ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21.05.2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B.. prin mandatar S.C. C. S.A. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că aplicarea clauzei de la art. 5 pct. 5.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x4 din data de 16.06.2008 este abuzivă și prejudiciantă, urmând a se constata că marja fixă a băncii este reprezentată de diferența dintre dobânda curentă (6,99 %) și LIBOR din data acordării creditului, respectiv circa 4,1 %, să fie obligată pârâta să recalculeze dobânda percepută în temeiul contractului de credit după formula marja fixă a băncii +LIBOR CHF la 3 luni, să fie obligată pârâta să emită un nou grafic de plăți care să țină cont de calculul corect al dobânzii curente egală cu suma dintre marja fixă plus LIBOR CHF la 3 luni, să precizeze și să definească elementele componente ale dobânzii și cuantumul acestora din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x4 din data de 16.06.2008, precum și să precizeze modalitatea de modificare a dobânzii exclusiv în funcție de indicele de referință LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsă în contract, cu mențiunea că marja băncii este fixă, neputând să fie modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea urmând să se facă atât în sens crescător, cât și descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referință LIBOR, să fie obligată pârâta la plata în RON la cursul BNR din ziua plății a sumei de cca. 15.000 CHF, încasată cu titlu de dobândă de la data primei rate și până în 04.2014 inclusiv, plată însă nedatorată, să se constate că și clauza de la art. 6 pct. 6.1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x5 din data de 16.06.2008 este abuzivă și prejudiciantă pentru împrumutat, urmând a obliga pârâta la restituirea sumei de 1280 CHF în echivalent în RON la data plății, suma reprezentând comision de acordare abuziv reținut, să fie obligată pârâta la plata sumei de 5000 CHF în RON la cursul BNR cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorului, O.U.G. nr. 174/2008, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, art. 966,968, 993, 1092 C. civ., art. 6 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 8872/22.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost respinsă excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte cererea precizată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B.. prin mandatar S.C. C. S.A., s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 pct. 5.2 în partea privind caracterul variabil al dobânzii în conformitate cu politica Băncii și art. 6 pct. 6.1 lit. b) privind comisionul de acordare din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x4/16.06.2008; a fost obligată pârâta să recalculeze dobânda percepută în temeiul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x4/16.06.2008 pentru perioada iunie 2008 la zi după următoarea formulă marja fixă de 4, 225 % pe an +valoarea indicelui LIBOR la 3 luni, urmând a se întocmi grafic de plăți corespunzător; a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6.659,91 CHF în echivalent în RON la data plății reprezentând dobândă încasată și suma de 1280 CHF în echivalent în RON la data plății cu titlu de comision de acordare. Au fost respinse în rest pretențiile solicitate, ca neîntemeiate și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 22.04.2015 a formulat apel la data de 09.11.2015 pârâta C. S.A., solicitând admiterea apelului, modificarea parțiala a sentinței civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.

Tribunalul București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 656 din 24 februarie 2016 a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva încheierii din 22.04.2015 și a sentinței civile nr. 8872/13.05.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamanta A.; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată; a menținut celelalte dispoziții.

Împotriva deciziei Tribunalului București au formulat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București.

La termenul de judecată din data de 20.10.2017 Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului, raportat la decizia nr. 369/30.05.2017 a Curții Constituționale.

Instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește competența în recursul de față instanța a observat că fundamentul căii de atac invocat de recurentă constă în decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale (publicată în M.Of. din 20.07.2017). Prin această decizie a fost declarat neconstituțional art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin care se arăta că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauzele al căror obiect nu depășește valoarea de 1 milion RON. Prin urmare în raport de această decizie a CCR se va stabili și competența de soluționare (fiind vădit atât pentru instanță, dar și pentru părți după cum chiar acestea au arătat în fața instanței, că nu există texte de lege aplicabile situației de față).

Pentru a realiza această analiză singura posibilitate constă în cercetarea considerentelor care stau la baza decizie CCR (considerente reputate de CCR ca fiind obligatorii).

Conform paragrafului 26 din decizia CCR competența de soluționare a recursului aparține, cu excepțiile prevăzute de lege, Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece rolul acesteia, ca instanță de casație, este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, rol consacrat prin art. 126 alin. (3) din Constituție. Așa cum s-a arătat mai sus în speță nu există dispoziții legale aplicabile, deci cu atât mai mult nu suntem în prezența unei excepții legale de la competența generală de soluționare a recursului acordată de lege și de art. 126 din Constituție chiar ÎCCJ.

Conform paragrafului 27 din aceeași decizie a CCR singura justificare pentru stabilirea de către legiuitor a unui prag valoric pentru accesul la recurs a fost decongestionarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din această aserțiune rezultă că, dacă pragul valoric este neconstituțional, atunci și voința legiuitorului de a decongestiona ÎCCJ este neconstituțională. Prin urmare concluzia este că (în viziunea CCR) aceste recursuri trebuie să "încarce", să "congestioneze" ÎCCJ.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 303 din 20 octombrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 656/24.02.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 17 noiembrie 2017.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 656 din 24 februarie 2016 a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva încheierii din 22.04.2015 și a sentinței civile nr. 8872/13.05.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamanta A.; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată; a menținut celelalte dispoziții.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea de față este evaluabilă în bani, prin care reclamanta a solicitat să se constate:

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze pe toate se determină ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Prin urmare, la data formulării cererii de chemare în judecată, valoarea cea mai mare a capătului principal de cerere privind dobânda, potrivit evaluării reclamantei este de 15.000 CHF.

La data formulării cererii de chemare în judecată 12 mai 2014, valoarea CHF era 3.6314 RON.

Prin urmare, la data formulării cererii de chemare în judecată, valoarea cea mai mare a capătului principal de cerere privind dobânda este de 15.000 CHF x 3.6314 = 54.471 RON.

Deși pretențiile sunt întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. făcând trimitere la acea pretenție care atrage competența instanței mai mare în grad, deci pretenția formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Având în vedere dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunțată de Tribunalul București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 24 februarie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența efectelor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 656 din 24 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 656 din 24 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.