acestuia, respectiv aparatul de fotografiat, cele trei ceasuri de mână, punga de zahăr și cutiile de spaghete. Din raportul de constatare medico-legală psihiatrică nr. A1/1312/2010 întocmit de INML Mina Minovici București rezultă că inculpatul P.C. a prezentat diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial. Păstrează capacitatea de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Instanța de fond în raport de probele administrate a reținut că faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen.

rap. la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul P.C. solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepsei. Prin decizia penală nr. 116 din 19 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 1632/110/2010 s-a dispus respingerea apelului ca nefondat. S-a menținut starea de arest și s-a dedus în continuare perioada arestului preventiv de la 16 septembrie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.C.

invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În susținerea recursului său, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale dar și starea deosebit de gravă a familiei sale. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu disp. art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente. Instanțele au stabilit corect starea de fapt reținând că inculpatul P.C. în data de 19 ianuarie 2010 a pătruns în locuința victimei C.M. și la refuzul acesteia de a-i împrumuta bani a lovit-o de două ori cu un cuțit în zona gâtului, după care și-a însușit mai multe bunuri din locuința acesteia. De asemenea, instanțele au atribuit faptelor deduse judecății o încadrare juridică legală, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen.

raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei – singura critică invocată de recurentul inculpat- Înalta Curte reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 72 C. pen. Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege. Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se face în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de criteriile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, evaluarea gradului de pericol social al faptei impune nu numai examinarea conținutului concret al infracțiunii ci și examinarea tuturor celorlalte situații, stări, împrejurări care însoțesc săvârșirea faptei și care, deși exterioare conținutului infracțiunii sunt de natură să particularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social. În cauza de față, faptele comise de inculpatul P.C. prezintă o gravitate deosebită. Rezultă din probele administrate că inculpatul cunoștea locuința victimei, știa că aceasta locuiește singură, fiind o femeie în vârstă de 71 de ani și care în luna septembrie 2009 i-a cerut inculpatului să-i zugrăvească - contra cost - apartamentul. Profitând de aceste împrejurări inculpatul a intrat în locuința victimei și urmare refuzului victimei de a-i împrumuta bani, a lovit-o cu un cuțit de bucătărie, însușindu-și, ulterior, mai multe bunuri.

Atitudinea inculpatului în cursul procesului penal este relevantă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, la fel și lipsa antecedentelor penale, dar acestea nu sunt suficiente pentru a conduce la reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond. Acestea au fost valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, aplicându-se sancțiuni orientate spre minimul special. Nu poate fi ignorată, pe lângă gravitatea fiecărei fapte reținute în sarcina inculpatului, cauza de agravare a pedepsei, respectiv concursul de infracțiuni. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C.

împotriva deciziei penale nr. 116 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 22 ianuarie 2010 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 116 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 ianuarie 2010, la 12 ianuarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.