ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2806/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7188 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a CONSILIULUI LOCAL SECTOR 3 București, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI SECTORULUI 3 București; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL față de PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acesteia; a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.P.

SRL în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3, CGMB și MUNICIPIUL București, prin Primarul General având drept obiect obligarea pârâților la restituirea către reclamantă a prețului plătit de aceasta din urmă cu titlu de contravaloare a spațiului comercial cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4543 din 23 iunie 2005 în cuantum de 182.202,09 lei și la restituirea cheltuielilor efectuate cu ocazia încheierii actului menționat în sumă de 6.041,45 lei, a obligat pârâtele la plata sumei de 182.202,09 lei inclusiv T.V.A. reprezentând contravaloare preț pentru spațiul comercial menționat; a obligat pârâții D.G.I.T.L.

SECTOR 3 București și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București la plata sumei de 6.014,45 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu întocmirea contractului de vânzare-cumpărare și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul București împotriva Primăriei Sectorului 3 prin Primar, D.G.I.T.L. SECTOR 3, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere că la data de 23 iunie 2005 reclamanta a încheiat cu C.L.M.B.

în temeiul Legii nr. 550/2002 un contract de vânzare-cumpărare având drept obiect spațiul comercial situat în București, sector 3, contract care ulterior, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 1359 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și decizia civilă nr. 1971 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a), a fost anulat, spațiul menționat fiind retrocedat titularului de drept. Împotriva acestei sentințe comerciale, intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 3 București și PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București, iar, ulterior, la data de 29 octombrie 2010, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București în temeiul dispozițiilor art. 293 alin. (1) C. proc.

civ. a formulat cerere de aderare la apelul formulat de PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București. Prin decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererile de apel formulate de apelantele DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 și PRIMĂRIA SECTORULUI 3 București și cererea de aderare la apelul PRIMĂRIEI SECTORULUI 3 formulată de CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut referitor la excepția necompetenței funcționale a Secției a VI-a comerciale a Tribunalului București, că în raport de obiectul litigiului, de împrejurarea că din punct de vedere funcțional orice judecător cu grad de tribunal avea dreptul să soluționeze orice fel de litigiu aflat pe rolul instanței respective indiferent de natura litigiului conform R.O.I.J.

precum și de faptul că necompetența funcțională a unei secții nu reprezintă o excepție, ci mai degrabă o modalitate de a încerca rezolvarea unor cauze de către judecătorii specializați în materia respectivă, instanța nu a pronunțat o hotărâre nelegală, hotărârea nefiind dată cu încălcarea normelor de competență de ordine publică a altei instanțe.

Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantului CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București instanța de apel a reținut că excepția a primit o rezolvare corectă față de faptul că autoritatea administrativă a semnat factura nr. 93333671 din 23 iunie 2005 (fila 92 dosar fond) la rubrica furnizor – vânzător, încasând prețul vânzării convenit prin contractul nr. 4543 din 23 iunie 2005. Chiar dacă nu a avut calitatea de vânzător, prin asumarea obligației de a încasa prețul vânzării, semnând și parafând acest lucru la rubrica vânzător în factura fiscală menționată, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București, a înțeles să devină subiect de drept în cadrul acestui raport juridic concret, manifestându-și astfel capacitatea de folosință ca autoritate deliberativă.

Referitor la nediscutarea în contradictoriu a cererii de chemare în garanție, s-a reținut că dispozițiile art. 60 și art. 63 C. proc. civ. nu prevăd o astfel de obligație legală, iar pe de altă parte, deși apelantul a avut ocazia la termenele din 27 aprilie 2010 și 8 iunie 2010 să-și expună poziția față de cererea formulată de intimatul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, nu și-a exercitat acest drept procesual. Pe fondul cauzei a reținut că prin clauza inserată la cap. III din contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală (fila 24) părțile au convenit ca vânzătoarea să nu fie exonerată de răspunderea pentru evicțiune prevăzută de art. 1337 C. civ. chiar în ipoteza în care cumpătătorul a înțeles să îl scutească pe vânzător de prezentarea extrasului de carte funciară, astfel că pârâții trebuie să răspundă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 București și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București. Recurenta DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 București a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea este nelegală deoarece nu are calitate procesuală pasivă nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare, sens în care trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 550/2002 ce a constituit temeiul legal al încheierii contractului și Legea nr. 273/2006 privind Finanțele Publice, respectiv art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (2) și (8) și art. 62 alin.(1) și (2) din Legea nr. 215/2001, iar pe fond a arătat că nu sunt întrunite condițiile art. 1336 și următoarele C. civ.

privind răspunderea în garanție. În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii față de aceasta. Recurentul CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că în mod nelegal instanța de apel a respins excepția necompetenței materiale, competența materială fiind funcțională și determinându-se după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanța și procesuală care se determină în funcție de obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecății.

Instanța, în prezenta cauză a fost învestită cu o acțiune privind obligarea pârâtei la restituirea prețului plătit de reclamantă, reprezentând contravaloarea spațiului comercial cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4543 din 23 iunie 2005, în temeiul Legii nr. 550/2002, anulat prin sentința civilă nr. 1359 din 24 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția de contencios administrativ, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1971 din 21 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ. S-au încălcat astfel și dispozițiile art. 36 – 37 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească.

De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal în privința soluției date excepției lipsei capacității procesuale de folosință față de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (4), art.21 alin. (1), (2), (4), (5), art. 23 alin. (1) și (2) și art. 77 din Legea nr. 215/2001, CONSILIUL LOCAL fiind autoritate administrativă deliberativă, care raportat la obiectul cererii nu este subiect de drept. Pe fond, a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și cu privire la cuantumul sumei pe care a fost obligată să o restituie. În concluzie, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente sau în subsidiar să o modifice și să respingă acțiunea, ca nefondată.

Analizând recursurile se găsesc fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit motivelor de recurs invocate de ambele recurente se constată că acestea invocă atât critici privind modul de soluționare a mai multor excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția de necompetență materială și excepția lipsei capacității procesuale de folosință, cât și critici pe fondul cauzei. Potrivit art. 137 C. proc. civ. instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, această regulă fiind aplicabilă și procedurii de judecată în recurs.

În cauză, față de caracterul și efectele pe care le determină excepțiile invocate de cele două recurente trebuie analizată cu prioritate critica de nelegalitate privind încălcarea normelor de competență materială, întrucât analizarea celorlalte două excepții nu poate fi realizată decât de o instanță competentă material. Prin urmare, în legătură cu această excepție, analizând caracterul normelor care reglementează competența materială a instanțelor judecătorești în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, deci anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2011, se constată că potrivit art. 2 C. proc. civ. legea a stabilit ce anume judecă tribunalele, competența materială trebuind a fi examinată atât sub aspect funcțional cât și procesual, pe temeiul căreia atribuțiile judecătorești sunt determinate după natura, obiectul sau valoarea litigiului, în acest sens art. 2 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. stabilind că tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel. Distincția este importantă deoarece în reglementarea avută în vedere, regulile cu privire la competența după materie chiar și între instanțele judecătorești de același grad, sunt imperative de ordine publică, atunci când părțile nu pot deroga de la ele, față de caracterul excepțional.

În cauză, cererea de chemare în judecată vizează un contract de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 550/2002, desființat pe cale judecătorească de către o instanță de contencios administrativ, având în vedere competența materială specială reglementată chiar prin această lege astfel că având în vedere și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora litigiile în legătură cu executarea obligațiilor derivate dintr-un contract administrativ sunt de competența exclusivă a instanței de contencios administrativ a tribunalului, astfel că, normele de competență materială în cauză sunt absolute. Prin urmare, fiind vorba de încălcarea unor norme de competență materială exclusivă hotărârile pronunțate sunt nule și atrag admiterea ambelor recursuri cu consecința casării și trimiterii la instanța competentă nemaifiind necesară analizarea în acest cadru procesual a celorlalte critici formulate de recurente.

Așa fiind, văzând și art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se vor admite ambele recursuri, se va casa decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, se va anula sentința comercială a Secției a VI-a comercială a Tribunalului București nr. 7118 din 15 iunie 2010 și se va trimite cauza spre soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 București și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 București , împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 18 din 24 ianuarie 2011, pe care o casează. Anulează sentința comercială a Secției a VI-a comercială a Tribunalului București nr. 7118 din 15 iunie 2010 și trimite cauza spre soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2011.