ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2065/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința nr. 211 din 15 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul P.C. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința

pârâtului.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008,

colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Referitor la sintagma activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist din perspectiva rațiunii și

finalității legii, instanța a apreciat că trebuie avute în vedere ceea ce

autoritățile regimului comunist considerau, factum notorium, ca fiind

activități și/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a

acestora era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de

delațiuni, aceste autorități fiind cele care defineau în mod absolut

discreționar atât ceea ce era permis, cât și ceea ce era interzis în societatea

românească, fapt caracteristic de altfel tuturor regimurilor totalitare.

În speță, simpla intenție de plecare

definitivă din țară și stabilire în țări capitaliste, simplele legături ale

cetățenilor români cu cetățeni străini, afirmarea atât în public cât și într-un

cadru privat că statul român nu respectă drepturile constituționale inserate în

propria Constituție, orice critici sau manifestări la adresa politicii

partidului, a orânduirii socialiste, a stării de lucruri din țară, din orice

perspectivă, comentariile elogioase la adresa statelor occidentale/capitaliste

erau privite ca potrivnice regimului comunist și considerate periculoase pentru

securitatea acestuia.

Pornind de la aceste realități instanța de

fond a considerat că în speța dedusă judecății concluzia este în sensul

întrunirii și a celei de-a doua condiții.

Astfel, furnizarea acestor informații către

organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative

pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora ș.a.), vizând

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Totodată prima instanță a reținut că O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității a

preluat rațiunea actului normativ inițial: prin art. 3 lit. a) - z) consacră

dreptul la informare cu privire la existența sau inexistența calității de

lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul ordonanței de

urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru

Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă demnitățile sau

funcțiile enumerate.

Dispozițiile nu instituie premisele unei

răspunderi morale și juridice colective, fără existența unei fapte infamante și

fără vinovăție, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al

cetățenilor cu privire la persoanele care ocupă funcții sau demnități publice,

dacă și în ce măsură aceștia au suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor,

drepturi și libertăți fundamentale ale omului, evaluare care se face de

instanța de judecată in concreto, în raport de situația particulară a

fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acțiuni.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

P.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita

aplicare a legii și fără să fie avute în vedere probatoriile admise și

administrate.

S-a apreciat în recurs că susținerile

instanței de fond pe care și-a fondat hotărârea, au fost eronate, întrucât

activitățile care i-au fost puse în sarcină, nu întrunesc cele două condiții

cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recursul este întemeiat și va fi admis.

Examinând actele dosarului, motivele de

recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform O.U.G. nr. 24/2008 prin „colaborator”

al Securității se înțelege orice persoană care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din textul mai sus citat rezultă fără

posibilitate de tăgadă că pentru a fi îndeplinite cerințele legale, trebuie să

coexiste două condiții cumulative.

Activitățile desfășurate de recurent, în

calitate de responsabil al Cabanei S., nu au fost de natură a aduce atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pârâtul fiind contactat de

organele Securității la o vârstă fragedă și doar pentru a i se aduce la

cunoștință că în atribuțiile sale de serviciu se includ și observarea și

comunicarea către securitate a activităților turiștilor străini cazați în acea

cabană.

Acea „notă” semnată de intimat nu reprezintă

un angajament în adevăratul înțeles al cuvântului, ci doar o transpunere în

scris a ceea ce i-a comunicat ofițerul de Securitate, el fiind de bună-credință

și aflând abia ulterior ce însemna acest fapt.

De altfel, pe parcursul anilor 1979 -1984,

pârâtul-intimat nu a furnizat informații utile organelor de Securitate, fapt

pentru care acestea au propus prin Raportul din 19 ianuarie 1984 abandonarea

din calitatea de colaborator al acestuia.

Din actele depuse la dosar de intimat,

respectiv „notele” rezultă fără putință de tăgadă că acestea nu au fost scrise

de el, aparținând ofițerului de securitate, iar din conținutul acestora nu se

desprinde în niciun fel concluzia că P.C. ar fi furnizat informații de natură

să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, din probatoriile administrate se

reține că niciuna din persoanele vizate nu au avut de suferit consecințe ale

celor relatate de intimat, informațiile acestuia nefiind utile pentru organele

de securitate, fapt recunoscut chiar de acestea.

Având în vedere aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de P.C.

Va modifica sentința atacată în sensul că va

respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.C. împotriva

Sentinței nr. 211 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul că

respinge acțiunea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

aprilie 2011.

Procesat

de GGC - CT