ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2806/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 7188 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, instanța a respins excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a CONSILIULUI LOCAL SECTOR 3 București, a

admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI

SECTORULUI 3 București; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL față

de PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București, pentru lipsa capacității procesuale de

folosință a acesteia; a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL în

contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3,

CONSILIUL LOCAL SECTOR 3, CGMB și MUNICIPIUL București, prin Primarul General

având drept obiect obligarea pârâților la restituirea către reclamantă a

prețului plătit de aceasta din urmă cu titlu de contravaloare a spațiului

comercial cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4543 din 23

iunie 2005 în cuantum de 182.202,09 lei și la restituirea cheltuielilor

efectuate cu ocazia încheierii actului menționat în sumă de 6.041,45 lei, a

obligat pârâtele la plata sumei de 182.202,09 lei inclusiv T.V.A. reprezentând

contravaloare preț pentru spațiul comercial menționat; a obligat pârâții

D.G.I.T.L. SECTOR 3 București și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București la plata sumei

de 6.014,45 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu întocmirea contractului de

vânzare-cumpărare și a respins cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtul Municipiul București împotriva Primăriei Sectorului 3 prin Primar,

D.G.I.T.L. SECTOR 3, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a avut în vedere că la data de 23 iunie 2005

reclamanta a încheiat cu C.L.M.B. în temeiul Legii nr. 550/2002 un contract de vânzare-cumpărare

având drept obiect spațiul comercial situat în București, sector 3, contract

care ulterior, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă

nr. 1359 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, și decizia civilă nr. 1971 din 22

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a), a fost anulat,

spațiul menționat fiind retrocedat titularului de drept.

Împotriva acestei

sentințe comerciale, intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A

SECTORULUI 3 București și PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București, iar, ulterior, la

data de 29 octombrie 2010, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București în temeiul

dispozițiilor art. 293 alin. (1) C. proc. civ. a formulat cerere de aderare la

apelul formulat de PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București.

Prin decizia nr. 18

din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins cererile de apel formulate de apelantele DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE

LOCALE SECTOR 3 și PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București și cererea de aderare la

apelul PRIMĂRIEI SECTORULUI 3 formulată de CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut referitor la excepția necompetenței

funcționale a Secției a VI-a comerciale a Tribunalului București, că în raport

de obiectul litigiului, de împrejurarea că din punct de vedere funcțional orice

judecător cu grad de tribunal avea dreptul să soluționeze orice fel de litigiu

aflat pe rolul instanței respective indiferent de natura litigiului conform

R.O.I.J. precum și de faptul că necompetența funcțională a unei secții nu

reprezintă o excepție, ci mai degrabă o modalitate de a încerca rezolvarea unor

cauze de către judecătorii specializați în materia respectivă, instanța nu a

pronunțat o hotărâre nelegală, hotărârea nefiind dată cu încălcarea normelor de

competență de ordine publică a altei instanțe.

Referitor la excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a apelantului CONSILIUL LOCAL SECTOR

3 București instanța de apel a reținut că excepția a primit o rezolvare corectă

față de faptul că autoritatea administrativă a semnat factura nr. 93333671 din 23

iunie 2005 (fila 92 dosar fond) la rubrica furnizor – vânzător, încasând prețul

vânzării convenit prin contractul nr. 4543 din 23 iunie 2005.

Chiar dacă nu a avut calitatea de

vânzător, prin asumarea obligației de a încasa prețul vânzării, semnând și

parafând acest lucru la rubrica vânzător în factura fiscală menționată,

CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București, a înțeles să devină subiect de drept în

cadrul acestui raport juridic concret, manifestându-și astfel capacitatea de

folosință ca autoritate deliberativă.

Referitor la nediscutarea în

contradictoriu a cererii de chemare în garanție, s-a reținut că dispozițiile art.

60 și art. 63 C. proc. civ. nu prevăd o astfel de obligație legală, iar pe de

altă parte, deși apelantul a avut ocazia la termenele din 27 aprilie 2010 și 8

iunie 2010 să-și expună poziția față de cererea formulată de intimatul

MUNICIPIUL BUCUREȘTI, nu și-a exercitat acest drept procesual.

Pe

fondul cauzei a reținut că prin clauza inserată la cap. III din contractul de

vânzare-cumpărare cu plata integrală (fila 24) părțile au convenit ca

vânzătoarea să nu fie exonerată de răspunderea pentru evicțiune prevăzută de

art. 1337 C. civ. chiar în ipoteza în care cumpătătorul a înțeles să îl

scutească pe vânzător de prezentarea extrasului de carte funciară, astfel că

pârâții trebuie să răspundă.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat recurs DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 București

și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București.

Recurenta DIRECȚIA DE

IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 București a invocat motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea este nelegală deoarece

nu are calitate procesuală pasivă nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare,

sens în care trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 550/2002

ce a constituit temeiul legal al încheierii contractului și Legea nr. 273/2006

privind Finanțele Publice, respectiv art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (2) și (8)

și art. 62 alin.(1) și (2) din Legea nr. 215/2001, iar pe fond a arătat că nu

sunt întrunite condițiile art. 1336 și următoarele C. civ. privind răspunderea

în garanție.

În consecință, a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul respingerii

acțiunii față de aceasta.

Recurentul CONSILIUL

LOCAL SECTOR 3 București a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că în mod nelegal instanța de apel a

respins excepția necompetenței materiale, competența materială fiind

funcțională și determinându-se după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin

fiecărei categorii de instanța și procesuală care se determină în funcție de

obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecății.

Instanța, în prezenta

cauză a fost învestită cu o acțiune privind obligarea pârâtei la restituirea

prețului plătit de reclamantă, reprezentând contravaloarea spațiului comercial

cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4543 din 23 iunie 2005,

în temeiul Legii nr. 550/2002, anulat prin sentința civilă nr. 1359 din 24

aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția de contencios

administrativ, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1971 din 21 septembrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ.

S-au încălcat astfel și

dispozițiile art. 36 – 37 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judecătorească.

De asemenea, hotărârea este

lipsită de temei legal în privința soluției date excepției lipsei capacității

procesuale de folosință față de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (4), art.21

alin. (1), (2), (4), (5), art. 23 alin. (1) și (2) și art. 77 din Legea nr. 215/2001,

CONSILIUL LOCAL fiind autoritate administrativă deliberativă, care raportat la

obiectul cererii nu este subiect de drept.

Pe fond, a arătat că instanța a

pronunțat o hotărâre nelegală și cu privire la cuantumul sumei pe care a fost

obligată să o restituie.

În concluzie, a solicitat

instanței admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței competente sau în subsidiar să o modifice și să respingă

acțiunea, ca nefondată.

Analizând recursurile

se găsesc fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

motivelor de recurs invocate de ambele recurente se constată că acestea invocă

atât critici privind modul de soluționare a mai multor excepții, respectiv

excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția de necompetență materială

și excepția lipsei capacității procesuale de folosință, cât și critici pe

fondul cauzei.

Potrivit

art. 137 C. proc. civ. instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate

asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos

în tot cercetarea în fond a pricinii, această regulă fiind aplicabilă și

procedurii de judecată în recurs.

În

cauză, față de caracterul și efectele pe care le determină excepțiile invocate

de cele două recurente trebuie analizată cu prioritate critica de nelegalitate

privind încălcarea normelor de competență materială, întrucât analizarea

celorlalte două excepții nu poate fi realizată decât de o instanță competentă

material.

Prin

urmare, în legătură cu această excepție, analizând caracterul normelor care

reglementează competența materială a instanțelor judecătorești în vigoare la

data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, deci anterior

modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2011, se

constată că potrivit art. 2 C. proc. civ. legea a stabilit ce anume judecă

tribunalele, competența materială trebuind a fi examinată atât sub aspect

funcțional cât și procesual, pe temeiul căreia atribuțiile judecătorești sunt

determinate după natura, obiectul sau valoarea litigiului, în acest sens art. 2

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilind că tribunalele judecă în primă

instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară

de cele date în competența curților de apel. Distincția este importantă

deoarece în reglementarea avută în vedere, regulile cu privire la competența

după materie chiar și între instanțele judecătorești de același grad, sunt

imperative de ordine publică, atunci când părțile nu pot deroga de la ele, față

de caracterul excepțional.

În

cauză, cererea de chemare în judecată vizează un contract de vânzare -

cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 550/2002, desființat pe cale

judecătorească de către o instanță de contencios administrativ, având în vedere

competența materială specială reglementată chiar prin această lege astfel că

având în vedere și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ, potrivit cărora litigiile în legătură cu executarea

obligațiilor derivate dintr-un contract administrativ sunt de competența

exclusivă a instanței de contencios administrativ a tribunalului, astfel că,

normele de competență materială în cauză sunt absolute.

Prin

urmare, fiind vorba de încălcarea unor norme de competență materială exclusivă

hotărârile pronunțate sunt nule și atrag admiterea ambelor recursuri cu

consecința casării și trimiterii la instanța competentă nemaifiind necesară

analizarea în acest cadru procesual a celorlalte critici formulate de

recurente.

Așa fiind, văzând și

art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se

vor admite ambele recursuri, se va casa decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, se va anula sentința comercială a

Secției a VI-a comercială a Tribunalului București nr. 7118 din 15 iunie 2010

și se va trimite cauza spre soluționare Secției de contencios administrativ a

Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile

formulate de pârâții DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 București și

CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București

,

împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 18 din 24 ianuarie 2011, pe

care o casează.

Anulează sentința

comercială a Secției a VI-a comercială a Tribunalului București nr. 7118 din 15

iunie 2010 și trimite cauza spre soluționare Secției de contencios

administrativ a Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

26 septembrie 2011.