ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3447/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3447/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 17 din 3 iunie 2009, Tribunalul Sibiu a condamnat pe

inculpata F.I., fiica lui V. și V., avocat în Baroul Cluj, fără antecedente

penale la:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea

de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen. raportat la

art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995 (față de partea vătămată C.N.);

- 1 an si 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (față de partea vătămată C.N.);

- 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

e) C. pen. (din 28 aprilie 2010) cu aplicarea art. 74 C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

e) C. pen. (din 30 aprilie 2010), cu aplicarea art. 74 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de

1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen. rap. la art. 64

C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 3 ani și 6 luni, precum și a pedepsei accesorii, conform art. 71

alin. (5) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a atras

atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a pedepsei suspendării

condiționate.

S-a constatat că inculpata a fost

reținută și arestată din 14 mai 2010 până în 1 noiembrie 2010.

A fost menținută măsura sechestrului

asiguratoriu instituit asupra cotei părți a inculpatei din imobilul situat în

Cluj Napoca, compus din apartament și părți comune

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe

inculpata F.I. pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei

profesii prev. de art. 281 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 și

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. comisă față de partea

vătămată C.D.

A fost admisă în parte acțiunea civilă

și a fost obligată inculpata la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă

din dispozitivul sentinței.

Au fost respinse restul pretențiilor

civile formulate, inclusiv daune morale solicitate de către părțile civile.

A fost obligată inculpata la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.500 lei și către partea

civilă C.N., în cuantum de 700 lei.

În esență, prima instanță a reținut

următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din

7 iunie 2010 dat în Dosar nr. 88/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatei F.I. pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de exercitare fără

drept a unei profesii prev. de art. 281 Cp. rap.la art. 25 din Legea nr. 51/1995,

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. - cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. la fapta comisă față de partea vătămată C.N. - și de furt calificat

prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-a reținut în sarcina acesteia că în

perioada 2007 - aprilie 2009 a indus și a menținut în eroare pe părțile

vătămată C.N., C.A., C.A., C.G.R. și C.Ș. pretinzând plata sumei de 32.000 lei

cu titlu de taxă de timbru, taxă de întabulare și cheltuieli de judecată în

condițiile în care în realitate nu a înregistrat nicio acțiune în fața

instanțelor judecătorești și cu toate că era suspendată din exercitarea

funcției de avocat în perioada 02 octombrie 2008 - 08 septembrie 2009.

În sarcina acesteia s-a mai stabilit

că la 7 septembrie 2009, știind că este suspendată din exercitarea profesiei de

avocat, a redactat pentru un onorariu de 1500 RON, la cererea părții vătămate C.D.,

două contracte de vânzare-cumpărare privind două imobile ocazie cu care l-a

indus în eroare prin faptul că i-a cerut să-i predea suma de 7500 RON pentru

taxă de timbru și impozit calculat la prețul de vânzare promițând obținerea

actelor de proprietate în scurt timp cu toate că nu avea dreptul sau obligația

de a încasa suma respectivă în calitate de avocat.

În fine, s-a mai reținut că în 28

aprilie 2010 între orele 15,30 -16,30 în timp ce se afla în salonul de

cosmetică al SC M.B. SRL din Cluj-Napoca a sustras suma de 200 euro din geanta

persoanei vătămată V.S.E., iar în data de 30 aprilie 2010 în jurul orei 16,10,

i-a mai sustras suma de 100 lei. Asupra stării de fapt instanța a reținut

următoarele:

Inculpata F.I., în calitate de avocat

în cadrul Baroului Cluj, a încheiat în data de 3 iulie 2007 un contract de

asistență juridică (f. 66 dos.u.p.) cu partea vătămată C.N. care urmărea

restituirea unui teren de pe Calea Turzii din Cluj-Napoca revendicat pe Legea nr.

247/2005, solicitând acesteia mai multe date și documente și a pretins să-i

plătească la sfârșitul verii anului 2007 suma de 1000 euro. Partea vătămată a

plătit această sumă prin intermediul fiicei sale martora H.M.M. (f. 184) care

i-a dat inculpatei echivalentul în lei respectiv 40.000.000 lei, avocata

spunându-le că este îi este necesară pentru a lua declarații notariale rudelor

care renunță la moștenire.

În cursul verii anului 2008 inculpata

i-a mai pretins părții vătămate echivalentul sumei de 1000 euro pentru a

deschide succesiunile ce nu erau dezbătute și pentru expertize, sumă ce i-a

fost dată de aceeași martoră în prezența martorului H.A.l. (f. 182).

Referitor la sumele ce trebuiau

plătite înțelegerea dintre partea vătămată și inculpată precum și dintre partea

vătămată și frații săi - celelalte părți vătămate pe nume C. a fost ca

ultimilor inculpata să le pretindă separat sumele ce trebuiau plătite.

În acest sens, astfel cum rezultă și

din declarația inculpatei (f. 109), părțile vătămate C.A., C.R. și C.A. au

plătit în total suma de 21.732 lei cu același titlu ca și în cazul părții

vătămate C.N.

Tot din declarația inculpatei

coroborate cu cea a părții vătămate C.N. rezultă că acesta a plătit inițial

jumătate din onorariu respectiv suma de 500 lei, restul de 500 lei fiind

plătită de către unul din frații săi respectiv partea vătămată C.A. Tot timpul

inculpata Ie-a dat asigurări că lucrurile merg bine iar în cursul verii anului

2008 Ie-a spus că procesul este pe rol însă din primăvara anului 2009 Ie-a spus

că procesul a avut loc, că actele sunt deja la primărie, contrar rezultatelor

verificărilor făcute de către părțile vătămate; astfel, doar în lunile

martie-aprilie 2009 ginerele părții vătămate C.N. a aflat de pe internet că

inculpata este suspendată din funcția de avocat dar când fost întrebată Ie-a

răspuns că și-a plătit contribuțiile, iar când i s-a atras atenția că nu apare

pe lista cu avocați a replicat că lista nu a fost actualizată.

Susținerile inculpatei că a informat

clientul său de perioada când a fost suspendată și că nu i-a ascuns faptul că

nu există proces pe rol este contrazisă atât de declarația părții vătămate C.N.,

cât și de declarațiile martorilor C.C.A. (f. 183) care știe că inculpata i-a

spus tatălui său că este în ultima fază și că urmează să iasă actele, din

declarația martorei H.M.M. căreia inculpata i-a spus că actele sunt depuse la

cartea funciară și trebuie să iasă extrasul CF – refuzând însă să dea martorei

numărul de înregistrare de la cartea funciară-și din declarația martorului H.A.l.

care a fost de față când s-a dat a doua tranșă de 40.000.000 lei la cererea

expresă a inculpatei care a susținut că trebuie să plătească taxa de timbru și

cheltuielile de primă înscriere al terenului; tot din declarația ultimului

martor rezultă că inculpata a ascuns împrejurarea că este suspendată, martorul

fiind cel care s-a informat pe internet cu privire la situația profesională a

inculpatei și cel care a anunțat părțile vătămate.

S-a reținut că susținerea inculpatei

că nu a redactat acțiunea în calitatea de avocat este contrazisă de copia

acțiunii civile înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 6149/211 din 7

aprilie 2009 în care apare domiciliul procesual ales la sediul inculpatei; mai

mult, tot ca o dovadă a comiterii infracțiunilor, inculpata a lăsat cauza în

nelucrare, aceasta fiind suspendată la 2 octombrie 2008 deși, potrivit art. 53

din statutul profesiei sale, în perioada suspendării era obligată să asigure

substituirea.

Referitor la faptele reținute în

rechizitoriu ca fiind comise față de partea vătămată C.D. (f. 155), instanța a

reținut că partea vătămată în timp ce avea cetățenie suedeză a dobândit un

teren în România și l-a înscris pe numele mamei sale, deoarece atunci nu putea

dobândi dreptul de proprietate asupra terenului fiind cetățean străin;

ulterior, redobândind cetățenia română, s-a hotărât să treacă terenul pe el și

pe firma sa. Prietenul său, martorul D.D. l-a îndrumat să apeleze la serviciile

inculpatei la care aceștia s-au deplasat, iar inculpata a redactat contractul

privind terenul i-a spus că-l va depune la instanță pentru a se opera

transferul de proprietate însă a cerut urgent bani motiv pentru care partea

vătămată i-a dat pe loc 2000 lei pe care-i avea asupra lui iar ulterior, prin

soția lui, a mai trimis diferența până la 9000 lei.

Partea vătămată a așteptat până la

începutul anului, timp în care inculpata nu a efectuat nicio operațiune, după

care a făcut plângere penală; în fața procurorului a aflat că inculpata era

suspendată din profesia de avocat lucru pe care nu putea să-l bănuiască

deoarece inculpata aplicase ștampila de avocat.

Inculpata a recunoscut că la data de 6

sept.2009 a încheiat un contract de asistență juridică având ca obiect

întabularea a două terenuri din loc. Jucu însă a arătat că atunci era în

exercitarea deplină a atribuțiilor de avocat în baza Hotărârii Consiliului Baroului

Cluj din data de 2 septembrie 2009 prin care s-a admis cererea de a fi repusă

în drepturile de avocat ca urmare a plății integrale a contribuțiilor restante

către barou.

Inculpata a mai precizat că această

hotărâre i-a fost adusă la cunoștință telefonic în data de 2 sept.2009.

În ciuda faptului că a încasat

onorariul și suma de 7000 lei a arătat că nu a înregistrat nicio acțiune

deoarece l-a îndrumat să se adreseze unui birou de notariat pentru că dura mai

puțin și costurile erau mai mici însă a menționat că și-a dat seama de acest

lucru doar ulterior, în oct.-nov. 2009, când a văzut cele două documentații

cadastrale.

Afirmația inculpatei că avea dreptul

de a profesa la data încheierii contractului este întărită de copia hotărârii

(f. 225 fond) de pe Decizia nr. 365 din 1 septembrie 2009 a Consiliului

Baroului Cluj prin care, luându-se în discuție cererea inculpatei de ridicare a

suspendării, s-a decis că începând cu data de 8 septembrie 2009 se ridică

suspendarea inculpatei întrucât și-a plătit taxa de ridicare a suspendării și

toate taxele și penalizările la zi.

Decizia poartă mențiunea că a fost

dată în ședința din 1 septembrie 2009; această dată coroborată cu prevederile art.

56 lit. m) din Legea nr. 51/1995 - ce prevede că avocatul care nu-și plătește

contribuțiile este suspendat pe durata neplății, precum și cu art. 49 lit. c)

din Statutul profesiei de avocat - care prevede că suspendarea durează până la

lichidarea integrală a datoriilor - denotă că la data redactării contractelor

de vânzare-cumpărare (f. 41, 42 d.u.p.) din 7 sepmbrie te2009 aceasta de drept

putea profesa deoarece suspendarea a încetat la data plății integrale a

datoriilor sale către Barou.

Prin urmare, fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de exercitarea profesiei fără drept

prev. de art. 281 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995 lipsindu-i unul

dintre elementele constitutive respectiv cel referitor la condiția exercitării

unei profesii în alte condiții decât cele legale, element ce face parte din

latura obiectivă a acestei infracțiuni.

Pe cale de consecință, nu se poate

reține că inculpata a indus în eroare pe partea vătămată C.D. la încheierea

celor două contracte prin faptul că i-ar fi ascuns că este suspendată din

profesie și că nu putea efectua nici un demers legal, astfel cum s-a reținut în

rechizitoriu.

Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., instanța de fond a achitat pe inculpată în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni menționate.

În ceea ce privește fapta de furt

comisă în data de 28 aprilie 2010, s-a reținut că, contrar susținerilor

inculpatei, aceasta rezultă din declarația părții vătămate V.S.E. (f. 210) care

și-a lăsat poșeta în care se afla suma de 200 euro în salon împreună cu

inculpata, iar după ce inculpata a plecat, partea vătămată nu a mai găsit suma

de 200 euro, timp în care nu a mai intrat nicio altă persoană în interiorul

încăperii. Această faptă mai rezultă din declarația părții vătămate coroborate

cu declarația martorei M.S.E. (f. 156) și a martorei P.I.M. prin intermediul

căreia inculpata i-a restituit echivalentul în lei a celor 200 euro; astfel în

miercurea următoare zilei de vineri în care a avut loc furtul martora P.I. i-a

dat martorei M. o primă tranșă prin geamul mașinii în fața cabinetului de

cosmetică spunându-i că sunt pentru partea vătămată, iar apoi, la câteva zile,

tot prin intermediul martorei I.P. i-a dat martorei M.S. într-o stație de

autobuz din Mănăștur suma de 950 lei din care 400 erau tot pentru partea

vătămată.

S-a reținut că declarațiile menționate

constituie probe suficiente, pentru dovedirea infracțiunii de furt calificat

nefiind necesară surprinderea în flagrant a făptuitorului sau un martor ocular

care să observe în mod direct acțiunea de luare a bunului din posesia părții

vătămate.

De asemenea, din probele administrate

rezultă cu certitudine că, în data de 30 aprilie 2010 în jurul orei 16,10

inculpata, în timp ce se afla în interiorul salonului de masaj a umblat în

poșeta părții vătămate V.S. - fiind văzută de către martora F.M.S. (f. 24), iar

imediat a fost găsită în poșeta inculpatei una din cele 2 bancnote de câte 100

lei inscripționată „Furt" și „30 aprilie 2010" de către organele de

poliție care au organizat flagrantul; această faptă rezultă și din declarațiile

tuturor persoanelor care au fost prezente în salon.

Susținerea inculpatei că organele de

poliție trebuiau să-i verifice mâinile cu lampa cu ultraviolete pentru a se

descoperi urmele bancnotelor nu poate fi primită deoarece bancnotele nu au fost

impregnate cu nicio soluție.

Împotriva sentinței instanței de fond,

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpata F.I.

Prin recursul declarat de parchet, s-a

solicitat casarea sentinței, în baza art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen. și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de

exercitare fără drept a unei profesii, faptă din data de 6 septembrie 2009.

Urmare reținerii acestei fapte, a solicitat să se constate că sunt întrunite și

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1)-(3) C. pen., în dauna lui C.A., întrucât i-a dat inculpatei bani pentru

plata taxei de timbru, i-a emis chitanță, dar nu a făcut niciun demers în

exercitarea atribuțiilor de avocat. Cu privire la al doilea motiv de recurs, a

solicitat aplicarea unei pedepse care să corespundă criteriilor art. 72 C. pen.,

raportat la atitudinea nesinceră, perseverența infracțională și prejudiciul

foarte mare cauzat de inculpată.

Prin recursul declarat de inculpata F.I.,

s-a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc.

pen. în susținerea motivului de casare, a solicitat achitarea pentru cele două

infracțiuni de furt, ca nefiind probate de parchet, pentru motivele expuse în

partea introductivă a hotărârii.

Examinând actele dosarului, raportat

la dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și la criticile de

recurs invocate de parchet și de inculpată, Înalta Curte constată că recursul

inculpatei este fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat de recurentă.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanța de fond a dispus, în mod greșit, condamnarea inculpatei

pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281

C. pen. raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995, față de partea vătămată

C.N.

În cauză, s-a reținut în sarcina

inculpatei că în perioada 2007 - aprilie 2009 a indus și a menținut în eroare

pe părțile vătămată C.N., C.A., C.A., C.G.R. și C.Ș. pretinzând plata sumei de

32.000 lei cu titlu de taxă de timbru, taxă de întabulare și cheltuieli de

judecată în condițiile în care în realitate nu a înregistrat nicio acțiune în

fața instanțelor judecătorești și cu toate că era suspendată din exercitarea

funcției de avocat în perioada 02 octombrie 2008 - 08 septembrie 2009.

Potrivit dispozițiilor art. 281 C.

pen., exercitarea fără drept a unei profesii este fapta persoanei care exercită

fără a avea drept o profesie sau o altă activitate pentru care legea cere

autorizație, ori le exercită în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială

prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii

penale.

Pentru existența elementului material

al laturii obiective al acestei infracțiuni, este necesar să fie îndeplinite

anumite cerințe speciale prevăzute de textul incriminator, respectiv:

exercitarea profesiei sau activității pentru care legea cere o autorizație să

fie fără drept sau în alte condiții decât cele legale și, pentru ambele

variante, prevederea, în legea specială, că aceste fapte se sancționează

potrivit legii penale.

Potrivit art. 53 din Statutul profesiei

de avocat din 25 septembrie 2004,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45

din 13 ianuarie 2005,exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare

a profesiei este suspendat potrivit prevederilor art. 49 din prezentul statut

(printre care, în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a

contribuțiilor profesionale), în perioada măsurii suspendării, constituie

abatere disciplinară gravă.

Drept urmare, în lipsa acestei cerințe

necesare pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii, dat fiind că legea

specială sancționează exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de

exercitare a fost suspendat ca o abatere disciplinară gravă, instanța trebuia

să constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 281 C. pen., reținută în sarcina inculpatei și să dispună

achitarea acesteia.

Referitor la motivul de recurs prin

care inculpat a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni de furt reținute

în sarcina sa, se constată că instanța a reținut, în mod corect, vinovăția

inculpatei, raportat la probele administrate.

În ce privește fapta de furt săvârșită

la data de 28 aprilie 2010, din coroborarea declarațiilor părții vătămate V.S.E.

cu a martorelor M.S.E. și P.I.M., rezultă în mod cert vinovăția inculpatei.

Astfel, a rezultat că suma de 200 euro din poșeta părții vătămate a dispărut

după ce inculpata a fost singura persoană care a rămas în salonul de cosmetică,

iar, ulterior, a restituit echivalentul în lei a celor 200 euro, prin

intermediul celor două martore.

În ce privește vinovăția inculpatei în

săvârșirea celei de a doua fapte, din data de 30 aprilie 2010, aceasta rezultă

din coroborarea declarației martorei oculare F.M.S., cu cele ale martorilor

aflați în salonul de cosmetică și cu procesul verbal de constatare a

infracțiunii flagrante.

Susținerile inculpatei, că nu a fost

în realitate un flagrant, deoarece în momentul pătrunderii organului de poliție

în încăpere pentru a o percheziționa, nu a existat intenția de a-i verifica

mâinile, deși banii erau marcați, nu sunt întemeiate.

Din actele dosarului, rezultă că

organele de urmărire penală au procedat în conformitate cu dispozițiile legale

pentru descoperirea infracțiunii flagrante, încheind un proces-verbal valabil

din punct de vedere procedural. Cele două bancnote de câte 100 lei sustrase de

inculpată au fost marcate prin inscripționarea mențiunilor „Furt" și „30

aprilie 2010", iar nu prin impregnare cu soluție fluorescentă, care să

impună verificarea mâinilor inculpatei cu lampa cu ultraviolete.

Drept urmare, cele două infracțiuni de

furt calificat au fost corect reținute de instanță, pe baza materialului

probator aflat la dosar, astfel că nu se impune achitarea inculpatei.

Recursul declarat de parchet, prin

care a solicitat condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de

exercitare fără drept a unei profesii, faptă din data de 6 septembrie 2009, iar

urmare reținerii acestei fapte, să se constate că sunt întrunite și elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3)

C. pen., în dauna lui C.A., nu este fondat, pentru argumentele reținute în

admiterea recursului inculpatei.

Nici critica privind individualizarea

judiciară a pedepselor nu este întemeiată.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale și speciale

prevăzute de art. 72 C. pen., acordând eficiență datelor referitoare la

persoana acesteia, cărora Ie-a atribuit, în mod corect, valoarea de

circumstanțe atenuante judiciare și Ie-a reținut în favoarea inculpatei,

individualizând just cuantumul pedepselor, spre minimul special prevăzut de

lege.

În ce privește modalitatea de

executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la circumstanțele

reale și personale ale inculpatei, instanța a apreciat în mod corect că

reeducarea acesteia poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei,

raportat la datele ce caracterizează persoana acesteia.

Pentru aceste considerente, urmează a

se admite recursul declarat de recurenta intimată inculpată F.I. împotriva

sentinței penale nr. 17 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Va fi casată, în parte, sentința

penală atacată și, rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și

6 luni închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare, 1 an și 6 luni

închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., va fi achitată inculpata F.I. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 281 raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen., se va contopi pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 74-76 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209

alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și cu pedeapsa de 6

luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen.,

urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6

luni închisoare.

Se va face aplicarea art. 71 - art. 64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen., se va

suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3

ani și 6 luni.

Se va face aplicarea art. 71 alin. (5)

C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., se

atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Pentru aceleași motive, urmează a fi

respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta

intimată inculpată F.I. împotriva sentinței penale nr. 17 din 10 februarie 2011

a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează, în parte, sentința penală

atacată și, rejudecând, descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni

închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare, 1 an și 6 luni

închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata Foia Ioana

pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 raportat la art. 25 (26) din Legea nr.

51/1995.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 74-76 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209

alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și cu pedeapsa de 6

luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen.,

urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6

luni închisoare.

Face aplicarea art. 71-art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen., suspendă

condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6

luni.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C.

pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage

atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva aceleiași

sentințe.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2011.