ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1562/2017

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este și recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se constată că, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A. a învestit Înalta Curte cu o cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 5811 din 22.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.; a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentința menționată a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților pârâtei nr. x adoptată la data de 4.12.2014, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reține că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale a asociaților pârâtei nr. x adoptată la data de 4.12.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre asociații care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, iar potrivit alin. (9) al aceluiași articol, hotărârea judecătorească este supusă numai apelului.

În raport cu dispozițiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2017.