ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 1553/C, pronunțată
la data de 17 noiembrie 2010, în dosarul nr. 1242/1259/2010, Tribunalul
Comercial Argeș a admis cererile formulate de petenta SC T.M. SA Pitești,
intervenienți fiind V.I. și C.E.; a admis cererea de înregistrare mențiuni de
punere în funcția de administrator, privind pe T.I., și revocarea din funcție a
administratorilor V.I., P.C., M.C.E., I.N., C.V.D., în baza Hotărârii A.G.A.
nr. 3 din 4 iunie 2010 a SC T.M. SA Pitești; a admis cererea de înregistrare
mențiuni a încheierii din 16 august 2010, în dosarul nr. 2979/109/2010, rămasă irevocabilă,
ce are ca obiect numirea administratorului judiciar a lui I.T., și a respins
cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții V.I. și C.E.
La data de 20 decembrie 2010,
intervenientul V.I. a formulat cerere de revizuire cu privire la această
sentință, motivele cererii de revizuire fiind depuse în termen, la aceeași
dată, și întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că
această sentință vine în contradicție cu decizia nr. 1455/R-COM din 27
octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, în dosarul nr. 881/1259/2010.
Constatând că nu se poate cerceta
calea de atac decât în situația în care instanța de judecată este legal
sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va
analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față
de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., și va constata că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 322 alin. (1) C. proc.
civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin
neapelare, precum si a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când
evoca fondul" se poate cere în cele nouă cazuri expres și limitativ
prevăzute de acest text, art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevăzând drept condiții
cumulative de admisibilitate a cererii de revizuire următoarele: existenta unor
hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești în cauză trebuie să
fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză, și, în
cel deal doilea proces, să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat
sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Prin urmare, pe de o parte, din textul
citat, rezultă că, în sfera hotărârilor susceptibile a fi atacate cu revizuire,
trebuie incluse atât hotărârile date în apel, cât și cele rămase definitive
prin neapelare, și prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât acestea se
bucură de atributul de a fi definitive, ca și cele pronunțate în primă
instanță, împotriva cărora nu se poate exercita decât recurs.
Pe de altă parte, se poate cere
revizuirea pentru contrarietate de hotărâri numai atunci când este îndeplinită
condiția esențială a triplei identități de părți, obiect și cauză, respectiv,
când hotărârile potrivnice au fost pronunțate „în una și aceeași pricină",
„între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Așadar, hotărârile despre care se
susține că se contrazic au fost pronunțate în soluționarea a două sau mai
multor cauze distincte, dar, deoarece acestea au avut același obiect și s-au
purtat între aceleași persoane, având aceeași calitate, trebuie privite ca
fiind una și aceeași pricină.
Prin „una și aceeași pricină" se
înțelege, astfel, întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de
cauză și de părți, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel
încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a
celei dintâi, consecința, în acest caz, fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C.
proc. civ., anularea celei de-a doua hotărâri.
O astfel de situație nu se întâlnește
în speța de față, între sentința nr. 1553/C, pronunțată de Tribunalul Comercial
Argeș, și cealaltă hotărâre invocată de revizuent neexistând contrarietate,
întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului
judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Astfel, litigiul soluționat de Tribunalul
Comercial Argeș prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect cererea
de înregistrare mențiuni de punere în funcția de administrator privind pe I.T. și
revocarea din funcție a administratorilor V.I., P.C., M.C.E., I.N., C.V.D., în
baza Hotărârii AGA nr. 3 din 4 iunie 2010 a SC T.M. SA Pitești, și cererea de
înregistrare mențiuni a încheierii din 16 august 2010, în dosarul nr. 2979/109/2010,
rămasă irevocabilă, având ca obiect numirea administratorului judiciar, a lui I.T.
In cauza în care s-a pronunțat
hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri (dosarul nr. 881/1259/2010
al Curții de Apel Pitești), obiectul litigiului l-a constituit opoziția la
cererea de înregistrare în registrul comerțului nr. 38599, prin care s-a
solicitat înregistrarea în registrul comerțului a Extrasului din Hotărârea
A.G.O.A. nr. 03 din 04 iunie 2010.
Pe de altă parte, cele două hotărâri
arătate fac referire la cereri d înregistrare mențiuni distincte (nr. 51623 din
18 august 2010
și n
r. 56502/27.09.2010
dosarul Tribunalului Comercial Argeș; nr. 38599 din 04 iunie 2010- dosarul
Curții de Apel Pitești), privind, deci, cauze diferite ale formulării
acțiunilor.
Așadar, între cele două pricini există
identitate de părți, dar nu și identitate de obiect și de cauză, nefiind
întrunită condiția cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., situație în care nu
este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză calea de
atac extraordinară fiind inadmisibilă.
Față de cele mai sus, văzând și
cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., cererea de revizuire de față va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de revizuentul V.I. cu privire la sentința nr. 1553/C din 17
noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. 1242/1259/2010,
ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
16 martie 2011.