ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4266/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin

sentința nr. 1209 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău, secția comercială

și de contencios administrativ, se respinge acțiunea promovată de reclamanta

SIF T. SA.

În considerentele sentinței s-a

reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 4 iunie 2009

reclamanta SIF T. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Buzău

pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea pct. 7 al hotărârii

A.G.O.A. SC C. SA Buzău din data de 29 aprilie 2009 cu privire la

împuternicirea administratorului unic să hotărască gajarea, respectiv

închirierea activelor societății iar în subsidiar anularea hotărârii.

Tribunalul a reținut că cererea

reclamantei este neîntemeiată, deoarece din M. Of. al României partea a IV-a nr.

2791/21.05.2009, rezultă că au fost respectate prevederile art. 117 alin. (6)

și (7) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „convocarea va cuprinde locul și

data ținerii adunării precum și ordinea de zi cu menționarea explicită a

tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării” și „când pe

ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului

constitutiv,convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor”

având în vedere faptul că punctele înscrise pe ordinea de zi nu au avut ca scop

final modificarea actului constitutiv fiind măsuri ce se iau în cadrul uni

exercițiu financiar tratând probleme de gestiune curente și periodică și că

societatea nu deține un Website propriu, dar din conținutul convocatorului

aceasta a pus la dispoziția acționarilor documentele referitoare la problemele

înscrise pe ordinea de zi și care au putut fi consultate la sediul societății.

Totodată, prin sentință se reține că

și celălalt motiv de nulitate al pct. 7 al hotărârii A.G.O.A., referitor la

încălcarea dispozițiilor legale imperative privitoare la limitele de competentă

ale adunării generale a acționarilor, este neîntemeiat, deoarece potrivit art. 18

lit. o) din actul constitutiv al societății, așa cum a fost modificat prin hotărârea

A.G.O.A. din 26 ianuarie 2008, prin care s-a modificat actul constitutiv,

administratorul societății a fost mandatat să gajeze cu bunurile materiale sau

acțiuni ale societății până la o valoare în limita a 30% din capitalul social,

iar respectivul mandat primit de administratorul unic în baza hotărârii A.G.O.A.

din 29 aprilie 2009, este pentru exercițiul financiar care se sfârșește la 31

decembrie 2009.

Se mai reține prin sentință că,

susținerile pârâtei care arată că aceste măsuri au fost dispuse într-o situație

de criză economică în condițiile în care activele societății sunt deja grevate

și se reînnoiesc scrisorile de garanție la termenele scadente cu precizarea că

administratorul unic răspunde în fața acționarilor pentru eventualele

prejudicii aduse societății, sunt întemeiate.

În ceea ce privește susținerea

reclamantei în sensul că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 210 din

Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, în sensul că acționarului

majoritar îi este interzis ca prin votul său să ignore drepturile și interesele

legitime ale societății și ale celorlalți acționari impunând o hotărâre

contrară legii cu referire în speță la faptul că acționarul majoritar urmărește

favorizarea în mod direct a intereselor sale, instanța de fond consideră că

susținerea este neîntemeiată deoarece din probatoriul administrat nu rezultă

faptul că acționarul majoritar a acționat și acționează în interesul exclusiv

al său și în detrimentul societății și al celorlalți acționari, considerente

pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 23 din 10 martie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

fiscal, se admite apelul declarat de reclamanta SIF T. SA, se schimbă în tot

sentința apelată în sensul admiterii acțiunii formulată de apelantă și anularea

pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA Buzău din 29 aprilie 2009.

În considerentele deciziei Curtea,

examinând sentința, prin prisma criticilor din apel în raport de actele și

lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, a constatat

că apelul este fondat, pentru considerentele următoare:

Prin hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA din

29 aprilie 2009, la pct. 7 s-a hotărât împuternicirea administratorului unic al

societății sâ hotărască gajarea, respectiv închirierea activelor societății,

hotărâre care în realitate golește de conținut patrimoniul societății intimate.

Prin această hotărâre, se încalcă

dispozițiile art. 8 lit. g) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, republicată, care statuează că printre clauzele obligatorii

cuprinse în actul constitutiv al unei societăți, sunt și cele cu privire la

descrierea și puterile conferite administratorilor, încălcându-se totodată dispozițiile

art. 18 lit. o) din actul constitutiv al intimatei pârâte, unde se prevăd

limitele competenței administratorului unic, arătându-se că acesta poate gaj a

cu bunuri materiale, sau acțiuni ale societății până la limita a 30% din

capitalul social.

Ori, prin hotărârea adoptată de A.G.O.A.

din 29 aprilie 2009, la pct. 7, a fost împuternicit administratorul unic să

gajeze, respectiv să închiriere activele societății, deci toate bunurile

societății, golind astfel patrimoniul societății de bunuri, fără respectarea

limitei de competență prevăzută de actul constitutiv, de 30% din capitalul

social.

Cele dispuse de A.G.O.A. la pct. 7,

reprezintă o modificare a puterii administratorului unic, deci o modificare a

actului constitutiv al societății pârâte, care reprezentau atributele adunării

generale extraordinare, potrivit art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 și nu

atributele adunării generale ordinare, așa cum s-a procedat în speță,

încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale legii cu privire la competența

adunării generale.

Totodată au fost încălcate dispozițiile

art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990, care prevede că atunci când pe

ordinea de zi figurează propuneri referitoare la modificarea actului

constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor

și societatea trebuie să pună la dispoziția acționarilor documentele

referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi, din niciun înscris nu

rezultă că s-au respectat aceste dispoziții, nu a fost depus niciun probatoriu

și niciun document care să privească împuternicirea acordată administratorului

unic, conținând referiri la condițiile de creditare și activele ce urmau a fi

gajate.

Menționarea în convocator a

posibilității informării acționarilor, asupra problemelor de pe ordinea de zi,

nu este suficientă în lipsa unor documente din care să rezulte că s-au

respectat aceste dispoziții.

Prin aceasta s-au încălcat și dispozițiile

art. 210 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, deoarece prin

hotărârea adoptată se urmărește favorizarea acționarului majoritar, deși dispozițiile

art. 224 alin. (2) din aceeași lege, prevede asigurarea unui tratament egal

pentru toți acționari care dețin acțiuni de aceeași clasă, iar alin. (3) al

aceluiași articol, prevede că acționarilor trebuie să li se asigure toate

facilitățile și informațiile necesare pentru a permite acționarilor să-și

exercite drepturile.

Pentru toate aceste considerente,

încălcându-se dispoziții imperative ale Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 297/2004,

hotărârea pronunțată de A.G.O.A. la data de 29 aprilie 2009, la pct. 7, este

lovită de nulitate, astfel încât acțiunea formulată de către apelantă era

întemeiată, și pe cale de consecință, apelul declarat de aceasta se privește ca

fondat și în temeiul art. 296 C. proc. civ., va fi admis ca atare urmând a se

schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii formulată de

apelantă și se va dispune anularea pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA Buzău

din 29 aprilie 2009.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC C. SA Buzău care a susținut că în mod greșit si vădit

părtinitor instanța de apel a apreciat, față de actul juridic dedus judecații,

în speță, hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA din data de 29 aprilie 2009.

Recurenta a mai învederat că

instanța de apel a făcut o interpretare greșita a pct. 7 din hotărârea A.G.O.A.

din 29 aprilie 2009.

Înalta Curte va respinge recursul

reținând că soluția atacată este corectă pentru următoarele considerente:

O prima critica adusa deciziei

recurate vizează faptul ca instanța de apel, in mod greșit si vădit părtinitor,

a apreciat ca prin hotărârea A.G.O.A. din 29 aprilie 2009 a SC C. SA Buzău sunt

modificate puterile administratorului societății si administratorul unic al

societății a fost imputernicit sa gajeze si sa inchirieze bunurile societății,

golind astfel societatea de bunuri, fara a respecta limita prevăzuta de actul

constitutiv de 30% din capitalul social.

Aceasta critica se impune a fi

respinsa, instanța de apel dând o corecta calificare actului dedus judecații,

fara a schimba natura sau intelesul lămurit si neindoielnic al acestuia.

Astfel, prin hotărârea A.G.O.A. SC

C. SA din 29 aprilie 2009, la pct. 7 s-a hotărât imputernicirea

administratorului unic al societății sa hotărască gajarea, respectiv

inchirieirea activelor societății, hotărâre care golește de conținut

patrimoniul societății.

Prin hotărârea atacata cu acțiune in

anulare s-au încalcat dispozițiile art. 8 lit. g) din Legea nr. 31/1990,

privind societățile comerciale, republicată, care statuează ca printre clauzele

obligatorii cuprinse in actul constitutiv al unei societăți sunt si cele

privitoare la descrierea si puterile conferite administratorilor, încalcandu-se

totodată dispozițiile art. 18 lit. o) din actul constitutiv al SC C. SA, unde

se prevăd limitele competentei administratorului societății, si in care se

arata ca acesta poate gaja cu bunuri materiale, sau acțiuni ale societății pana

la limita a 30% din capitalul social.

Ori, prin hotărârea adoptata de A.G.O.A.

in data de 29 aprilie 2009, la pct. 7, a fost imputernicit administratorul unic

sa gajeze/inchirieze activele societății, deci toate bunurile acesteia, dreptul

de control al acționarilor asupra gestiunii societății rămânând lipsit de

conținut.

Cele dispuse de adunarea generala

ordinara la pct. 7, reprezintă o modificare a puterilor administratorului unic,

deci o modificare a actului constitutiv al societății parate, iar aceasta

competenta aparține adunării generale extraordinare, potrivit art. 117 alin. (7)

al Legii nr. 31/1990.

Un al doilea motiv invocat de către

recurenta este o pretinsa interpretare greșita a pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. din

29 aprilie 2009 intrucat aceasta hotărâre nu a produs efecte juridice datorita

faptului ca executarea hotărâri a fost suspendata prin sentința nr. 11216 din 23

octombrie 2009 a Tribunalului Buzău.

Este îndeobste cunoscut faptul ca

motivele de nulitate/anulare ale unui act juridic sunt anterioare sau

concomitente cu data incheierii actului. Chiar in ipoteza in care recurenta nu

a dat eficienta hotărârii A.G.O.A., acest fapt nu este in măsura sa asaneze

motivele de nulitate ale hotărârii A.G.O.A..

Un alt motiv pentru care recurenta

apreciază decizia ca fiind pronunțata după o interpretare greșita a legii este

acela ca hotărârea A.G.O.A. a fost adoptata doar pentru exercitiul financiar 2009.

Si acest motiv se impune a fi respins

ca nefondat pentru că pct. 7 al hotărârii A.G.O.A. nu face niciun fel de

referire la exercițiul financiar 2009, administratorul unic fiind împuternicit

sa gajeze sau închirieze toate activele societății pe o perioada nedeterminata.

Aceasta concluzie se desprinde din chiar textul hotărârii A.G.O.A. atacate.

Aceasta hotărâre nu limitează in timp modificarea competentelor

administratorului unic.

Susținerea recurentei privitoare la

informarea acționarilor anterior ședinței A.G.A. nu poate fi primita de

instanța de recurs. Art. 117 alin. (6) si (7) a fost incalcat in mod evident.

Din niciun inscris nu rezulta că s-au respectat dispozițiile cuprinse la art. 117,

nu a fost depus in probatoriu niciun document din care sa rezulte ca s-au

respectat aceste dispoziții, din care sa rezulte înputernicirea

administratorului unic sau care sa conțină referiri condițiile de creditare si

activele ce urmau a fi gajate.

Instanța de apel a reținut in mod

corect ca menționarea in convocator a posibilității formarii acționarilor

asupra problemelor de pe ordinea de zi nu este suficienta in lipsa unor

documente din care sa rezulte ca s-au si respectat aceste dispoziții. Prin

aceasta s-au încălcat si dispozițiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, privind

piațta de capital, deoarece prin hotărârea adoptata se urmărește favorizarea

acționarului majoritar, deși dispozițiile art. 224 alin. (2) din aceeași lege

prevăd asigurarea unui tratament egal pentru acționarii care dețin acțiuni de

aceeași clasa, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede ca acționarilor trebuie

sa li se asigure toate facilitățile si informațiile necesare pentru a permite

acționarilor sa-si exercite drepturile.

Pentru toate aceste considerente,

conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta SC C.

SA Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 10 martie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 10 martie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2010.