ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4684/2018

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 17 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. ȘI C. S.R.L. la plata sumei de 494.441,87 RON, reprezentând penalități de întârziere, datorate conform art. 7.4 din contractul cadru de consultanță nr. ACS nr. 1 din 11 martie 2013, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x din 11 martie 2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1169, art. 1170, art. 1270, art. 1516, art. 1535 și art. 1489 C. civ.

Pârâta S.C. B. ȘI C. S.R.L. a depus întâmpinare și cerere reconvențională la 8 iulie 2016, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în situația admiterii cererii principale, admiterea cererii reconvenționale, cu consecința reducerii clauzei penale stipulate la art. 7.4 din contractul cadru de consultanță nr. ACS nr. 1 din 11 martie 2013.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1541 C. civ. și art. 205-209 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7499 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. ȘI C. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1253 din 4 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7499 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. ȘI C. S.R.L. a depus întâmpinare la 20 decembrie 2017, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 10 noiembrie 2017, recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. i s-a pus în vedere în procedura de filtrare a recursurilor să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.271,71 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (2) teza I raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1253 din 4 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1253 din 4 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2018.