ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1721/2012

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2199

din 7 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins excepția nulității recursului și a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S.Q.G. SRL împotriva deciziei nr. 61/A din 13 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC S.Q.G. SRL GALAȚI

solicitând anularea în întregime a deciziei atacate și rejudecarea recursului.

Contestatoarea își

întemeiază cererea pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și

formulează următoarele critici:

Instanța

de recurs nu a examinat motivul de casare, prin care contestatoarea a atacat hotărârile

anterioare invocând art.

261,

pct.

5

C.

proc. civ., care prevede obligația pentru instanța de judecată, de a arăta, în

cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sale și mijloacele

de apărare, respectiv proba cu expertiză.

Instanța

de apel, printr-o decizie nemotivata în drept a preluat integral motivarea

greșita în drept a instanței de fond, fapt ce reprezintă motiv de casare, instanța

de recurs reexaminând acest motiv de casare, afirmând că s-au invocat argumente

care vizează soluția instanței de fond, dar se contrazice afirmând că s-a

învederat instanței și în concluzii orale, că, prin decizia pronunțata, Curtea

de apel a preluat motivele de drept eronate ale instanței de fond.

Instanța

de fond, a enumerat generic art. 969, art. 970, art. 1470, art. 1410 C. civ., făcând simplele afirmații în considerentele hotărâri sau referiri la textele de

procedură sau de drept substanțial, fără a-și motiva astfel hotărârea pronunțată.

Instanța

de fond a calificat greșit în drept "Contractul de execuție lucrări nr. 415

din 8 septembrie 2008" încheiat între F.W. și S.Q., ca fiind un contract

de locațiune, ignorând prevederea: art.

1470

pct. 3

C. civ

Situația

de fapt și de drept a fost greșit calificată de toate cele trei instanțe, în

raport cu exigentele textului Contractului de execuție lucrări nr. 415/2008.

În

recurs s-au admis și administrat probe cu înscrisuri, care dovedeau ca trebuia

să se aplice Cap

10,

pct

. 10.2 din contract,

probe care dovedeau

că motivele invocate de contestatoare sunt motive

de

casare, dar instanța

de

recurs a omis sa le

examineze (raportul de expertiză tehnică judiciară, declarația de martor).

Toate

cele trei instanțe au interpretat greșit semnarea de către contestatoare a

Procesului verbal de recepție tehnica nr. 672 din 30 septembrie 08.

Pe

calea interpretării greșite a celor doua clauze contractuale "Cap 3, pct.

3.4" raportat la "Cap 10, pct. 10.2" s-a ajuns la schimbarea

naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al contractului interpretat, iar

interpretarea nu constituie o chestiune de fapt, deci invocarea motivului de

recurs ca motiv de casare a fost justificat.

Preluând motivarea de

la fond,

decizia dată în apel apare motivată, dar motivată greșit și în consecință invocarea

motivului de recurs ca motiv de casare a fost justificat.

Înalta Curte,

examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate constată că

prezenta contestație în anulare este nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 318 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare.

Din lecturarea

deciziei contestate, raportat la motivele de recurs invocate se poate reține cu

ușurință ampla analiză pe care instanța de recurs o face cu privire la motivele

de nelegalitate invocate de recurenta contestatoare.

Motivele de recurs pretins

a fi omise de la controlul de legalitate sunt în realitate critici ce vizau

hotărârea instanței de fond și cele ce se raportau la situații de fapt și administrare

de probatorii care situau analiza acestora în sfera examenului de temeinicie,

aspect prohibit în raport de limitele controlului de legalitate configurat de

art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.

În realitate, prin

criticile formulate în cadrul prezentei contestații în anulare, contestatoarea

repune în discuție judecarea fondului cauzei, or prevederile art. 318 C. proc.

civ. au câmp limitat de aplicare, astfel încât ele trebuie interpretate restrictiv

pentru a nu deschide calea unui veritabile căi de atac cu specific devolutiv.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând neîndeplinite cerințele art. 318 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC S.Q.G. SRL GALAȚI împotriva deciziei nr. 2199 din 7 iunie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.