ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, H.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român, prin C.C.S.D. obligarea pârâtei să transmită dosarul evaluatorului sau comisiei de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței. Reclamantul a arătat că a formulat o cerere de urgentare a soluționării dosarului în 23 februarie 2009, la care nu a primit răspuns. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a susținut prematuritatea acțiunii deoarece numai după aprobarea raportului de evaluare va fi emisă decizia.

Prin Sentința nr. 3230 din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâta Statul Român prin C.C.S.D.; a respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect; a obligat pârâta la emiterea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că raportul de evaluare, depus în copie la dosar, a fost întocmit în ianuarie 2009. Prin Dispoziția din 01 octombrie 2007, Primarul Municipiului Sibiu a propus acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, pentru imobilul care nu mai poate fi restituit în natură reclamantului.

Acesta s-a adresat pârâtei la 23 ianuarie 2009, solicitând emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Curtea a constatat că de la emiterea deciziei de soluționare a notificării au trecut mai mult de doi ani, iar raportul de evaluare - operațiune administrativă prealabilă necesară emiterii deciziei - a fost întocmit cu zece luni în urmă. Curtea a apreciat că această apărare nu poate justifica respingerea cererii ca prematură, echivalând cu invocarea propriei culpe în condițiile în care aprobarea raportului de evaluare este în competența exclusivă a pârâtei. S-a reținut că prin Legea nr. 247/2005 nu au fost stabilite termene speciale de soluționare a cererilor, devenind aplicabile astfel dispozițiile de drept comun, prevăzute de Legea contenciosului administrativ.

Conform art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri", astfel că în cauză termenul legal de 30 de zile de soluționare a cererii a fost. Instanța a reținut că statul, prin instituțiile sale, răspunde atât pentru culpa persoanelor vinovate de neîndeplinirea sarcinilor în cadrul autorității, dar și pentru organizarea necorespunzătoare a activității de executare a legii, concretizată în lipsa cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în cadrul unor termene rezonabile.

Astfel, împrejurarea că pe rolul Comisiei sunt înregistrate foarte multe dosare nu absolvă autoritatea de culpă în condițiile în care persoanele îndreptățite au conform legii dreptul la soluționarea oricărei cereri într-un termen rezonabil, cel de drept comun fiind de 30 de zile. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D. În motivele de recurs, s-a susținut că acțiunea a fost formulată prematur, înainte de finalizarea procedurilor administrative reglementate în art. 16 din Legea nr. 247/2005, că în speță s-a întocmit raportul de evaluare, care a fost comunicat reclamantului în Germania, fiind restituit pentru că nu s-a găsit destinatarul, iar ulterior retransmis Cabinetului de avocatură I.M., urmând să se formuleze eventuale obiecțiuni.

Față de procedurile instituite prin art. 16 din Legea nr. 247/2005 și față de situația de fapt existentă, s-a motivat că în mod obiectiv este imposibil să se emită decizia în termen de 30 de zile. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă reține: Situația de fapt Dispoziția nr. 4172/2007 a Primarului Municipiului Sibiu privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Sibiu, str. C., a fost înaintată la 12 mai 2008 la A.N.R.P. Reclamantul a solicitat la 23 ianuarie 2009 soluționarea cu prioritate a dosarului, invocând și respectarea termenului rezonabil reglementat din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Legislația aplicabilă: Constituția României art. 11 alin. (1) "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte" Constituția României art. 11 alin. (2) "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern". Constituția României art. 20 alin. (2) "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile". Legea nr. 247/2005, Titlul VII Art. 16. alin. (1) "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta,

dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Art. 16. alin. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Art. 16. alin. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.

În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept. În cauza de față, judecătorul național a stabilit concret că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În raport de data depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Însă, în cauză probatoriile administrate de pârâta-recurentă reliefează că s-a încheiat contract de evaluare, că s-a întocmit raport de evaluare în ianuarie 2009. În ceea ce privește termenul de finalizare a procedurii, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, Înalta Curte apreciază că termenul de 30 de zile stabilit de instanța de fond nu îndeplinește condiția de rezonabilitate, astfel că recursul se va admite și se va modifica sentința în sensul că va fi obligată pârâta C.C.S.D. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire într-un termen rezonabil, dar nu mai mult de 6 luni. În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva Sentinței civile nr. 3230 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire într-un termen rezonabil, dar nu mai mult de 6 luni. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.