ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1401/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 3667 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul V.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin

M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Harghita și, drept consecință:

- a stabilit

caracterul politic al condamnării la care a fost supus defunctul V.I.,

antecesorul reclamantului, în perioada 7 mai 1947 – 5 februarie 1948, conform

fișei de încarcerare;

- a stabilit

caracterul politic al condamnării la care a fost supus defunctul V.I.,

antecesorul reclamantului, prin sentința penală nr. 1350 din 16 septembrie

1958, în dosarul nr. 3030/1958, al Tribunalului Popular al Raionului Ciuc;

- a obligat pârâtul

Statul Român, prin M.F.P., să plătească pe seama reclamantului V.Ș., 5.000

euro, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare;

- a respins cererea

referitoare la plata daunelor materiale de 18.000 lei;

Prin decizia nr. 35/

A din 2 martie 2011, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul declarat de pârât

și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea de

obligare la despăgubiri în favoarea reclamantului, restul dispozițiilor

sentinței fiind menținute.

Curtea de apel a

reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

constatarea instanței de fond referitoare la caracterul politic al condamnării

antecesorului reclamantului, prin apelul declarat nu s-au formulat critici,

instanța de fond făcând o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 221/2009.

Apelul pârâtului

privește o măsură administrativă, deși, în cauză, este vorba de o condamnare cu

conotații politice.

Însă rezolvarea dată

de către prima instanță cererii reclamantului, având ca obiect acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca efect al condamnării cu

caracter politic a tatălui său, a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum acestea au fost modificate prin art.

I pct. 1 din O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010.

Sub acest aspect,

însă, curtea a ținut cont de faptul că norma legală menționată a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții

Constituționale, publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Curtea a constatat că

dispozițiile legale invocate de reclamant în susținerea acțiunii și aplicate ca

atare de către prima instanță, nu mai pot fi reținute ca temei juridic al

admiterii cererii privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral

suferit prin condamnarea politică a tatălui său, împrejurare ce atrage

netemeinicia respectivei solicitări, astfel cum aceasta a fost întemeiată în

drept, motiv pentru care, în aceste limite a admis apelul pârâtului și a

schimbat sentința primei instanțe.

Împotriva

susmenționatei hotărâri, a declarat, la data de 16 aprilie 2011 (data poștei),

recurs reclamantul V.Ș., criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce a

fost motivată în fapt și în drept prin petiția înaintată acestei instanțe la

data de 30 noiembrie 2011 și înregistrată la data de 5 decembrie 2011.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății, cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepția

nulității pentru nemotivarea în termenul legal, se constată următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității […] motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat”.

Art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. dispune că „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs”. Iar alin. (2) al aceluiași text de lege stipulează

că „termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.

Or, în speță,

hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 7 aprilie 2011,

astfel încât depunerea motivelor de recurs, la data de 30 noiembrie 2011, s-a

făcut cu depășirea termenului menționat de dispozițiile art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. și care este cel stipulat de prevederile art. 301 C. proc. civ., de

15 zile de la comunicarea hotărârii.

Ca urmare și întrucât

în cauză nu sunt date motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din

oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea

căii de atac deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul V.Ș. împotriva deciziei nr. 35/ A din 02 martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie, precum și cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2012.