ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3447/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 3 iunie 2009, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpata F.I., fiica lui V. și V., avocat în Baroul Cluj, fără antecedente penale la: - 1 an închisoare pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen. raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995 (față de partea vătămată C.N.); - 1 an si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (față de partea vătămată C.N.); - 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

(din 28 aprilie 2010) cu aplicarea art. 74 C. pen.; - 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (din 30 aprilie 2010), cu aplicarea art. 74 C. pen.; În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare. Conform art. 71 C. pen. rap. la art. 64 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, precum și a pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a pedepsei suspendării condiționate. S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată din 14 mai 2010 până în 1 noiembrie 2010. A fost menținută măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra cotei părți a inculpatei din imobilul situat în Cluj Napoca, compus din apartament și părți comune În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata F.I. pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prev. de art. 281 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

comisă față de partea vătămată C.D. A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate, inclusiv daune morale solicitate de către părțile civile. A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.500 lei și către partea civilă C.N., în cuantum de 700 lei. În esență, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 7 iunie 2010 dat în Dosar nr. 88/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei F.I. pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de exercitare fără drept a unei profesii prev. de art. 281 Cp.

rap.la art. 25 din Legea nr. 51/1995, înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. - cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la fapta comisă față de partea vătămată C.N. - și de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) C. pen. S-a reținut în sarcina acesteia că în perioada 2007 - aprilie 2009 a indus și a menținut în eroare pe părțile vătămată C.N., C.A., C.A., C.G.R. și C.Ș.

pretinzând plata sumei de 32.000 lei cu titlu de taxă de timbru, taxă de întabulare și cheltuieli de judecată în condițiile în care în realitate nu a înregistrat nicio acțiune în fața instanțelor judecătorești și cu toate că era suspendată din exercitarea funcției de avocat în perioada 02 octombrie 2008 - 08 septembrie 2009. În sarcina acesteia s-a mai stabilit că la 7 septembrie 2009, știind că este suspendată din exercitarea profesiei de avocat, a redactat pentru un onorariu de 1500 RON, la cererea părții vătămate C.D., două contracte de vânzare-cumpărare privind două imobile ocazie cu care l-a indus în eroare prin faptul că i-a cerut să-i predea suma de 7500 RON pentru taxă de timbru și impozit calculat la prețul de vânzare promițând obținerea actelor de proprietate în scurt timp cu toate că nu avea dreptul sau obligația de a încasa suma respectivă în calitate de avocat.

În fine, s-a mai reținut că în 28 aprilie 2010 între orele 15,30 -16,30 în timp ce se afla în salonul de cosmetică al SC M.B. SRL din Cluj-Napoca a sustras suma de 200 euro din geanta persoanei vătămată V.S.E., iar în data de 30 aprilie 2010 în jurul orei 16,10, i-a mai sustras suma de 100 lei. Asupra stării de fapt instanța a reținut următoarele: Inculpata F.I., în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, a încheiat în data de 3 iulie 2007 un contract de asistență juridică (f. 66 dos.u.p.) cu partea vătămată C.N. care urmărea restituirea unui teren de pe Calea Turzii din Cluj-Napoca revendicat pe Legea nr. 247/2005, solicitând acesteia mai multe date și documente și a pretins să-i plătească la sfârșitul verii anului 2007 suma de 1000 euro.

Partea vătămată a plătit această sumă prin intermediul fiicei sale martora H.M.M. (f. 184) care i-a dat inculpatei echivalentul în lei respectiv 40.000.000 lei, avocata spunându-le că este îi este necesară pentru a lua declarații notariale rudelor care renunță la moștenire. În cursul verii anului 2008 inculpata i-a mai pretins părții vătămate echivalentul sumei de 1000 euro pentru a deschide succesiunile ce nu erau dezbătute și pentru expertize, sumă ce i-a fost dată de aceeași martoră în prezența martorului H.A.l. (f. 182). Referitor la sumele ce trebuiau plătite înțelegerea dintre partea vătămată și inculpată precum și dintre partea vătămată și frații săi - celelalte părți vătămate pe nume C. a fost ca ultimilor inculpata să le pretindă separat sumele ce trebuiau plătite.

În acest sens, astfel cum rezultă și din declarația inculpatei (f. 109), părțile vătămate C.A., C.R. și C.A. au plătit în total suma de 21.732 lei cu același titlu ca și în cazul părții vătămate C.N. Tot din declarația inculpatei coroborate cu cea a părții vătămate C.N. rezultă că acesta a plătit inițial jumătate din onorariu respectiv suma de 500 lei, restul de 500 lei fiind plătită de către unul din frații săi respectiv partea vătămată C.A. Tot timpul inculpata Ie-a dat asigurări că lucrurile merg bine iar în cursul verii anului 2008 Ie-a spus că procesul este pe rol însă din primăvara anului 2009 Ie-a spus că procesul a avut loc, că actele sunt deja la primărie, contrar rezultatelor verificărilor făcute de către părțile vătămate; astfel, doar în lunile martie-aprilie 2009 ginerele părții vătămate C.N.

a aflat de pe internet că inculpata este suspendată din funcția de avocat dar când fost întrebată Ie-a răspuns că și-a plătit contribuțiile, iar când i s-a atras atenția că nu apare pe lista cu avocați a replicat că lista nu a fost actualizată. Susținerile inculpatei că a informat clientul său de perioada când a fost suspendată și că nu i-a ascuns faptul că nu există proces pe rol este contrazisă atât de declarația părții vătămate C.N., cât și de declarațiile martorilor C.C.A. (f. 183) care știe că inculpata i-a spus tatălui său că este în ultima fază și că urmează să iasă actele, din declarația martorei H.M.M. căreia inculpata i-a spus că actele sunt depuse la cartea funciară și trebuie să iasă extrasul CF – refuzând însă să dea martorei numărul de înregistrare de la cartea funciară-și din declarația martorului H.A.l.

care a fost de față când s-a dat a doua tranșă de 40.000.000 lei la cererea expresă a inculpatei care a susținut că trebuie să plătească taxa de timbru și cheltuielile de primă înscriere al terenului; tot din declarația ultimului martor rezultă că inculpata a ascuns împrejurarea că este suspendată, martorul fiind cel care s-a informat pe internet cu privire la situația profesională a inculpatei și cel care a anunțat părțile vătămate. S-a reținut că susținerea inculpatei că nu a redactat acțiunea în calitatea de avocat este contrazisă de copia acțiunii civile înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 6149/211 din 7 aprilie 2009 în care apare domiciliul procesual ales la sediul inculpatei; mai mult, tot ca o dovadă a comiterii infracțiunilor, inculpata a lăsat cauza în nelucrare, aceasta fiind suspendată la 2 octombrie 2008 deși, potrivit art. 53 din statutul profesiei sale, în perioada suspendării era obligată să asigure substituirea.

Referitor la faptele reținute în rechizitoriu ca fiind comise față de partea vătămată C.D. (f. 155), instanța a reținut că partea vătămată în timp ce avea cetățenie suedeză a dobândit un teren în România și l-a înscris pe numele mamei sale, deoarece atunci nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenului fiind cetățean străin; ulterior, redobândind cetățenia română, s-a hotărât să treacă terenul pe el și pe firma sa. Prietenul său, martorul D.D. l-a îndrumat să apeleze la serviciile inculpatei la care aceștia s-au deplasat, iar inculpata a redactat contractul privind terenul i-a spus că-l va depune la instanță pentru a se opera transferul de proprietate însă a cerut urgent bani motiv pentru care partea vătămată i-a dat pe loc 2000 lei pe care-i avea asupra lui iar ulterior, prin soția lui, a mai trimis diferența până la 9000 lei.

Partea vătămată a așteptat până la începutul anului, timp în care inculpata nu a efectuat nicio operațiune, după care a făcut plângere penală; în fața procurorului a aflat că inculpata era suspendată din profesia de avocat lucru pe care nu putea să-l bănuiască deoarece inculpata aplicase ștampila de avocat. Inculpata a recunoscut că la data de 6 sept.2009 a încheiat un contract de asistență juridică având ca obiect întabularea a două terenuri din loc. Jucu însă a arătat că atunci era în exercitarea deplină a atribuțiilor de avocat în baza Hotărârii Consiliului Baroului Cluj din data de 2 septembrie 2009 prin care s-a admis cererea de a fi repusă în drepturile de avocat ca urmare a plății integrale a contribuțiilor restante către barou.

Inculpata a mai precizat că această hotărâre i-a fost adusă la cunoștință telefonic în data de 2 sept.2009. În ciuda faptului că a încasat onorariul și suma de 7000 lei a arătat că nu a înregistrat nicio acțiune deoarece l-a îndrumat să se adreseze unui birou de notariat pentru că dura mai puțin și costurile erau mai mici însă a menționat că și-a dat seama de acest lucru doar ulterior, în oct.-nov. 2009, când a văzut cele două documentații cadastrale. Afirmația inculpatei că avea dreptul de a profesa la data încheierii contractului este întărită de copia hotărârii (f. 225 fond) de pe Decizia nr. 365 din 1 septembrie 2009 a Consiliului Baroului Cluj prin care, luându-se în discuție cererea inculpatei de ridicare a suspendării, s-a decis că începând cu data de 8 septembrie 2009 se ridică suspendarea inculpatei întrucât și-a plătit taxa de ridicare a suspendării și toate taxele și penalizările la zi.

Decizia poartă mențiunea că a fost dată în ședința din 1 septembrie 2009; această dată coroborată cu prevederile art. 56 lit. m) din Legea nr. 51/1995 - ce prevede că avocatul care nu-și plătește contribuțiile este suspendat pe durata neplății, precum și cu art. 49 lit. c) din Statutul profesiei de avocat - care prevede că suspendarea durează până la lichidarea integrală a datoriilor - denotă că la data redactării contractelor de vânzare-cumpărare (f. 41, 42 d.u.p.) din 7 sepmbrie te2009 aceasta de drept putea profesa deoarece suspendarea a încetat la data plății integrale a datoriilor sale către Barou. Prin urmare, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exercitarea profesiei fără drept prev. de art. 281 C. pen.

rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995 lipsindu-i unul dintre elementele constitutive respectiv cel referitor la condiția exercitării unei profesii în alte condiții decât cele legale, element ce face parte din latura obiectivă a acestei infracțiuni. Pe cale de consecință, nu se poate reține că inculpata a indus în eroare pe partea vătămată C.D. la încheierea celor două contracte prin faptul că i-ar fi ascuns că este suspendată din profesie și că nu putea efectua nici un demers legal, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu. Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de fond a achitat pe inculpată în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni menționate.

În ceea ce privește fapta de furt comisă în data de 28 aprilie 2010, s-a reținut că, contrar susținerilor inculpatei, aceasta rezultă din declarația părții vătămate V.S.E. (f. 210) care și-a lăsat poșeta în care se afla suma de 200 euro în salon împreună cu inculpata, iar după ce inculpata a plecat, partea vătămată nu a mai găsit suma de 200 euro, timp în care nu a mai intrat nicio altă persoană în interiorul încăperii. Această faptă mai rezultă din declarația părții vătămate coroborate cu declarația martorei M.S.E. (f. 156) și a martorei P.I.M. prin intermediul căreia inculpata i-a restituit echivalentul în lei a celor 200 euro; astfel în miercurea următoare zilei de vineri în care a avut loc furtul martora P.I.

i-a dat martorei M. o primă tranșă prin geamul mașinii în fața cabinetului de cosmetică spunându-i că sunt pentru partea vătămată, iar apoi, la câteva zile, tot prin intermediul martorei I.P. i-a dat martorei M.S. într-o stație de autobuz din Mănăștur suma de 950 lei din care 400 erau tot pentru partea vătămată. S-a reținut că declarațiile menționate constituie probe suficiente, pentru dovedirea infracțiunii de furt calificat nefiind necesară surprinderea în flagrant a făptuitorului sau un martor ocular care să observe în mod direct acțiunea de luare a bunului din posesia părții vătămate. De asemenea, din probele administrate rezultă cu certitudine că, în data de 30 aprilie 2010 în jurul orei 16,10 inculpata, în timp ce se afla în interiorul salonului de masaj a umblat în poșeta părții vătămate V.S.

- fiind văzută de către martora F.M.S. (f. 24), iar imediat a fost găsită în poșeta inculpatei una din cele 2 bancnote de câte 100 lei inscripționată „Furt" și „30 aprilie 2010" de către organele de poliție care au organizat flagrantul; această faptă rezultă și din declarațiile tuturor persoanelor care au fost prezente în salon. Susținerea inculpatei că organele de poliție trebuiau să-i verifice mâinile cu lampa cu ultraviolete pentru a se descoperi urmele bancnotelor nu poate fi primită deoarece bancnotele nu au fost impregnate cu nicio soluție. Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpata F.I. Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea sentinței, în baza art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, faptă din data de 6 septembrie 2009. Urmare reținerii acestei fapte, a solicitat să se constate că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., în dauna lui C.A., întrucât i-a dat inculpatei bani pentru plata taxei de timbru, i-a emis chitanță, dar nu a făcut niciun demers în exercitarea atribuțiilor de avocat. Cu privire la al doilea motiv de recurs, a solicitat aplicarea unei pedepse care să corespundă criteriilor art. 72 C. pen., raportat la atitudinea nesinceră, perseverența infracțională și prejudiciul foarte mare cauzat de inculpată.

Prin recursul declarat de inculpata F.I., s-a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în susținerea motivului de casare, a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni de furt, ca nefiind probate de parchet, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Examinând actele dosarului, raportat la dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. și la criticile de recurs invocate de parchet și de inculpată, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat de recurentă. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a dispus, în mod greșit, condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen.

raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995, față de partea vătămată C.N. În cauză, s-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 2007 - aprilie 2009 a indus și a menținut în eroare pe părțile vătămată C.N., C.A., C.A., C.G.R. și C.Ș. pretinzând plata sumei de 32.000 lei cu titlu de taxă de timbru, taxă de întabulare și cheltuieli de judecată în condițiile în care în realitate nu a înregistrat nicio acțiune în fața instanțelor judecătorești și cu toate că era suspendată din exercitarea funcției de avocat în perioada 02 octombrie 2008 - 08 septembrie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 281 C. pen., exercitarea fără drept a unei profesii este fapta persoanei care exercită fără a avea drept o profesie sau o altă activitate pentru care legea cere autorizație, ori le exercită în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale.

Pentru existența elementului material al laturii obiective al acestei infracțiuni, este necesar să fie îndeplinite anumite cerințe speciale prevăzute de textul incriminator, respectiv: exercitarea profesiei sau activității pentru care legea cere o autorizație să fie fără drept sau în alte condiții decât cele legale și, pentru ambele variante, prevederea, în legea specială, că aceste fapte se sancționează potrivit legii penale. Potrivit art. 53 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 din 13 ianuarie 2005,exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat potrivit prevederilor art. 49 din prezentul statut (printre care, în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale), în perioada măsurii suspendării, constituie abatere disciplinară gravă.

Drept urmare, în lipsa acestei cerințe necesare pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii, dat fiind că legea specială sancționează exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a fost suspendat ca o abatere disciplinară gravă, instanța trebuia să constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen., reținută în sarcina inculpatei și să dispună achitarea acesteia. Referitor la motivul de recurs prin care inculpat a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni de furt reținute în sarcina sa, se constată că instanța a reținut, în mod corect, vinovăția inculpatei, raportat la probele administrate. În ce privește fapta de furt săvârșită la data de 28 aprilie 2010, din coroborarea declarațiilor părții vătămate V.S.E.

cu a martorelor M.S.E. și P.I.M., rezultă în mod cert vinovăția inculpatei. Astfel, a rezultat că suma de 200 euro din poșeta părții vătămate a dispărut după ce inculpata a fost singura persoană care a rămas în salonul de cosmetică, iar, ulterior, a restituit echivalentul în lei a celor 200 euro, prin intermediul celor două martore. În ce privește vinovăția inculpatei în săvârșirea celei de a doua fapte, din data de 30 aprilie 2010, aceasta rezultă din coroborarea declarației martorei oculare F.M.S., cu cele ale martorilor aflați în salonul de cosmetică și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Susținerile inculpatei, că nu a fost în realitate un flagrant, deoarece în momentul pătrunderii organului de poliție în încăpere pentru a o percheziționa, nu a existat intenția de a-i verifica mâinile, deși banii erau marcați, nu sunt întemeiate.

Din actele dosarului, rezultă că organele de urmărire penală au procedat în conformitate cu dispozițiile legale pentru descoperirea infracțiunii flagrante, încheind un proces-verbal valabil din punct de vedere procedural. Cele două bancnote de câte 100 lei sustrase de inculpată au fost marcate prin inscripționarea mențiunilor „Furt" și „30 aprilie 2010", iar nu prin impregnare cu soluție fluorescentă, care să impună verificarea mâinilor inculpatei cu lampa cu ultraviolete. Drept urmare, cele două infracțiuni de furt calificat au fost corect reținute de instanță, pe baza materialului probator aflat la dosar, astfel că nu se impune achitarea inculpatei.

Recursul declarat de parchet, prin care a solicitat condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, faptă din data de 6 septembrie 2009, iar urmare reținerii acestei fapte, să se constate că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., în dauna lui C.A., nu este fondat, pentru argumentele reținute în admiterea recursului inculpatei. Nici critica privind individualizarea judiciară a pedepselor nu este întemeiată. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale și speciale prevăzute de art. 72 C. pen., acordând eficiență datelor referitoare la persoana acesteia, cărora Ie-a atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanțe atenuante judiciare și Ie-a reținut în favoarea inculpatei, individualizând just cuantumul pedepselor, spre minimul special prevăzut de lege.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatei, instanța a apreciat în mod corect că reeducarea acesteia poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei, raportat la datele ce caracterizează persoana acesteia. Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul declarat de recurenta intimată inculpată F.I. împotriva sentinței penale nr. 17 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Va fi casată, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., va fi achitată inculpata F.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74-76 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

cu aplicarea art. 74-76 C. pen., urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. Se va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen., se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. Se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., se atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru aceleași motive, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta intimată inculpată F.I. împotriva sentinței penale nr. 17 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata Foia Ioana pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74-76 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen., urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. Face aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva aceleiași sentințe. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2011.