ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2017

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 991 din 31 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 537/2016 din 20 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei de casare, Înalta Curte a reținut, în esență, incidența motivului de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., dat fiind că instanța de apel a încălcat‚ principiului contradictorialității.

Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2017, B. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 991 din 31 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, invocând în drept dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În argumentarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că instanța de recurs a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită ca urmare a unei greșeli materiale.

În acest context, arată că, deși instanța de recurs a reținut că nulitatea a procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 a fost invocată în fața instanței de apel la 13 octombrie 2016 după ce s-a declarat cercetarea procesului încheiată, nulitatea acestuia a fost invocată cu mult înainte de această dată și anume la 25 noiembrie 2015 și 16 februarie 2013.

Astfel, susține contestatoarea, instanța nu a observat că la dosarul cauzei există actele de procedură constând în motivele de recurs de ordine publică și în întâmpinarea la apelul din primul ciclu procesual, prin care B. a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal din data de 25 ianuarie 2009 și apărări și argumente în vederea dovedirii acestei nulități, acte procesuale care erau anterioare datei de 13 octombrie 2016 și pe care instanța de recurs nu le-a observat.

Cât privește condiția esențialității acestei greșeli materiale invocate, mai susține contestatoarea, aceasta reiese din faptul că singurul motiv de admitere a recursului a fost acela că nulitatea absolută ar fi fost invocată pentru prima oară la data de 13 octombrie 2016, deși la dosarul cauzei, se regăseau motivele de recurs formulate de C. la data de 25 noiembrie 2015, document care, de altfel, a fost omis de instanța de recurs și nu a fost analizat, ceea ce face ca prezenta contestație să fie admisibilă și întemeiată.

În opinia contestatoarei, instanța de recurs nu a observat motivele de recurs de ordine publică depuse la data de 25 noiembrie 2015 în care la paragrafele 147-157 este analizată nulitatea absolută a procesului-verbal din data de 25 ianuarie 2009 în baza acelorași argumente pentru care Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut nulitatea.

Această greșeală materială, menționează contestatoarea, nu dă naștere doar posibilității legale a acesteia de a solicita anularea deciziei atacate, ci și posibilității de a recupera daunele suferite ca urmare a unei asemenea greșeli, în măsura în care aceasta va rămâne neîndreptată, în baza prevederilor art. 41 din CEDO.

În plus, în lipsa îndreptării acestei greșeli materiale este încălcat dreptul la un proces echitabil și din prisma faptului că a fost încălcat dreptul la o decizie motivată.

Astfel, apreciază că instanța de recurs nu a analizat argumentul principal privind toate celelalte acte procesuale prin care B. a invocat nulitatea procesului-verbal și a luat în considerare doar concluziile din rejudecare. Nerăspunzând acestor apărări și argumente esențiale ale contestatoarei, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil, decizia a cărei anulare se solicită nefiind motivată într-o manieră care să respecte dreptul prevăzut de art. 6 din CEDO.

Solicită admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, ca urmare a rejudecării recursului formulat de S.C. A. S.R.L., respingerea acestuia, ca neîntemeiat în ceea ce privește cererea reconvențională și, ca inadmisibil, în ceea ce privește acțiunea principală și înregistrat la data de 29 noiembrie 2016.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă, întrucât niciunul dintre motivele invocate de către contestatoare nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 991 din 31 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 991 din 31 mai 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2011, instanța de recurs a reținut incidența motivului de nelegalitate de ordine publică reglementat de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., a casat în totalitate decizia Curții de Apel și a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea ca, în rejudecare, instanța de apel să se pronunțe în limitele învestirii sale asupra cererilor și apărărilor formulate de părțile litigante, cu respectarea principiul contradictorialității.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În altă ordine de idei, împrejurarea că soluția pronunțată nu a corespuns voinței contestatoarei, precum și simpla nemulțumire a acesteia cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu pot conduce la admiterea contestației în anulare de față, în înțelesul art. 318 C. proc. civ.

Se constată că susținerile contestatoarei se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

În consecință, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., cauza fiind casată în întregime, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 991 din 31 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2017.