ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4138/2012

HOTĂRÂRE
06.06.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4138/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1605 din 5 octombrie

2010, Tribunalul Mureș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta K.K.,

împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor și în

consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8.400 RON cu

titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate în urma supunerii familiei

sale la măsuri administrative cu caracter politic în perioada 1951 - 1957.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că măsurile administrative luate împotriva familiei

reclamantei au avut un caracter politic, fiind luate în scopul îngrădirii drepturilor

și libertăților economice și sociale ale membrilor acestora.

În ceea ce privește aprecierea

cuantumului daunelor morale solicitate de reclamantă, instanța a avut în vedere

că aceste încălcări au fost urmate de consecințe asupra vieții sociale și profesionale

a acesteia și a familiei sale, drept pentru care a admis această cerere, potrivit

art. 1, alin. (1), art. 4, alin. (2), art. 5 din Legea nr. 221/2009, astfel cum

a fost modificată prin O.U.G. din 30 iunie 2010.

Împotriva acestei sentințe

au declarat, în termen legal, apel ambele părți.

În motivarea apelului

declarat de reclamantă, prin care s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în

sensul recalculării despăgubirilor pentru daune morale, s-a arătat că, deși în mod

corect instanța de fond a reținut caracterul politic al măsurilor administrative

și a obligat pârâtul la plata sumei de 8.400 RON, cu titlu de despăgubiri pentru

daune morale cauzate familiei, această despăgubire a fost stabilită numai pentru

perioada 1951-1957, neluându-se în considerare certificatul din 09 decembrie 2009

eliberat de către Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale -

Serviciul Județean Covasna, din care reiese că numitul G.A., a fost considerat chiabur

încă din anul 1949, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat despăgubiri

pe toată perioada chiaburimii.

Prin apelul declarat,

pârâtul, prin D.G.F.P. Mureș, a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate,

în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamanților.

În motivarea apelului,

pârâtul a arătat, în esență că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21

octombrie 2010 a Curții Constituționale, astfel că, instanța trebuia să aibă în

vedere dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile

art. 147 din Constituție.

Prin decizia civilă

nr. 63 A din 31 mai 2011 Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis apelul declarat de pârât,

a schimbat în parte sentința în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea

despăgubirilor morale și a respins apelul reclamantei.

În considerentele deciziei

s-a reținut că motivul pentru care reclamanta nu are dreptul la despăgubiri morale

în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este faptul că acest text

legal, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii acesteia, a fost declarat neconstituțional

prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, decizie publicată

în M. Of. nr. 761/15.11.2010.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că acțiunea a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 998-999 C. civ.,

astfel încât aceasta trebuia soluționată și în raport de aceste dispoziții.

Recursul nu este fondat.

Verificând acțiunea introductivă

de instanță s-a constatat că aceasta a fost întemeiată doar pe dispozițiile Legii

nr. 221/2009.

Actiunea civilă este actul

procedural pin care reclamantul învestește instanța cu o problemă litigioasă. După

stabilirea limitelor sesizării, instanța nu poate schimba, împotriva voinței părții,

temeiul de drept al acțiunii și deci, calea procedurală aleasă de parte, fără a

încălca principiul disponibilității.

În speță, reclamanta a

precizat expres temeiul juridic al cererii sale întelegând să aleagă o anumită cale

procedurală deschisă de lege, respectiv acțiunea formulată în temeiul Legii speciale

nr. 221/2009, fără a mai indica și un alt temei juridic, astfel încât instanța de

apel, în mod corect a dat eficiență caracterului obligatoriu al Deciziei Curții

Constituționale. Mai mult, instanța, în considerentele deciziei atacate, a reținut

și faptul că reclamanta, în afară de dispozițiile legii speciale, nu a mai indicat

și alte temeiuri de drept comun, respectiv art. 998, 999 C. civ., conchizând că

dispozițiile invocate de reclamantă nu mai pot fi reținute ca temei juridic al unei

astfel de pretenții.

Este de menționat că în

virtutea rolului său activ, instanța poate califica cererea, doar în situația în

care reclamantul a indicat un temei de drept greșit sau neaplicabil în cauză, iar

schimbarea acelui temei trebuie pusă obligatoriu în discuția părților.

În consecință, schimbarea

temeiului juridic de către instanță, ar fi însemnat încălcarea principiului disponibilității

potrivit căruia reclamantul este acela care stabilește cadrul procesual.

Solicitarea recurentei,

formulată pentru prima oară în fața instanței de recurs, respectiv aceea de a se

analiza acțiunea din perspectiva dreptului comun nu poate fi primită deoarece, potrivit

art. 316 coroborat cu art. 294 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba cauza

cererii de chemare în judecată. Instanța de recurs examinează legalitatea hotărârii

recurate în raport de cadrul procesual și de temeiurile de drept fixate în fazele

procesuale anterioare, neputându-se pronunța pentru prima oară în recurs asupra

unui temei juridic diferit de cel invocat prin cererea de chemare în judecată.

Față de toate considerentele

reținute, recursul va fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

K.K. împotriva deciziei nr. 63 A din 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul K.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., să constate
ÎCCJ 2011-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6934/2011
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 10 decembrie 2009, reclamantul B.A.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministeru
ÎCCJ 2012-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2012
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 894 sin 10 septembrie 2010, Tribunalul Covasna a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.H.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Minister
ÎCCJ 2011-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7623/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Acțiunea civilă înregistrată sub nr. 8558/95/2010, reclamanta P.D. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, sol
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3410/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta C.A. a chemat în judecată civilă pe pârâtul Statul Român, prin Ministeru
Sursă