ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1721/2012

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2199 din 7 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins excepția nulității recursului și a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.Q.G. SRL împotriva deciziei nr. 61/A din 13 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC S.Q.G. SRL GALAȚI solicitând anularea în întregime a deciziei atacate și rejudecarea recursului. Contestatoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și formulează următoarele critici: Instanța de recurs nu a examinat motivul de casare, prin care contestatoarea a atacat hotărârile anterioare invocând art. 261, pct. 5 C. proc.

civ., care prevede obligația pentru instanța de judecată, de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sale și mijloacele de apărare, respectiv proba cu expertiză. Instanța de apel, printr-o decizie nemotivata în drept a preluat integral motivarea greșita în drept a instanței de fond, fapt ce reprezintă motiv de casare, instanța de recurs reexaminând acest motiv de casare, afirmând că s-au invocat argumente care vizează soluția instanței de fond, dar se contrazice afirmând că s-a învederat instanței și în concluzii orale, că, prin decizia pronunțata, Curtea de apel a preluat motivele de drept eronate ale instanței de fond.

Instanța de fond, a enumerat generic art. 969, art. 970, art. 1470, art. 1410 C. civ., făcând simplele afirmații în considerentele hotărâri sau referiri la textele de procedură sau de drept substanțial, fără a-și motiva astfel hotărârea pronunțată. Instanța de fond a calificat greșit în drept "Contractul de execuție lucrări nr. 415 din 8 septembrie 2008" încheiat între F.W. și S.Q., ca fiind un contract de locațiune, ignorând prevederea: art. 1470 pct. 3 C. civ Situația de fapt și de drept a fost greșit calificată de toate cele trei instanțe, în raport cu exigentele textului Contractului de execuție lucrări nr. 415/2008. În recurs s-au admis și administrat probe cu înscrisuri, care dovedeau ca trebuia să se aplice Cap 10, pct . 10.2 din contract, probe care dovedeau că motivele invocate de contestatoare sunt motive de casare, dar instanța de recurs a omis sa le examineze (raportul de expertiză tehnică judiciară, declarația de martor).

Toate cele trei instanțe au interpretat greșit semnarea de către contestatoare a Procesului verbal de recepție tehnica nr. 672 din 30 septembrie 08. Pe calea interpretării greșite a celor doua clauze contractuale "Cap 3, pct. 3.4" raportat la "Cap 10, pct. 10.2" s-a ajuns la schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al contractului interpretat, iar interpretarea nu constituie o chestiune de fapt, deci invocarea motivului de recurs ca motiv de casare a fost justificat. Preluând motivarea de la fond, decizia dată în apel apare motivată, dar motivată greșit și în consecință invocarea motivului de recurs ca motiv de casare a fost justificat. Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate constată că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Din lecturarea deciziei contestate, raportat la motivele de recurs invocate se poate reține cu ușurință ampla analiză pe care instanța de recurs o face cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurenta contestatoare. Motivele de recurs pretins a fi omise de la controlul de legalitate sunt în realitate critici ce vizau hotărârea instanței de fond și cele ce se raportau la situații de fapt și administrare de probatorii care situau analiza acestora în sfera examenului de temeinicie, aspect prohibit în raport de limitele controlului de legalitate configurat de art. 304 punctele 1-9 C. proc.

civ. În realitate, prin criticile formulate în cadrul prezentei contestații în anulare, contestatoarea repune în discuție judecarea fondului cauzei, or prevederile art. 318 C. proc. civ. au câmp limitat de aplicare, astfel încât ele trebuie interpretate restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabile căi de atac cu specific devolutiv. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând neîndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge contestația în anulare ca nefondată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC S.Q.G. SRL GALAȚI împotriva deciziei nr. 2199 din 7 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.