ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2015

Decizia nr. 1865/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2009, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței să constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că în urma verificărilor efectuate ca urmare a sesizării nr. 320/2007 de către C., a rezultat că numitul B. a fost recrutat de Securitate la data de 29 mai 1981, având numele conspirativ „D.” și în această calitate a furnizat mai multe materiale informative scrise, pe baza cărora au fost luate măsuri de atenționare și avertizare a unor persoane.

De asemenea, se arată că din aprecierile ofițerilor de legătură, rezultă că „colaboratorul D.” a furnizat un număr de trei note informative scrise cu conținut operativ de securitate fiind recompensat cu bani în anul 1987, pentru materialele furnizate.

În concluzie în raport de situația expresă bazată pe probele de la dosar se solicită ca în baza dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 să se constate calitatea de colaborator al Securității a numitului B.

În susținerea acțiunii în constatare, reclamantul a depus la dosar copii certificate după Dosarul personal al „colaboratorului D.” x - deschis la data de 26 mai 1981 sub nr. x

Pârâtul B. a formulat întâmpinare la data de 8 aprilie 2010, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 293/2008 și a O.U.G. nr. 24/2008; excepția de inadmisibilitate a acțiunii; iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2010, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 48/1992, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de numitul B., iar în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1999 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și a Legii nr. 293/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 24/2008, excepția ridicată de B. în Dosarul nr. x/2007.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 1508 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2000, a fost admisă cererea formulată de A. în contradictoriu cu pârâtul B., fiind constatată calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență următoarele:

În baza dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Potrivit Notei de Constatare din 13 august 2008, în baza cererii din 25 ianuarie 2007, adresată A. de către C., prin procesarea materialului arhivistic, a fost identificat pârâtul B. cu Dosarul de rețea nr. x (cota A.), în două volume, depus în fotocopii certificate la dosar (filele 36-103), din care rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 26 mai 1981, pentru completarea „rețelei informative din punctul vulnerabil E., primind numele conspirativ „D.”

La data de 22 mai 1981 pârâtul a semnat un „angajament”potrivit căruia s-a angajat să sprijine „organizat și activ organele de securitate”.

Nota de Constatare din 13 august 2008, întocmită de Direcția de investigații a A. sintetizează activitatea de colaborator/informator a pârâtului în raport de o serie de documente ale dosarului de rețea, precum și din Dosarul informativ nr. x (cota A.), aspectele consemnate în multiplele note informative olografe ale pârâtului sau de ofițerul de securitate în cuprinsul notelor raport, fundamentând acțiunea în constatare.

Astfel, potrivit tabelului „cuprinzând materialul inf. furnizat de col. „D.”, pârâtul a furnizat 15 note informative între data de 20 octombrie 1981 și data de 03 martie 1988, unele vizând direct o serie de persoane fizice, pentru două dintre acestea modul de soluționare fiind „Verificare. Atenționare”, respectiv „Verificare. Avertizare”, dar și „Informare la partid”.

Instanța de fond a exemplificat, dintre notele informative, pe cea dată în data de 13 noiembrie 1986, prin care pârâtul a relatat organelor de securitate faptul că x, electrician la E. Reșița, i-ar fi povestit despre nașul său, care „a reușit să fugă din țară și că în prezent se află în lagăr”, iar că în timp ce-i spunea asta „s-a arătat supărat, l-a înjurat, lăsând impresia că știa de combinație, regretând, parcă, că nu a fost <pe fază>. De atunci în mod frecvent mai ales în restaurante, la un pahar, susnumitul prin tot ce a făcut și face, din discuții uneori sub influența alcoolului, rezultă că pregătește și el trecerea frauduloasă a frontierei.” Pârâtul redă în continuare o discuție purtată cu x, un amic, invitat împreună cu cei doi la ziua sa, de la care „a aflat că este surprins că cei doi sunt prezenți și că se aștepta ca ei să fi fugit din țară în urmă cu două zile, când au lipsit amândoi de acasă 2 zile”, x fiind supărat că nu a știut de plecarea celor doi, fiind și el interesat. Pârâtul relatează și o altă discuție avută cu x, în care acesta s-ar fi arătat „nemulțumit de situația din țară”, afirmând că „nu mai poate trăi aici în condițiile actuale, fiind hotărât să fugă din țară în orice condiții”. Pârâtul face conexiuni între x, pe de o parte, și x și x, pe de altă parte, care mai încercaseră trecerea frontierei, subliniind faptul că x și x „toată vara au frecventat aproape zilnic bazinul de înot pentru a învăța cât mai bine să înoate, fapt ce poate avea legătură cu intențiile lor.”

Pe baza informațiilor „obținute de la colaboratorul „D.” ”s-a propus atenționarea”numitului x, prin Raportul întocmit de ofițerul operativ la data de 20 noiembrie 1986.

Prin nota dată în data de 03 martie 1988, pârâtul a sesizat organelor de securitate faptul că „în ultima perioadă de timp sunt văzuți mereu împreună numiții: x, x și x, care anul trecut au avut intenția de a trece fraudulos frontiera și au fost anchetați de Organele de stat.” Pârâtul nu se rezumă la relatarea unor împrejurări faptice, ci face și aprecieri personale: „Sursa nu a mai auzit să pună la cale o nouă tentativă, totuși mi se pare suspectă noua lor prietenie și faptul că, în afara locului de muncă umblă mereu împreună prin localuri. x și x mai au încă manifestări necorespunzătoare la adresa orânduirii noastre, fac afirmații negative în legătură cu situația din țară, cu evenimentele ce au avut loc în ultimul timp.”

Relevantă este și Nota informativă din data de 20 octombrie 1981 “Vă informez că, în seara zilei de 19 octombrie 1981, mă aflam pe o bancă în fața blocului unde locuiesc, timp în care s-au strâns mai mulți băieți și fete. S-au purtat diverse discuții legate de recentele decrete apărute privind unele măsuri de îmbunătățire a aprovizionării populației, arătându-se profund nemulțumiți de prevederile acestora, unul dintre aceștia afirmând: <Nu voi permite nimănui să-mi facă control acasă și că, dacă îndrăznesc le dau în cap>. De altfel, majoritatea cetățenilor se arată nemulțumiți și comentează nefavorabil noile decrete, în orice loc și împrejurare în continuarea discuțiilor de pe bancă, un oarecare <x>, al cărui nume nu-l cunosc, de la care am reținut că lucrează la x sau x ca strungar 1 (și are nume de neamț), a arătat că în jud. Gorj, anume la x, există în prezent nemulțumiri ale oamenilor, care, după cum spunea el că a aflat de la un prieten, s-au organizat În grupuri și sunt pregătiți pentru <revoluție>. Fiind chemat de către soție, am mai apucat să aud cum susnumitul le-a zis auditorilor că va veni din nou mâine seară ca să le spună și altele. Precizez că pe majoritatea îi cunosc, dar nu le știu numele și unde lucrează. De asemenea știu că susnumitul face deplasări în țară, ocupându-se de bișniță cu ceasuri, blugi și alte obiecte de la sârbi și că vine mereu la numita x - vânzătoare la <x> și la sora ei, cu care se află în relații."

Urmare a notei furnizată de domnul B., ofițerul de legătură a solicitat identificarea persoanei care a inițiat discuția și a persoanelor din anturajul acesteia.

Nota informativă din data de 15 februarie 1983: "Vă informez că, în data de 05 ianuarie 1983, (…) a venit la mine fratele numitei x, al cărui nume nu-l rețin (…). A insistat și mi-a spus că în seara respectivă se întâlnesc mai mulți prieteni ce, de curând, au format o „trupă” la adresa de mai sus. L-am întrebat despre ce trupă e vorba, la care mi-a răspuns că fiecare poartă în ureche câte un cercel albastru ca semn de recunoaștere, Însă nu mi-a dat și alte amănunte. Peste două zile, în data de 07 ianuarie 1983, același tip a venit la <Semenic> în local, m-a chemat afară și mi-a spus că dacă vreau să merg cu el la popicărie, să mă întâlnesc cu <o trupă>, care au de gând să forțeze paza de la Consiliul Județean, să pătrundă la primul secretar, pentru a obține aprobarea de plecare definitivă în străinătate a surorii sale, x, al cărei soț a fugit din țară (2 ani) cu fratele lui, x, cărora nu li s-a aprobat plecarea (…). Din această trupă îl cunosc și pe x, (…), care poartă și el cercel în ureche. Din câte am aflat, această trupă reprezintă de fapt un fel de sectă compusă din mai mulți membri."

Nota informativă din data de 22 septembrie 1983: Vă informez că x (…) în ultimul timp, are unele manifestări necorespunzătoare la adresa conducerii superioare de partid și de stat. În unele situații aduce din nou injurii la adresa șefului statului în special așa cum făcea în urmă cu câteva luni, când de fapt a și fost chemat la organele de miliție și când a fost atenționat să-și schimbe atitudinea. (…) în prezent face din nou afirmații negative și aduce injurii grosolane șefului statului, deși se cam ferește de colegii mai vârstnici. Nou în comportarea sa este că este bun prieten cu numitul x. Acesta din urmă are de asemenea o comportare necorespunzătoare și aduce injurii grosolane la adresa conducerii superioare de partid și de stat, în special la adresa șefului statului. De fiecare dată, când se ascultă știrile la aparatul de radio în atelier sau se discută despre probleme politice la care participă și secretarul general, susnumitul îl înjură în fel și chip și spune să mutăm la alt post radioul. Deși i s-a atras atenția, el continuă cu manifestările injurioase. Aceste comentarii le face împreună cu prietenul său x față de colegii săi, între care amintesc pe: x - frezor, x și alții."

Nota informativă din data de 22 septembrie 1983: "Câteva zile după 23 August, m-am întâlnit pe o bancă (…) cu numitul x, care numai ce se eliberase din închisoare, fiind condamnat împreună cu x pentru frontieră. (...) Printre alte discuții fără importanță, l-am întrebat ce are de gând în perspectivă. Mi-a confiat că oricum nu are de gând să rămână în țară, că s-a săturat până peste cap de viața de aici și că face tot posibilul să ajungă <dincolo>. M-am arătat interesat de problemă și am afirmat față de el că, dacă s-a hotărât în acest fel, nu are decât să-și ducă la îndeplinire dorința, însă va fi greu. Totodată l-am lăsat să înțeleagă că, în caz că s-a hotărât și treaba este sigură, fără necazuri, aș fi și eu interesat într-un fel. La aceasta el s-a arătat a fi de acord și că <oricum sunt ultimul pe listă, asta pentru că mă cunoaște de mic copil>. L-am întrebat cum vede el rezolvarea, la care mi-a răspuns că vom primi ajutor de la numitul x, care, în urmă cu câțiva ani, a părăsit clandestin țara împreună cu fratele lui x, pe nume x, care în prezent se află în Republica Federală Germania."

Nota informativă din data de 25 aprilie 1985: "Sursa vă informează despre numitul x (…) că continuă să se situeze pe o poziție dușmănoasă la adresa orânduirii noastre și a conducerii superioare de partid și de stat, manifestări pe care le are la locul de muncă fată de colegi, mai mult cel în cauză afirmă că dorește să părăsească clandestin țara. Despre această intenție am aflat, în cursul lunii ianuarie 1985, când am participat împreună cu el și cu numiții x etc. la un chef, după care, în drum spre casă, numitul x a început să se certe cu x pentru soția lui x - fugar - cu care ne-am întâlnit pe stradă. Cei doi și-au strigat atunci unul altuia că o să se reclame pentru intenția de trecere frauduloasă a frontierei, amenințându-se reciproc că ar avea această intenție. De asemenea, în urmă cu două zile, am surprins o discuție între x și x x x l-a chestionat în legătură cu chemarea sa la miliție, acesta din urmă spunând că pentru x, însă x i-a reproșat că minte și a afirmat că <știe că pentru evaziune a fost chemat și că oricum, el va pleca. Numitul B. este divorțat de soție, s-a certat cu părinții, duce o viață dezordonată în beții, chefuri, în anturajul unor persoane cu preocupări suspecte."

În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a verificat în ce măsură activitățile pârâtului B. se încadrează în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din actul normativ menționat, colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din documentele expuse instanța a reținut că este întrunită prima cerință, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

A fost apreciată ca fiind concludentă și concluzia Raportului de expertiză criminalistică nr. 80 din data de 11 martie 2013, întocmit de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București, care confirmă că scrisul și semnătura din angajamentul datat 22 mai 1981 și din notele informative aflate la filele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16 din dosarul A. x, vol. II, aparțin pârâtului B.

În ceea ce privește sintagma activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist din perspectiva rațiunii și finalității legii, instanța a avut în vedere ceea ce autoritățile regimului comunist considerau, factum notorium, ca fiind activități și/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delațiuni, aceste autorități fiind cele care defineau în mod absolut discreționar atât ceea ce era permis, cât și ceea ce era interzis în societatea românească, fapt caracteristic de altfel tuturor regimurilor totalitare.

În speță, simpla intenție de plecare definitivă din țară și stabilire în țări capitaliste, simplele legături ale cetățenilor români cu cetățeni străini, afirmarea atât în public cât și într-un cadru privat că statul român nu respectă drepturile constituționale inserate în propria Constituție, orice critici sau manifestări la adresa politicii partidului, a orânduirii socialiste, a stării de lucruri din țară, din orice perspectivă, comentariile elogioase la adresa statelor occidentale/capitaliste/erau privite ca potrivnice regimului comunist și considerate periculoase pentru securitatea acestuia.

Furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora, aviz negativ la solicitarea de plecare, fie și temporară, din țară ș.a.), vizând îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale ale omului,respectiv:

1.Dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, consacrate în art. 28 din Constituția Republicii Socialiste România din 1965, în vigoare în perioada de referință, potrivit căruia „Cetățenilor Republicii Socialiste România li se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor și a demonstrațiilor”; art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, texte potrivit cărora „ (1) Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. (2) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa”;

3.Dreptul la libera circulație, consacrat în art. 12 alin. (1) și (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, text potrivit căruia „1. Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber și de a-și alege liber reședința.

- art. „27 și 28 din Constituția Republicii Socialiste România din 1965, în vigoare în perioada de referință;

- art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Singurele apărări ale pârâtului au fost cele referitoare la neapartenența notelor informative și angajamentului depuse de reclamant în susținerea acțiunii, apărare înlăturată însă de concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 80 din data de 11 martie 2013, întocmit de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București instanța apreciind că apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare sunt nefondate.

Unul dintre drepturile fundamentale garantate de Constituția României este cel de a avea acces la orice informație de interes public. Potrivit art. 31 alin. (1), autoritățile publice "sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal" (alin. (2)). Rațiunea Legii nr. 187/1999 a fost de a descrie modalitățile de exercitare a acestui drept fundamental, după cum reiese si din lectura art. 2 al acestei legi: „pentru a asigura dreptul de acces la informațiile de interes public, orice cetățean român cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile si instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, in legătura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor Securității, ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candidează pentru a fi alese ori numite in următoarele demnități sau funcții", acestea fiind enumerate în același art. 2.

A. este o instituție înființată în baza Legii nr. 187/1999 cu modificările ulterioare, cu scopul de a pune la dispoziția cetățenilor români dosarele și documentele întocmite de fosta Securitate până la data de 22 decembrie 1989.

Din punctul de vedere al intenției de reglementare, potrivit preambulului Legii nr. 187/1999, „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Partidul Comunist Român a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, în condițiile prezentei legi.”

Legea nr. 187/1999 nu a prevăzut doar posibilitatea cetățenilor de a avea acces la dosarele persoanelor alese de populație sau numite de către autorități, ci și posibilitatea accesului la dosarele altor categorii de persoane care ocupă poziții sau desfășoară activități cu un impact semnificativ pentru viața societății și care trebuie deci să beneficieze de încrederea opiniei publice. Pentru toate aceste categorii de persoane, legea a prevăzut necesitatea deconspirării relațiilor cu fosta securitate tocmai pentru a evita ca încrederea opiniei publice în entitățile pe care aceste persoane le reprezintă să fie afectată de acuzații nedovedite referitoare la colaborarea cu organele regimului totalitar. S-a considerat deci că cetățenii României au dreptul să cunoască trecutul celor care reprezintă structuri ce joacă un rol important în societatea civilă românească.

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității a preluat rațiunea actului normativ inițial: prin art. 3 lit. a)-z) se consacră dreptul la informare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul ordonanței de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate.

Dispozițiile legale menționate nu instituie premisele unei răspunderi morale și juridice colective, fără existența unei fapte infamante și fără vinovăție, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetățenilor cu privire la persoanele care ocupă funcții sau demnități publice, dacă și în ce măsură aceștia au suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanța de judecată in concreto, în raport de situația particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acțiuni.

Fiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, - în temeiul art. 11 din același act normativ - instanța de fond a admis acțiunea A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței civile nr. 1508/2013 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs - pârâtul B., solicitând, în esență admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că în mod greșit instanța a respins excepția nulității raportului de expertiză pe motiv că F. funcționează după un regim propriu de organizare, iar expertul nu poate fi numit decât din personalul F.

Mai mult, instanța nu a comunicat un exemplar al raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru a fi formulate obiecțiuni cu toate că prin dispozițiile C. proc. civ. se stabilește că orice act depus la dosar se comunică părților.

Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în condițiile în care angajamentul și notele de la dosar nu au fost semnate de pârât care nu a fost remunerat pentru presupusele activități.

De altfel din notele informative rezultă că informațiile furnizate privesc doar micul trafic care se făcea în Zona Banatului cu produse din Serbia fără a fi îngrădite drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Pe baza notelor informativ reținute de prima instanță, nimeni nu a fost condamnat și anchetat și nimeni nu a suferit nici un fel de persecuție, context în care dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 au fost interpretate greșit de instanță.

Intimatul A., nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul B.

Hotărârea instanței de recurs;

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate, raportat la prevederile legale incidente, actele și lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Primul motiv de recurs vizează nulitatea raportului de expertiză și încălcarea dispozițiilor legale de către instanța de fond prin faptul că nu a fost comunicat pârâtului un exemplar de pe raportul de expertiză efectuat în cauză.

Este de remarcat că proba cu expertiza grafologică a fost admisă de instanță prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2011, cu respectarea dispozițiilor art. 210 C. proc. civ., la cererea pârâtului - recurent.

Pentru efectuarea expertizei, au fost puse la dispoziția G., documentele contestate de pârât, respectiv angajamentele și Notele informativ semnate de „D.”; dosarul personal al numitului B. și probe grafice date în fața instanței de judecată.

Expertiza criminalistică a scrisului, numită și grafoscopie are ca obiect identificarea autorului unui scris necunoscut sau contestat prin stabilirea faptului dacă un text sau o semnătură au fost realizate de către persoana nominalizată în actul respectiv sau identificarea persoanei care a executat scrisul și semnătura.

Expertiza criminalistică grafologică din 11 martie 2013 a fost efectuată în cadrul G. București, (aflat în subordinea F., conform art. 5 din H.G. nr. 368/1998, modificat prin H.G. nr. 458/2009, atribuțiile acestuia fiind stabilite prin art. 11 din același act normativ) de către un expert criminalist autorizat în condițiile O.U.G. nr. 75/2000 privind autorizarea experților criminaliști modificată prin Legea nr. 488/2002 și Legea nr. 156/2011.

Este de reținut că recurentul - reclamant avea posibilitatea legală prevăzută de art. 8 din O.G. nr. 75/2000 dar și de dispozițiile art. 201 pct. 5 C. proc. civ. să solicite, ca pe lângă expertul oficial, să participe la efectuarea expertizei judiciare și un expert criminalist autorizat recomandat de el, ca expert parte.

Recurentul - pârât nu a solicitat participarea unui expert parte, dar a solicitat nulitatea raportului de expertiză, fără a arăta ce vătămare i-a fost cauzată prin faptul că nu a fost convocat pentru efectuarea expertizei, convocare care în raport cu obiectul expertizei nu se impunea, citarea părților fiind obligatorii în raport de dispozițiile art. 208 C. proc. civ. numai pentru expertiza la fața locului.

Ca urmare, în cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale vizând efectuarea probei cu expertiză criminalistică, iar recurentul - reclamant nu a invocat o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția nulității raportului de expertiză.

Nici critica vizând faptul că instanța nu a comunicat un exemplar al raportului de expertiză efectuat în cauză, nu poate fi reținută, având în vedere că raportul de expertiză a fost depus la dosar cu respectarea termenului prevăzut de art. 209 C. proc. civ., părțile având obligația prevăzută de art. 129 alin. (1) C. proc. civ. să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să-și exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de situația factuală expusă, se constată că expertiza grafologică a fost admisă de instanță cu respectarea dispozițiilor art. 201 alin. (1)-(4) C. proc. civ., părțile nu au solicitat experți parte în condițiile art. 201 alin. (5) C. proc. civ., iar raportul de expertiză a fost depus la dosar cu respectarea termenului legal impus de dispozițiile art. 209 C. proc. civ. cu respectarea drepturilor procesuale ale părților, context în care motivele de recurs vizând nulitatea raportului și încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea raportului de expertiză nu pot fi reținute.

Nu subzistă nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 304

1

C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente.

Astfel, intimatul A. a investit instanța de contencios administrativ a Curții de Apel București, conform art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului - pârât B.

Procedura de verificare a fost declanșată la cererea formulată de către C., înregistrată sub nr. 320/2007.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator de Securitate este - „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunță activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Recurentul - pârât a fost recrutat la data 22 mai 1981, întocmind un angajament olograf, fila 40 dosar fond, care deși a fost contestat sub aspectul semnăturii, prin expertiza judiciară efectuată s-a confirmat faptul că angajamentul a fost scris și semnat de B.

În ceea ce privește activitatea de furnizare a informațiilor, recurentul - pârât a contestat notele informative sub aspectul scrierii și semnăturii dar și sub aspectul calității informațiilor de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și aptitudinea informatorului de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale a omului.

Este de reținut că instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă a probatoriului administrat în cauză, respectiv Notele informative aflate la fila 76 - 106 dosar fond, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând corect că informațiile furnizate de recurentul - pârât denunță atitudini potrivnice regimului comunist/nota informativă din data de 3 martie 1988, nota informativă din data de 22 septembrie 1983, nota informativă din data de 25 aprilie 1985, nota informativă din 13 noiembrie 1986, instanța expunând pe larg conținutul notelor informative.

Instanța de control judiciar împărtășește concluzia expusă de instanța de fond, în sensul că informațiile furnizate de recurentul - pârât în cele 15 note informative, prin conținutul lor concret, vizau îngrădirea libertății de exprimare și a libertăților de opinie, dreptul la libera circulație, dreptul a viață privată și dreptul la libera asociere, garantate prin Constituția României din 1965 - cel puțin la nivel declarativ, de art. 19 pct. 1 și 2, art. 17 pct. 1 și art. 22, art. 12 alin. (1) și (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice - informații ce au avut în mod real aptitudinea de a atrage consecințe negative pentru persoanele denunțate.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 1508 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 1508 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2015.